[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=gO_KlM3pwN4]
Poate nu toţi aţi văzut aseară excelentul reportaj al Ioanei Răduca. Despre gimnastele noastre. Iar dacă nu l-aţi văzut vă va fi mai greu să înţelegeţi că înainte de a te împodobi cu aur olimpic trebuie să înveţi cum să foloseşti lama de ras sau forfecuţa pentru a curăţa pielea sfâşâiată, tăbăcită din palme. Atunci când, pentru a ridica mulţimile în picioare la intonarea imnului ţării tale, ai renunţat la copilărie, carnea vie a palmelor nu mai e un preţ care trebuie plătit, ci blazon şi semn de nobleţe. Iar de la copilele acestea multe am avea cu toţi de învăţat.
UPDATE: Cum, ne-cum …au reuşit şi băieţii să prindă finala pe echipe. Poate la finală vor prinde o zi mai bună.
Nu am văzut reportajul, dar după ce ai scris tu e ca şi cum aş fi făcut-o. Să sperăm că efortul lor va fi încununat de succes la Beijing. Le ţin pumnii 🙂
Anul acesta va fi mai greu ca altă dată. Dar… nu e mereu aşa ?
Cândva, am văzut nişte palme muncite şi m-a ingrozit carnea vie din ele.
Numai că noi nici nu gândim la sacrificiile lor, ne bucurăm de succes iar la ratări concluzionăm:”au făcut un rahat „.
Câţi ştiu că o căzătură în cap de la bârnă poate fi mai dureroasă decât o placare în rugbi ,chiar dacă impactul e perceput de un boţ de aprox.30 kg şi nu de un colos de peste 100kg?
Nu ştiu care dintre ele e mai dureroasă. Şi nu în comparaţia asta cred că e cheia. Dar copilele astea merită un respect aparte, e drept.
Respect munca,respect persoana care face sacrificii pentru o bucurie colectiva. Numai ca nu voiam sa trag linie sub blog si sa scriu ca la scoala.
Mi-am amintit de Maria Cioncan, de toate munca ei, doar, pentru o perioada scurta de glorie. Cati isi mai amintesc de ea?
Uite, tu îţi aminteşti.
Am inceput bine la Olimpiada. Azi Alina Dumitru a luat prima medalie olimpica de aur la judo.
Iar Georgeta Andrunache şi Viorica Susanu s-au calificat lejer în finala la dublu rame fără cârmaci. Doar băieţii noştri, la gimnastică, îmi ridică tensiunea.
A, da. Şi un 31-19 cu Kazahstanul, la handbal. Feminin, evident.
S-au calificat şi ei, ultimii, ce e drept. Sperăm să fie printre primii. Drăgulescu cred că ne plănuieşte un aur, pe aparate.
Şi eu trag nădejde la un aur la sărituri. Şi poate sol. Şi, mai ştii minune ? Poate ne face Flavius vreo surpriză şi prinde podiumul la individual compus.
Surprize plăcute am avut mereu. Treaba e că la 5.30 trebuie să fiu cu ochii în tv. Să mă bucur in direct de aurul câştigat de ai noştri.
La 5:30 ? Finala pe echipe la băieţi e marţi. Dimineaţă, de la 7, ora României, e calificarea la fete.
Ziceam, aşa, în genere. Atunci începe transmisia.Aşa-mi şopti cineva de la tv. Dar 7? o oră dificilă pentru mine.
Noroc că de luni timpul îmi va fi la degetul mic.:D
Chiar aşa, s-o găsi pe undeva programul transmisiunilor ?
Încearcă aici.
http://www2.tvr.ro/olimpiada/index.php?t=2
Mulţam fain. Foarte util linkul.
Mazal !:D
Nu mai întreba de ce. Altă bila mică, dar albă…:D
🙂
Secvenţa aceea despre cea mai bună metodă de a-ţi tăia bătăturile din palme – cu lama sau cu foarfeca – mi s-a părut cutremurătoare. M-am gândit ce aş simţi eu dacă mi-aş răzui palma cu o lamă. Fetiţele acelea muncesc enorm.
Şi mie mi s-a părut emblematică secvenţa aceea. Văzându-le ieri la calificări, mi-am amintit secvenţa respectivă. Şi parcă nu am mai fost aşa mâhnit că nu le-a ieşit chiar totul perfect.