O mare ştire bâzâie de ceva vreme prin hârtiile de prins muşte ale patriei: că madam doamna Mona Muscă ar candida uninominal şi sprinten într-unul din colegiile noastre. Unul nordic, cu iz de fault în careul de 16 metri. Şi de aici mare poveste. Că o fi moral, că o fi etic, că o fi suficient de rap-rap-rap şi zâng-zâng-zâng.
Discuţia mi se pare şi stupidă şi inutilă. Are politica exact atâta legătură cu moralitatea câtă are ciorba de perişoare cu Austin Powers. Să cauţi politica de moralitatea, cum cauţi găina de ouă în cuibar, în ţara în care domnu’ Băse e prezident, iar partidul prezidenţial aliat cu PNG şi PRM e la fel de util şi sănătos ca oţetul în cafea.
Nu mai iau la tors în fir subţire caerul cu ICR, Germania şi Antohi, nici inventarul animalelor bizare din politichia românească. Nici inventarul turnătorilor demascaţi ori ba nu îşi are sens. La fel cum e inutilă şi o discuţie despre CNSAS şi marea şmenuială a dosarelor de pe acolo.
Mona Muscă nu mi-a fost niciodată simpatică. Îmi displace tonul ei preţios, autocontemplaţia perpetuă şi patetismul discursului pe cât de dezlânat, pe atât de ipocrit ( să mai amintesc că duduia era vârf de atac în selecţionata anti-comuniştilor la cupa lustraţiei ?). Mă irită ochii daţi peste cap şi băţoşenia de babă virtuoasă. Dar cele ce mă calcă pe mine pe nervi sunt problema mea. Mona Muscă are acelaşi drept de a candida -dacă pofteşte- ca si Traian Băsescu. Sau Gigi Becali. Ba mă incumet a spune că în revărsarea de creaturi năuce şi dihănii păroase care populează listele noastre de candidaţi, Mona Muscă este departe de a fi cea mai rea opţiune.
Să vorbeşti despre moralitate în România, în politică… în politica românească e semn de vătămare la cutia cu neuroni. Mona Muscă poate candida liniştită. Nu e absolut nicio problemă. Şi nimic de comentat. E pur şi simplu o porblemă de tuş şi ştampilă. Iar, în cele din urmă, electoratul ( bine sau rău informat, educat ori ba) va decide cum stăm şi cu moralitatea şi cu lipiciul de pe hârtia de prins muşte.
P.S. Mona Muscă declară că nu intenţionează să candideze. Gigi probabil va candida. Oricum, discuţia rămâne valabilă.
Madama nu catindeaza. Le-a luat scandalul din cioc moralilor pesedei.
Aşa se pare. Discuţia nu este, totuşi, despre candidatura ei. Ci despre dreptul ei de a candida.
Austin Powers comandă frecvent ciorbă de perişoare…
:)))))))))))))
Corect. Deci totul se leagă.
Bine ai venit!!! Ca Mona mulge sau nu mulge vaca mai vedem. Oricum astea toti, uninominal sau altfel sunt pusi pe muls. Important pentru mine este ca esti acilea.
Bine te-am regăsit. Discuţia e mult mai simplă: cine ne sunt instanţele morale ? Că despre aia vorbim. Şi au aceste „instanţe” dreptul de a se subroga votului popular ? Sună ca naiba… asta e.
Singura instanta morala pe care o recunosc este Dumnezeu!!! Nevasta mea ii spune Alah ca asa a invatat ea de mica. Nu avem probleme pe tema asta e tot ala dar il chemam la nevoie dupa limba pe care am invatat-o. Votul?? Loto?? Circ?? Marcheting??
Până la instanţa supremă de care pomeneşti mai avem de biruit armatele sfinţişorilor.
Au testat si ei „piata”si daca au vazut reactiile, s-au repliat. Mare belea cu uninominalul asta.
Sper ca PRM va reusi sa amane sistemul asta macar inca 4 ani!
Dacă în PRM ne e nădejdea…
Ceilalti nu au curaj, desi gandesc la fel!
PRM .Ptiu drace!!!!!
Bine ai revenit, Mordechai!
Oricine are dreptul sa candideze. In fond, conteaza ce obtii la un vot corect…
Si pot exista surprize cita vreme votul e universal, egal, iar „mama imbecililor e mereu gravida”….
@lol
Nu cred ca PRM-ul e chiar cea mai groaznica varianta…
Bun regăsit, Arsuliciule. Bine zis.
Altfel…deh, aşa ne e nouă mereu: să vedem care nu e cea mai „groaznică variantă”. 🙂
[…] tema ipoteticei ei candidaturi la alegerile parlamentare. Mihnea si-a spus opinia, la fel si Mordechai, cam pe aceeasi linie mergea si Cristian Diaconescu azi, prin telefon la Realitatea TV, comentand […]