AcasăRabbi ziceOlimpiada XX

Olimpiada XX

Mâine începe o nouă ediţie a Jocurilor Olimpice. A ţâşpea. Nu ştiu a câta e. De altfel de bună vreme aţi tot primit informaţii despre olimpiadă sau din jurul Olimpiadei. De la Discovery şi National Geografic, în documentare despre construcţia măgăoaielor în care se vor încorda muşchii olimpici, până la buletinele de ştiri în care mai aflam cine se mai pişa pe flacără olimpică şi dacă Dalai Lama are el chef sau nu de olimpiadă anul ăsta.

Acum aţi mai aflat şi că jucătorul s-a calificat şi el la olimpiadă. Şi că dacă … ceva… cumva… nea Nicu Văcăroiu e pregătit. Puteţi măcar spera, că zborul e lung şi clima în schimbare. Dar noi nu asta ne dorim. Odată cu jucătorul se mai deplasează şi un lot numeros de parlamentari. Pe banii noştri. Normal. Că de aia sunt ei aleşi. Ca să le împlinească bugetul toate dorinţele.

Bun. Depăşim faza „ce e olimpiada şi de ce au chinezii ochii în dungă” şi privim spre delegaţia României la această ediţie a JO. Priviţi cu atenţie cât vă zic eu ce mai am de zis.

Într-o vreme ne obişnuisem ca olimpiadele să fie un bun prilej, pentru noi, fomiştii Europei, să ne dăm puţin ciumeţi. Dându-le multora peste bot cu medaliile aduse de ai noştri ca brazii. Dar vremea aia s-a dus. La ultimele ediţii mergem acolo doar ca să ne ducem.

Popor mic, dar viril, aşa ne-am socotit mereu. Mândrii foc de XY-ul nostru. Gata oricând să scoatem organul ca suprem argument în orice discuţie. La o vedere superficială ai putea crede că, după frecvenţa folosirii dânsei în conversaţie, suntem un popor de macho. Sanchi. Măcar de misogini suntem misogini. Asta nimeni nu ne-o poate lua. Ba suntem parcă şi mândri de şmecheria asta.

Acum ajunge. V-aţi zgâit destul la lotul nostru olimpic. Da? Aţi numărat masculii de acolo ? Puţini, este ? Acum mai facem o mică socoteală. Câte medalii speraţi să obţinem ? Să vedem: poate ceva-ceva să ne aducă alea mici de la gimnastică ( mult mai subţire decât altă dată, dar totuşi). Mai putem trage speranţe ( dar nu prea tare) la o medalie de la lotul feminin de handbal. La atletism nu prea visăm la medalii, dar sperăm la ceva imagine, mulţumită fetelor din lotul de atletism. La nataţie mai avem vreo două fete care ne fac să sperăm. Şi cam tot aşa la sporturile paţaichine. În rest sănătate şi mitică dragomir !

Şi atunci de unde misoginismul ăsta ? De unde atâtea băgări şi scoateri ? Şi spunând asta îmi amintesc de olimpicu’, de jucătoru’ care se dădea ninja pe lânga o babă. Şi mă gândesc că rablagitul a avut baftă. Că poate îi scăpa baba vreo perpendiculară şi ne trezeam cu Văcăroiu instalat prematur.

Aşa că poate, măcar cât durează ediţia asta a jocurilor olimpice, poate o lăsăm mai moale cu machismul, ne băgăm minţile în cap şi strigăm cu toţi: Hai România, hai fetele noastre !

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

24 Comments

  1. Ce bine că mai sar gardul la Mordechai în gradină.Uitasem total de J.O.
    Dar hai să-ţi zic eu unde am putea fi îngropaţi in medalii – dacă s-ar da- . La aruncatul cu privirea in curtea altuia. şi fuga de responsabilitaţi. Ar mai fi câteva, dar mi-e jena să le pomenesc. Poate le omologăm că oina nu ne mai aparţine, ne-au ” tradus-o” americanii.

  2. Macar olimpiada ne mai distrage atentia de la mizeria asta de Liga 1.Eu abia astept sa inceapa,chiar daca poate nu vom castiga medalii la fel de numeroase ca in editiile trecute,dar vom avea parte de un spectacol sportiv adevarat.In rest,ce sa zic ai dreptate in legatura cu lotul nostru olimpic,dar sper ca vom castiga o medalie si la canotaj.

  3. Este rezolvata treaba si pentru noi romanii de rind, nu este nevoie sa mergem la Bejing. La mine in oras este inflatie de chinezi, vietnamezi, coreeni. Sa vezi ce de muschetari cu ochi mici trimetem peste doazeci de ani.

  4. Se mişcă lumea. La fel vor fi zicând şi ibericii copleşiţi de avalanşa de Gheorghiţă.
    Altfel mă amuză promotorii libertăţii absolute în China. Să fie. Paşapoarte la toţi chinezii. Să umble. Că sigur nu la Năvodari vor da năvală.

  5. Ce este Navodari ce este Mangalia unde stau eu. Basca ca acolo la Navodari cica vor sa faca un combinat siderurgic. Cu ce vrei sa il faca ca romanii sunt paziti pe strazi in Italia cu armata. Cu ciucuinhezi, asa le spunem noi aici, pe bune avem cita frunza cita iarba la santierul naval eu
    l-am construit cu altii ce e drept din piatra seaca, acum este al coreienilor. Copii nostri sunt in Spania, Italia, Filanda, mai nou se poarta platformele petroliere din Noua Zeilanda, platforme petroliere avem si noi dar platoul petrolier cica e la Ucrainieni . HO!!!!!!! ca umpli blogul, mie mi-am spus!.

  6. lasa, print Mordechai….ca mere ca unsa asta cu „hai fetele noastre”.
    e potrivita. pentru situatia actuala.
    p.s. chiar cred ca va fi interesant…bolt, powell, gay…warriner..

  7. da’ lu’ virilu’ hăla dă văcă, i-or da chinezii v’o vodcă d’aia, cu pai, ca să se simtă şi el bine? da’ rudotel, merge şi iel acolo, în china, că dă când îl ştiu io, e nelipsit dă la plimbările astea para-sportive?
    şi dacă merge rudotel, o lua-o şi pă tovarăşa zăvoranu cu iel? pă pepe, pă ăştia, să pună şi ei de-o serbare câmpenească pă Marele Zid? să urle marcel pavel dă pă miradoare?
    ce sportivi, domne? acu’ dooj’ dă ani, încă mergeam cu şcoala pă munte. acu’, dacă n-au internet cafe la pensiune, nu mai pleacă plozii în tabără, la aer curat! cine naiba să facă sportu’ ăsta de performanţă, că uite că mă innervez? tropăind între macdonald’s şi ateveuri, când naiba să mai faci muşchi? burta a devenit de bonton la virilii dă români, că pe unu’ nu-l mai vezi să nu se bată pă abdomen, pe acolo, cam pe sub lanţul gros dă aur…
    sport! ca să iasă sport dă performanţă, trebuie să alerge multă lume pe străzi… ehee…

  8. @ Ina
    Aşa gândeam şi eu. Altfel nu o spuneam.:)

    @ sebastian a. corn
    Nu. Văcăroiu rămâne acasă. Să păzească ograda. Las’ că se duce jucătorul să bea nişte succesuri. De ce ar fi în sport altfel decât e în cultură, în sănătate sau în asfaltare ?

  9. Cred ca e cazul, macar pentru azi, sa uitam de milogii ce sug ce pot – unii sticla,altii trezoreria romanicii, altii …ce le mai ramane. O medalie e sigura la judo. Argint. Bravo Alina !

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...