AcasăOy-oy!Hârtia de muşte

Hârtia de muşte

O mare ştire bâzâie de ceva vreme prin hârtiile de prins muşte ale patriei: că madam doamna Mona Muscă ar candida uninominal şi sprinten într-unul din colegiile noastre. Unul nordic, cu iz de fault în careul de 16 metri. Şi de aici mare poveste. Că o fi moral, că o fi etic, că o fi suficient de rap-rap-rap şi zâng-zâng-zâng.

Discuţia mi se pare şi stupidă şi inutilă. Are politica exact atâta legătură cu moralitatea câtă are ciorba de perişoare cu Austin Powers. Să cauţi politica de moralitatea, cum cauţi găina de ouă în cuibar, în ţara în care domnu’ Băse e prezident, iar partidul prezidenţial aliat cu PNG şi PRM e la fel de util şi sănătos ca oţetul în cafea.

Nu mai iau la tors în fir subţire caerul cu ICR, Germania şi Antohi, nici inventarul animalelor bizare din politichia românească. Nici inventarul turnătorilor demascaţi ori ba nu îşi are sens. La fel cum e inutilă şi o discuţie despre CNSAS şi marea şmenuială a dosarelor de pe acolo.

Mona Muscă nu mi-a fost niciodată simpatică. Îmi displace tonul ei preţios, autocontemplaţia perpetuă şi patetismul discursului pe cât de dezlânat, pe atât de ipocrit ( să mai amintesc că duduia era vârf de atac în selecţionata anti-comuniştilor la cupa lustraţiei ?). Mă irită ochii daţi peste cap şi băţoşenia de babă virtuoasă. Dar cele ce mă calcă pe mine pe nervi sunt problema mea. Mona Muscă are acelaşi drept de a candida -dacă pofteşte- ca si Traian Băsescu. Sau Gigi Becali. Ba mă incumet a spune că în revărsarea de creaturi năuce şi dihănii păroase care populează listele noastre de candidaţi, Mona Muscă este departe de a fi cea mai rea opţiune.

Să vorbeşti despre moralitate în România, în politică… în politica românească e semn de vătămare la cutia cu neuroni. Mona Muscă poate candida liniştită. Nu e absolut nicio problemă. Şi nimic de comentat. E pur şi simplu o porblemă de tuş şi ştampilă. Iar, în cele din urmă, electoratul ( bine sau rău informat, educat ori ba) va decide cum stăm şi cu moralitatea şi cu lipiciul de pe hârtia de prins muşte.

P.S. Mona Muscă declară că nu  intenţionează să candideze. Gigi probabil va candida. Oricum, discuţia rămâne valabilă.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

16 Comments

  1. Bine ai venit!!! Ca Mona mulge sau nu mulge vaca mai vedem. Oricum astea toti, uninominal sau altfel sunt pusi pe muls. Important pentru mine este ca esti acilea.

  2. Bine te-am regăsit. Discuţia e mult mai simplă: cine ne sunt instanţele morale ? Că despre aia vorbim. Şi au aceste „instanţe” dreptul de a se subroga votului popular ? Sună ca naiba… asta e.

  3. Singura instanta morala pe care o recunosc este Dumnezeu!!! Nevasta mea ii spune Alah ca asa a invatat ea de mica. Nu avem probleme pe tema asta e tot ala dar il chemam la nevoie dupa limba pe care am invatat-o. Votul?? Loto?? Circ?? Marcheting??

  4. Au testat si ei „piata”si daca au vazut reactiile, s-au repliat. Mare belea cu uninominalul asta.
    Sper ca PRM va reusi sa amane sistemul asta macar inca 4 ani!

  5. Bine ai revenit, Mordechai!
    Oricine are dreptul sa candideze. In fond, conteaza ce obtii la un vot corect…
    Si pot exista surprize cita vreme votul e universal, egal, iar „mama imbecililor e mereu gravida”….

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...