Fabrica de miercuri

– Deci s-a stabilit ?

– Da, e totul clar.

Omul e sigur pe el. Atunci aşa rămâne. Eu sunt doar oaspete în ţara lor aşa că merg pe mâna lui. El pare să ştie mai bine ce şi cum merg lucrurile pe acolo. Dau să-mi notez în agendă.

– Deci azi e…

– Miercuri- mă ajuta gazda mea.

– Miercuri- confirm. Atunci rămâne pe mâine. Să notez aici… deci, mâine… joi, la ora…

– Nu ! – amicul e hotărât.

– Nu… ce ?

– Mâine e miercuri.

– Şi azi marţi ?

– Nu. Miercuri.

– Ei, dă-o încolo… şi poimâine ?

– Tot miercuri…

E nevoie să spun că sunt nedumerit. Mă uit cu atenţie la el. Pare zdravăn la cap. Privesc şi mai atent. Nu are sclipiri din alea curioase în priviri.

– Cum aşa ? – întreb, în lipsă de altceva mai bun.

– Păi… ştii fabrica aia pe lângă care am trecut venit încoace ?

– Da… cred că da…

– Aia e fabrica de Miercuri – îmi explica omul fără risipă de cuvinte.

– Cum adică ?

– Adică acolo se face Miercuri.

Explicaţia mă lămureşte. Nu e bine să te iei după aparenţe. Pare zdravăn la cap, dar e clar că are mare brambureală în sinapse.

– Da, acolo se face cel mai bun Miercuri din lume- confirmă şi nevastă-sa, în vreme ce mai aduce un platou cu nişte-ceva-uri pe masă. Deci ăsta s-a însurat cu una zmucită ca şi el ?

O privire pe ziarul din faţă mă lămureşte că lucrurile sunt ceva mai complicate. Pe prima pagină se vorbeşte despre un accident de muncă la fabrica de Miercuri. Ce mama…

– Şi nu aveti şi fabrică de joi şi de marţi ? întreb năuc.

– Am avut- răspunde amicul- dar s-au privatizat.

– Păi… bine s-au privatizat. Dar tot produc, nu?

– Da, dar s-au reprofilat. Produc doar August. Iar una produce şi Decembrie, pentru export. Mă rog, ar mai fi o firmă deschisă recent, dar  nu o să o ducă mult…

– De ce ? Ce produce ?

– 29 Februarie. Nu se caută.