[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=WXzhLDJ9R70&feature=related]
Am aşteptat spectacolul de deschidere al JO de la Beijing fiind convins că nu voi fi dezamăgit. Şi nu am fost. Spectacolul a fost pur şi simplu copleşitor. Copleşitor. Nici un alt epitet nu este mai potrivit.
Unul din momentele speciale ale acestui spectacol a fost acela în care pe ecranul gigantic din mijlocul arenei curgea povestea scrierii chinezeşti. Priveam felul în care din casetele acelea adunate în centru se construiau tot felul de năzbâtii. De la primele caractere chinezeşti la marele zid. Şi admiram dibăcia softiştilor chitai. La sfârşitul poveştii, din cutii au răsărit crenguţe înflorite. Apoi capacele cutiilor s-au deschis, iar din cutii au ţâşnit chinezii ăia mici care ne făceau cu mâna. Şi am priceput că nu era niciun soft. Acolo unde alţii ar fi folosit softuri elaborate şi maşinării complicate… ăştia au folosit nişte chinezi mici, deus ex machina. Nu că le-ar fi lipsit tehnologia. Nu vi se pare emblematic ?
Apoi s-a aprins flacăra olimpică. Un moment care mă impresionează întotdeauna.
Între timp mai începe în altă parte. Războiul. În Osetia de sud. Marea zgândărire a Rusiei. Subiectul e prea serios pentru a-l expedia din două propoziţii, aşa că îi voi dedica un material pe măsură, zilele acestea. Nu ar fi trebuit, totuşi, ca armele să tacă?
Iar acum, la ora la care vă scriu, Alina Dumitru ne-a adus deja prima medalie. E calificată în finala la judo, categoria 48kg. Aşa că avem cel puţin un argint. Dar ce frumos ar străluci un aur…
Iar dacă în săptămânile ce vor urma voi scrie, poate, mai puţin decât în alte dăţi, e pentru că voi fi ocupat. Şi cu pumnii strânşi.
Ei, de unde sa stiu ca vii asa repede cu stirea? Parca ai facut blog viteza.:)
:)… cum spuneam: o să scriu mai puţin. O să mă uit mai mult la tevea.
Ne-o descurca…Bucurii sa avem.
AUR !!!!
yes !!!
Da, avem aur. De când te uiţi tu la televizor ?:)
De ieri . 🙂 Si mai ma uit, doar daca am motiv.
Hai că n-a inceput rău.
Deloc. Si n-ar fi rau s-o tinem asa, dar ma indoiesc.
Poate caiacul sa ne faca vreo bucurie. La handbal sunt sceptica. Dar imi musc limba si mi-as dori sa fiu contrazisa.
La caiac nu prea mai mişcăm. Dar la canotaj mai sunt ceva şanse. Avem două fete deja calificate în finală, după cursa de azi.
Aia am vrut sa spun si eu, dar na, le-am incurcat.
Ce mare este mica Alina pe podium !