Vânjos Flutur căra

Foto DeLaV @ deviantart

Aseară, ţopăind de pe un canal pe altul, poposesc puţin la Realitatea. Buletin de ştiri. Elena Băsescu a descins în nordul Moldovei cu „ajutoare”.  Iar Realitatea nu avea cum să nu prezinte „ştirea” din oră în oră. Mă rog, s-a dus… s-a dus, sa-i fie de bine. Cum însa era vorba de Elena Băsescu, lucrurile nu puteau decurge fără rătăciri, dar asta e deja alta discuţie.

Ştirea era corespunzător editată ( ptiu, drace! editată ?). Adică se prezantă duduia Băsescu la copiii sinistraţi cu jucărele, pentru că a văzut ea la televizor o secvenţă cu o fetiţă care „era în apă până la genunchi şi plângea după ursuleţul ei de pluş”. Personal nu am văzut secvenţa cu pricina. Printre cunoştinţele mele nu e nimeni care s-o fi văzut. Nu înseamnă neapărat că secvenţa nu există şi că e doar o mică invenţie a piaristului duduiei. Mă rog, înduioşeală la greu şi păpuşele roz. De pluş şi fără zvastici pe cur. Nu are sens să insist pe faza asta. Altceva mi-a zgâriat retina.

Privind ştirea ( cum spuneam, corespunzător editată) îl zăresc la un moment dat pe milostivul domn  Flutur păşind avântat cu un sac în cârcă. Descărca ajutoare. Domnu’ Flutur, bre, ăla milostiv tare în campania electorală. Băga puţină cârcă. Să-l vadă patria ( că se filma) şi fiica prezidenţială numărul doi. Scena ar fi trebuit să mă umple de avânt. De admiraţie profundă şi neţărmurită preţuire pentru energicul domn Flutur. Preşedinte al CJ Suceava. Care altceva nu are de lucru, prin judeţul ăla chinuit de inundaţii, decât să facă sluj la succesuri asta mică. Şi să stea cârcă atunci când duduia dă cu ajutoare în sinistraţi. Probabil în mulţi alegători de prin S’şeava a tresărit cordul cu mândrie văzând aşa preşedinte de CJ vânjos şi de popor iubitoriu. Pe mine însă m-a cuprins o scârbă enormă.

Trebuie să recunosc că scârba cu pricina era destul de elaborată. Ceva mai devreme îl înghiţisem cu ghiogârţuri ( la aceeaşi Realitatea) pe domnul Avramescu. Un fel de Cataramă. Care de cum intră în studio şi până pleacă nu îşi dezlipeşte ochii de monitoarele în care se admiră. Se admiră în vreme ce debitează ( sau editează ?) prostii într-un ritm ameţitor şi cu siguranţa de sine a celui care ştie, fără greş că ţigla se fabrică din gem de struguri.

Dar imaginea lui Flutur cârcă sub sac avea un potenţial de scârbă aparte. Pentru că îmi arăta că limita de jos pare a fi încă departe. Că slugărnicia, ipocrizia şi perfidia se pot bine împerechea cu un populism greţos, pentru a putea cândva făta ( nădejde se trage) voturi destule. Şi scârba asta mi-a mai amintit ce spusesem acum nişte zile: ne aşteaptă un mare deficit de dezastre. Mare. Dacă însă nu ne va feri Cel de Sus şi dezastrele se vor pogorî peste noi, nu mă îndoiesc că aleşii nosţri voştri lor nu vor pregeta să ne arate şi cât de bine ştiu ei legăna coliva şi cât de smerit pot tâmâia.