Prolog
Primim la întreprindere ( de stat, societate naţională, deh!) un fel de ceva care seamănă cu un fel de altceva şi la fel de bine cu nimic. Un fax semi-lizibil. Cică organizează unii cursuri de perfecţionare. Tema: Anti-corupţia. Mişto tema. Cică autorizat de minister. Care? Cică printre lectori tot felul de societoşi civili. Aha. Cinci zile la mare şi anti-corupţie seminarizată. Ăia zic în fax că aşteaptă confirmare de participare în cinci zile. Să aştepte.
Dupa două saptamani mă cheamă directorul la el. S-a hotărât. Mă duc la cur(s). De ce io?- mă holbez bovin. Că el e cu şpaga, eu doar cu chiulitul. S-a sunat de la minister, mă dumireşte. E sarcină. Vreau să-l întreb în ce lună e , dar n-are rost. Ridic din umeri. Adaugă că s-a mai sunat şi de la senator. Senatoru’ e un beţiv care ne bagă pe gât tot felul de alţi beţivi cu firme. E la mare! -îmi serveşte directorul un argument care se vrea decisiv. Îhî, ca şi cum n-am fi în Constanţa , care, ghici! e tot la mare. Aia e. Alţii bagă ani de parnaie, o sa bag şi eu cinci zile de anti-corupţie.
Mai belesc ochii o dată pe fax: cazare hotel de patru stele. Cost cazare 26 de milioane. Adica 2600 de lei cu muşchi. Include şi masa. Tot e mult. Da’plăteşte întreprinderea. Adică statu’. Adică voi, bă, contribuabililor! Cursurile cică sunt finanţate prin nu-ş-ce program european. Fain. Da’ tot costă 14 milioane şi alea. Cum le finanţează ăia daca plătim noi ( adică voi, bă , contribuabililor)? Diplomă europeana. Meserie! E complicat. Trece cu vodca.
Ziua 1
Ajungem la locul faptei. O masuţă proptită în holul hotelului. O hârtie trasă la xerox anunţă că acolo se fac înregistrarile. Sanchi. Casă de discuri fac ăştia sau seminare cu gaze ? Mă duc să mă‘registrez. Zice că întâi rezolv cazarea. O rezolv. O întreb la mişto pe recepţioneră cate stele are hotelul dacă e cercu nori. Nu se prinde. Nici eu nu ma prind cum şi-au făcut ăştia rost de stele. Cum au făcut rost de fraieri pe post de clienţi încep să mă prind. Anticorupţie, ce basca mea. Mă întorc la plictisita cu înregistrarea. Ia banii. Taie chitanţa. Factură n-are , da’promite că îmi da până se termină panarama. Îmi dă un dosărel cu trei foi şi un pix cu emblema firmei. În dosărel programul şi lista de participanţi. Lume multă. Cică opt ore de curs pe zi. Şcoală grea! Şi ce de lectori! Ce nume! M-a întrebat dacă am luat bonurile de masă. Îhî. Zice că tre’ să dăm câte un bon de 500.000 pentru dom’ lector. Nu pricep treaba. Păi, nu-l plătim? 500.000 ori 48 de cursanţi… să nu devină obez săracu’. Tac şi dau bonul. Mai tre’ să dau si 500,000 cash. Cică pentru protocol. Hă? Protocol? Se uită cruciş la mine. Tac. Dau. Din banii mei, bă contribuabililor!
Mă uit in foaie. De la ora 14 cursuri. Am timp de un duş. Timp am. Apă nu e. Recepţionera hlizeşte. Îmi arată afişul: “din cauza reparaţiilor de remediere apa este limitată.”. Aha. Bine zis. Rămân jegos. În sala de curs sunt doar eu şi unu’ din Valea Jiului. Ne împrietenim. Băiat de treaba. Buni baieţi minerii, da’ uite…au probleme cu corupţia. Pănă la patru nu vine nimeni.
La patru vine aia cu înregistrarea. Ne explică relaxată că suntem tâmpiţi. Că dacă stăteam în camere primeam un telefon prin care eram anunţaţi că “azi nu e cursuri. s-a modificat. e cină festiva”. Aha-zic eu. “Vine oameni din minister. Trebuie câte un bon de masă pentru fiecare.” Dau bonul. Mă bifează în tabel. Minerul nu vrea. E cu nevasta şi… “Domnul Argatu aşa a spus”- se încruntă aia. Minerul se înverzeşte. Da bonul.Cine puii mei e Argatu ăsta ?
Întreb la cât e cina festivă. La orice oră vrem, pentru noi. Cei din minister o au în altă parte. Clar. Până aici bine. Noroc că am o sticla de Smirnoff pentru studiu. Primită. ş Rapid devin cheo. Ceea ce îmi convine.
Ziua 2.
Tot eu cu minerul plus încă doua tipe plictisite. Nasoale amândouă. Da’ parafumate-machiate-decoltate. Clar. Apare un gras năduşit, roşu, încruntat. Se prezintă. E Argatu. Ne întreabă de ce nu suntem la plăji, la bikiniste? Râde parşiv, ca boul. Îi arăt foaia cu programu’. Îmi face cu ochiu şi râde. Ce pula mea am zis aşa haios ? Întreabă de unde sunt. Îi zic. E nemulţumit. “Păi, la voi l-am trimis pe domnu’ xulescu pentru licitaţia cutare şi nu l-aţi servit. S-a raportat la ministru, să ştii. Vezi că luna viitoare o să ţineţi licitatia cu… şi îl trimit pe domnu cutare. Să percutaţi că…” Că ce? Bate câmpii. Mi se rupe de licitaţiile lor. Astea le mânăreşte directoru’ cu senatoru’. Ei îşi împart şpaga, ei să se spele pe cap.
Zice că putem să plecăm. Ne vedem dupa amiaza.
La cantină….restaurant masa e mizerabilă. Mai rău ca la cantina noastra. Vine Argatu la mine la masă. Rânjeşte. Începe sa bata câmpii cu politica. Mă întreabă daca am studiat materialele de curs. Nu. Zice că să citesc. “E şi doamna Pipide la bibliografie” Doamna Pipide? Asta cred ca e alinuţa cea frumoasa şi societatea civila până plezneşte cusătura pe buci. Îi zic ca aia e o scroafă, părerea mea. Se uită urât. Mă anunţă că avem lectori şi pe x şi pe y. Tot analişti de la societatea civilă. Aha. Îi zic că tot mi se rupe. Se uita şi mai urat. “Sunt sprijiniţi de domnul preşedinte. “ Un deget ridicat în sus mă lămureşte. Ei, dacă sunt susţinuţi de acolo…nu mi se mai rupe. Mi se îndoaie. Mă uit în program. X ar trebui să ne ţină predici azi dupa amiază. Argatu se mai uită urât o dată, pe urmă îmi mai cere un bon de masa: “Protocol cu domnii de la societatea civila!” Îl dau. Cred că asta a fost amenda pentru că vorbesc urât. Daca e societate civila… Protocol cu potolul meu.
După amiază curs. Nu a venit X. E doar Argatu. E confuz. Încurcă legile cu ordonanţele. Cofunda parlamentul european cu consiliul europei ( vax cacofonie). Şi Comisia europeană cu, mă rog, Consiliul european. Îl lauda pe Băsescu. Pe urmă şi pe Tariceanu. Merge la sigur. De ce să rişte. Ne recomandă vigilenţă şi informare permanentă. Întreabă dacă vrem să facem abonamente la nu ştiu ce revistă. Unii vor. Eu nu. Am dat deja destule bonuri de masă.
Ne anunţă că mâine aveam în program cursul lui Y de la societatea civilă, da’ nu e în ţară. Aşa că ne zice el în doua vorbe ce şi cum acum. Bate câmpii. Gata. Vesşi bune. Mâine nu e curs.
Ziua 3
Cursuri intensive cu Smirnoff. Barul din hotel e ok. Argatu e plecat la Bucuresti. Azi scap de cotizat în bonuri.
Ziua 4
Dimineaţa curs. A venit unu’din minister. E plictisit. Ne întreabă ce credem despre Băsescu. Lui îi place. Ne întreabă de la ce firme suntem. La mine se uită urât. Vrea să vorbim după curs. Pauză de cafea.
După pauză am mai ramas doar cinci. Ăsta din minister ne lasă să plecăm. De fapt îi lasă. Pe mine nu. “Sunt supărat pe voi…. l-am trimis pe xulescu cu licitaţia aia şi… vedeţi luna viitoare că mă supăr.” Dau din umeri. Să se supere. Şi-a mai adus aminte ceva: “voi de unde luaţi rechizite ?” Habar n-am. Are un nepot care are firma de distribuţie de profil. “Ia legatura cu el” mă repede scurt. Îhî! Să aştepte ăla. Îmi cere un bon de masă şi-mi dă drumul.
Dupa amiază vine Argatu. Vigilenţă. Internetul mijloc de informare. Macovei e o zână. Băsescu un înger. Nici Tăriceanu nu e rău. Liiceanu e deştept. Ok. Bun curs. Anticorupţie. Ne anunţă că e ultima seară. Ca sa vezi cum trece timpul. Masa festivă. Scot carnetul de bonuri de masa. Mai am unul. Îl pregatesc. Îmi face cu ochiul nu e cazul. Ne anunţă ca cine vrea poate să îşi ia de azi adeverinţa de curs, că mâine el nu e şi secretara e zăpăcită. Credeam ca sunt diplome. Nu au diplome acum. Nu-s tipărite , dar o să ni le trimită ei.Cândva.
Întreb de cursul care era , totuşi, prevăzut maine dimineaţă. Trebuia să vină marea sculă a societaţii civile. Nu e cazul- sunt anunţat. “Mai vă odihniţi şi voi, mai faceţi plajă…e stres mult. Nici examenul nu-l mai dăm după amiază. Vă dăm de azi adeverinţele. Ce mai. Doar o rugăminte. Sa cumpăraţi toţi cele două cărţi de la secretară. A mea şi a lu’domnu’ Z de la societatea civila.”.
Asta a fost. Iau adeverinţa. Mi-a scris greşit numele. Argatu îmi mai atrage o data atenţia pentru licitaţia viitoare. Să se ducă în…
La urma urmei bune cursurile astea. Am băgat la vodcă-n mine… Başca multe cunoştinţe despre lupta împotriva corupţiei. Sa nu uit să-i zic lu’umflatu’ să aibă grijă la licitaţie. Că altfel o beleşte.
Mda- si cand te gandesti ca astea se fac pe banii Europei. Hai sa iti spun una foarte similara- o buna prietena care lucreaza in invatamant is drumul unui curs la Brasov, cu un titlu de genul: „Educarea copiilor supradotati”. Incatata fetita, pleaca la Brasov cu aripioare la picioare. Trebuia sa stea o saptamana colea pe banii Ioropei. Numai ca, ce sa vezi? Dupa 4 zile se intoarce, palida. Vine la mine: „Ba, hai sa iti povestesc ce am patit!”- in fine, o intreaga aventura, tot asa, cursuri de 8 ore pe zi (care s-au tinut!), insa problema e alta: nimeni n-a vorbit despre copiii supradotati. Totul semana dubios de bine cu o oarecare organizatie yoghina. Ideea de baza era, oricum- cum sa te folosesti de capacitatile psihice si spirituale ale copiilor supradotati, ce e un „copil din curcubeu” si cum e cu extraterestrii care isi fac culcus pe pamant sub forma copiilor supradotati. Si alte asemenea, multe si marunte, ajungandu-se inclusiv la hipnoza. Domnisoara profesoara a dat bir cu fugitii. Au sunat-o respectivii in prostie si bataie de joc, de ce-ai plecat, de ce aia, de ce aia? Toti un lapte si-o miere. Nota: curs aprobat de Ministerul Invatamantului. Sa inteleaga cine ce vrea! O sa revin cu detalii.
Ei, asta e încă mai dihai decât anticorupţia. Şi îmi aminteşte de bancul ăla prost: de la câţi centimetri sunt socotiţi supradotaţi.
Înfloritoare industrie.
Am gasit- astia sunte repectivii. Pagina de web arata bine. Dar… Se pare ca dincolo de ce „predica” ei aci e cu totul altceva. http://www.supradotati.ro/articole_supradotati.php
Da` nu ti-o fi rusine coane ? Cum adica sa nu aranjezi licitatia ? Pai ai suparat ministeru` si or sa te tina minte … ciuciu ciolan :))
Ia sa tii minte de rechizite si alte alea .. ca cine stie ce o sa se intample daca nu faci smenu` la licitatii …
Mda. Pe site sunt ceva mai cuminţei. Da’ tot sunt semne de zărgheală. Las’ deoparte maimuţăreala şi stâlceala limbii ( că deh, n-au vocabularul dezvoltat în limba maternă şi e mai fiţos să zici „parenting”). Dar cursul ăsta e fundamental:
„Introvertire-extravertire, real-oniric, vizual spatial-auditor secvential ”
Învăţaţi, bă, să vă parentaţi copiii.:))))
@ nuvamaisuportam
Taicule, io mă dau naratoru’ la persoana întâi, da’ nu-s eu subiectul. Mă rog. Nu asta e important.
indeed .. nu asta e important .. important e ca la un seminar anti coruptie se face coruptie pe fata …
Nici măcar. Nu mi-aş permite să îndrăznesc a cuteza …
Eu ziceam ca importantă e vodca. Avea Jilbert Beco un cântec. Lamportantă e la vodca… cam aşa ceva.
Din pacate, am inteles ca sunt multi parinti care isi duc copiii acolo- am impresia ca e chestie de spalare de creiere. Ii duc si ii lasa la astia cu saptamanile, uneori cu lunile. De iesit la iveala n-o sa iese, probabil, niciodata. Pasamite is baieti cu coaie mari. Pacat de copilasi, or sa ajunge niste unelte in mainile lor- si nu-s mare adept al teoriei conspiratiei. Insa am impresia ca se fac experimente acolo. Si nu tocmai din cele mai ortodoxe.
N-am asistat, nu îmi pot da cu părerea. Dar din ce am găsit pe site… se sparie gândul. N-ar strica o cercetare mai adâncă.
🙂
Aici imi cer scuze ca nu stiu de Jilbert Beco, probabil sunt prea tanar si necunoscator … da` de Smirnoff stiu …
Unu’ era vodcă, celălalt franţuz. Da’ nu mai ştiu care ce era.
Spaga este inscrisa in codul genetic al poporului. Poa’ sa vina si mama UE cu mama cursurilor ca e degeaba. Dar daca tot e vorba de niste bani care vin si nu pleaca, de ce sa nu ii ia cineva?
Da’ si astia sadici, sa organizeze o asemenea plictiseala tocmai la mare in sezonul estival…parca special a fost pusa paranghelia acolo.
Iarna se ţine la munte. Iar şpaga se practică şi prin alte locuri. Sub diverse forme. Doar că, parcă, nu cu atâta virtuozitate. Dacă n-or avea bonuri de masă.
Dacă vodca a fost bună, am doar de făcut o observaţie pentru organizatori ca să nu perpetueze greşeala. Daţi-le, bre, nişte tipe mai mişto ca să le închideţi gura 😀
Aşa gândeam şi eu. Ba la aşa berechet de vodcă mă duceam cu gândul la Vania, socotind că vodca trebuie tocmită şi cu verb.
Virtuozitatea vine tocmai de la lipsa de finalitate. Si de la banii care trebuie consumati intr-un fel sau altul, ca altfel da cu virgula in bilant si nu mai primim altii. Unii pleaca acas’ cu scrumierele din camere, da’ bune si bonurile de masa. Ghinion, mai nou cica nu se mai dau alcoale si tigari pe bonuri de masa. Asa ca daca vor sa vina cu prietena Kreskova baga mina in buzunar.
Aşa o fi… eşti trecută prin seminarii din astea, nu?
Aaaah, cum m-ai ghicit. Am organizat si eu de-astea, dar pe bani privati nu publici. Mare diferenta. De neuroni consumati in procesul de productie.
Fără domnu’ Argatu?
Neni de-astia argati n-au ce cauta in ecuatie atunci cind dai socoteala pentru fiecare euro cheltuit si pentru fiecare continut de curs, chiar daca e vorba doar de o paranghelie de socializare in toata firma.
Pot eu să te contrazic?
Bineinteles, chiar te rog…
Nu, lăsaţi.
Mai bine. Cred ca daca te-as avea in vreo grupa de training mi l-ai distruge bucata cu bucata.
Mă tem că da. Ce e ăla training? Nu se scrie trening? Şi e de poliester sau bumbac?
Stimate Domn, nu vindem chinezarii la pravalia noastra. Daca vreti training de poliester mergeti dumneavoastra in angro. La noi numa’ cu brand de animale negre saritoare peste garduri ( puma ). Si hotariti-va mai repede ca e ora inchiderii si punem matura in usa.
Da’ ce e ăla training?
Un soi de formare profesionala pentru adulti. Dar cum tu ai depasit stadiul de adult…
Şi de ce nu-i zice „formare profesională” ? e pentru deformaţi ?
Pentru ca suna mai bine in limba de lemn multinationala „training”. „Bla bla bla” intr-o limba straina suna parca mai bine si pare si mai scump.
Venise la un moment dat un baiat sa-mi explice ca ar trebui sa bag mai multe neologisme prin prezentare, ca da bine sa li se suceasca oamenilor ochii-n cap citind…
Mie nu-mi sună mai bine.
Tu esti greu de multumit prin definitie
Da.
asta e kafka sau e pe bune???
ca tocmai fusei la un interviu azi pt un job in romanica. un job in care ar trebui sa „interactionez” o gramada cu aia de la ministerul muncii si de la mediu.
daca e pe bune, ma f__racturez pe el de job in romania. indiferent ce bani imi ofera.
Mordechai, prietene! Avem o adevărată industrie a cursurilor „europene”, cu pondere în PIB! Nu glumesc! Cunosc poveşti din astea, gârlă! Cu tot mecanismul de palmat banii coanei Iuropa! Şi crezi că băieţii de la Bruxelles nu ştiu? Ba ştiu, şi chiar pun botul. Nu ştiu cum se întorc banii la ei, dar bănuiesc: firmele străine de consultanţă, vârâte şi ele în acest ghiveci. De aia avem succesuri multe!
@ dracu
Drace, e pe bune. Foarte pe bune.
@Constantin Gheorghe
Ştiu. E un mecanism de paraîndărăt extrem de complex. Dar necazul e că şuşele astea dau şi diplome. Ceea ce nici nu mai e mare şmecherie dacă ne gândim cum se obţin în România cartoanele. De la permise de conducere şi diplome universitare până la hotărârile judecătoreşti.
mda.
cre ca o sa ma inscriu si io in grupu ala care se cheama „f_ckyoutovarasi”.
iar cu reintoarcerea pe planurile mioritice mai aman macar vreo 10-15 ani. desi poate o conving mai devreme pe dna Dracu sa isi ia talpasita d-acolo 😀
Drace, asta e ca atunci când găseşti în meniul unui restaurant ceva care nu îţi place şi spui: nu mănânc în cârciuma asta. Poate meniul cuprinde şi bunătăţi pe placul tău.
din pacate, singurele pozitii pe care ma pot intoarce in tara (in afara de a ma lasa de job, si a incepe un bisnis pe cont propriu) sunt pozitii de top management (pe felia mea, Health, Safety & Environmental) in care nu ai cum sa te cotesti de contactul cu organili de stat (ministerul muncii + ministerul mediului).
chestie care imi repugna destul de mult. mai ales cand e vorba de „uns” autoritatile.
de fapt, una din conditiile pe care le-am pus la interviu a fost ca eu nu dau spagi in numele companiei. sa dea cine o vrea, io nu ma bag in cacat.
cand restaurantul n-are nimic din ce-ti place tie (sau alea pe care le au in meniu si ti-ar place tie nu exista in realitate), poate e mai bine sa schimbi restaurantul.
si cat timp, la nivele de varf (presedintie, prim ministru, parlament) nu se implementeaza PE BUNE directivele europene in domeniu (care is mai tari ca legislatia romanesca) ar cam insemna sa ma lupt cu morile de vant.
asa ca ramane cum am stabilit, deocamdata. peste vreo 10-15 ani, daca romanica o avea nevoie de oameni cu calificarea mea (si fara a ma baga pe mine in cacat) mai discutam.
Da’ di ce top manage…din ăla…
ce ? la sapă ce are?
Bre, eu o ştiu pe a mea: locul românilor e în România. Dar şi dacă vreunii îşi iau lumea în cap… e opţiunea lor. Fiecare cu poteca lui.
corect 😀
la sapa nu mai mere, ca ma lasa spinarea 🙂
asa ca imi trebe munca d-asta de stat cu curu pe scaun si numa tipat dupa oameni :))