AcasăBuletinul de stiriArs longa, dementia brevis

Ars longa, dementia brevis

Un domn pe nume David Galesnson e mai fericit decât mulţi dintre noi. Pentru că el poate să vă spună fără ezitare şi cu precizie matematică exact care lucrare artistică e cea mai cea. Ba el poate alcătui un clasament extrem de exact- zice el.

Tipu’ nu e nici specialist în artă, nici vreun colecţionar zărghit. E economist. Şi omu’ foloseşte metoda statistică. Adică dacă ştie el să calculeze teveau’ la legătura de ridichi, ce mare şmecherie să afle dacă Pieta e mai mişto decât ţiganca cu floare în gură.

Aşa că s-a stabilit. Gacicile din Avignon a lu’ nea Paul a lu’ Picasso e cea mai beton. Dacă nu credeţi vă arată el. Până la virgulă. A luat în calcul orele om, costul materialelor, inflaţia, scumpirea carburanţilor, riscul de ţară, criza iraniană şi scăderea cererii de căciuli de astrahan. Şi aia i-a ieşit. Ştiinţă, bre.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

26 Comments

  1. Depinde de gusturi, am impresia. Carvaggio FU un artist aproape desavarsit. Nu stiu daca a evoluat pensula sau nu, s-a schimbat stilul. Schimbarea nu inseamna, automat, evolutie. Nu pot compara arta contemporana cu cea de acum 400-500 de ani- nu gasesc termeni de comparatie. Renasterea a fost si ramane punctul culminant. De gustibus…

  2. Pai tocmai, ca asa este. O prostie cumplita. O gramada de mizerii sunt ridicate la rang de mare arta. Da’ vine un nene trend setter si cade in extaz la o porcarie, altul cu bani vine si o cumpara ca sa fie in ton cu moda, si uite asa creste cota artistului si contul din dotare. „Dom’le, am dat 5000 de euro pe-o lucrare…aaa, da? si cum arata lucrarea asta?….pai vino s-o vezi in living”…si in living dintr-o ladita de fructe se itzea un tub de-ala de hota pina in tavan cu ceva imortele in jur.

    E o lume ermetic inchisa in care fara relatii nu prea mai paseste nimeni, oricit de talentat ar fi.

    Ceva spre clatirea ochilor:
    http://www.posibila.ro/index.php?ce=artisti&id=3&art=rep

  3. Se foloseşte des şi aiurea argumentul „florilor de mucigai”. Confundându-se, nimic nou, umbra cu întunericul. Una e să ştii, cu har şi tâlc, să iscodeşti pistilul florii de mucigai şi alta să aşezi mucegaiul pe chiflă, sau mucii pe atlazuri şi să spui că e artă.

    Am urmărit linkul tău. Zăbovesc mai mult acolo înainte de a-mi da cu părerea. Nu cred că îmi displace foarte tare. Dar coliba cu plăcutul e pe altă potecă. Sever Frenţiu… cine îşi mai aminteşte de el?

  4. Aaaah…Sever Frentiu….m-ai lovit…nu e mai nimic pe internet de aratat de Sever Frentiu. „Doamne, da-mi harul sa simt cu inima ce-am invatat cu capul” – mare vorba avea omul asta.

    Sever Frentiu la CT la Muzeul de Arta, cu putin noroc, daca n-au schimbat colectiile…

  5. Oare cum o fi mai bine pe lumea asta? Cu Loganul si cu o gramada de minunatii in suflet? Sau cu bordurile si cu pinzele inghesuite pe pereti model Nastase?

  6. @ satmareanca
    Care Elenă ? De fapt nu contează. Tot aia.

    @Miorlau Pufos
    Nu ştiu eu sunt doar cu Logan. Fără minunăţii.

    @ mary_lou
    Dacă aş fi parlamentar cu siguranţă m-aş tâmpi atât de iute că n-aş mai admira decât garnitura de cartofi prăjiţi la ceafa de porc.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....