AcasăOy-oy!Chestii cu care nu...

Chestii cu care nu glumeşti

Întotdeauna m-au fascinat cărţile alea de ” cum să…”. Cum să faci să îţi iasă biluţa rotundă; cum să convingi gagicile că tu eşti miliardar, dar că umbli cu Loganul dor pen’ că eşti excentric, iar la cârciuma din colţ aştepţi să plătească ea că îţi e frică să nu îţi cloneze ăia cardu; cum să faci scheme de loterie ca Ogică sau cum să creşti struţi în garsonieră, la bloc. Întotdeauna mi-au plăcut cărţile astea. Şi i-am invidiat pe ăi de le-au scris. I-am invidiat cu aceeaşi tărie cu care i-am compătimit pe ăi de le-au cumpărat.

Acu’ dacă tot nu mi-a ieşit să scriu şi eu o carte din aia cu coperţi lcuioase şi poze haioase, măcar aici am zis să comit o tentativă. Adică un fel de mini-ghid al lucrurilor de care e bine să te fereşti. Aia e. Deci, cu ce nu e de glumit ?

– cu aerul condiţionat montat invers

– cu sepepistu care isi apasa casca pe ureche şi se încruntă

– cu tirul cu remorcă dublă, aflat în depăşire

– cu păduchii laţi- ce naiba, nu o să stai să glumeşti cu ei! cum îi iei, aşa îi dai. Nu ţii doar pentru tine.

– cu şosetele de militar întors din aplicaţie

– cu tastatura de calculator cu caractere coreene

– cu ospătarul răcit sau cu unghiile netăiate- dacă totuşi vă arde de glume cu el … să nu vă mire dacă mâncarea ori băuturile comandate vor avea un gust tare curios

– cu ăia care sună la uşă cu noaptea în cap să te întrebe dacă l-ai primit pe Iisus şi să îţi dea un teanc de reviste colorate

– cu T 282 B de la  Liebherr, când vrea ăla să parcheze cu spatele

– cu Marean. N-are rost.

– cu Boc. Are rost, dar e inutil.

– cu elasticul de la chiloţi, dacă proprietarul chiloţilor e încă în ei

– cu vânzătorul de la raionul de specialitate, dacă are peste 1,90m şi mult peste suta de chile şi ţi-a explicat deja că hârtia igienică nu are telecomandă

– cu ăla care a intrat peste voi în timp ce era amorul în toi şi îţi arată că ăla în costum de ginerică din poza de deasupra patului e el.

– cu ruşii când au chef să vină în vizită.

– cu americanii când nu mai vor să plece din vizită

– cu Gigi după ce l-ai convins pe Bănel că aia e poarta adversă

Ar mai fi şi altele, da’ mai contribuiţi şi voi. Am zis.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

21 Comments

  1. Cu Buddy Guy cand da drumul la chitara
    Cu Geoana cand da drumul la gura
    Cu regina Elisabeta I cand da drumul lui Francisk Drake
    Cu Jamaica cand da drumul lui Usain
    Cu Bach cand da drumul clavecinului desi e bine temperat

    Keep going

  2. Întotdeauna m-au fascinat cărţile alea de ” cum să…”.

    Eu n-am reusit niciodata sa parcurg mai mult de 2-3 pagini dintr-o asemenea carte fara sa ma cuprinda un plictis extrem, daramite sa le duc la bun sfarsit sau sa ma fascineze.

    Dar banuiesc ca la dvs. a fost o forma de subtila ironie 🙂

  3. Liviu, nici măcar nu a fost atât de subtilă ( altfel nu-i compătimeam pe cititorii de asemenea producţiuni). Dar renunţă, rogu-te, la „dumneavoastră” şi alte articulări de plural al politeţii. Altfel o să te suspectez şi eu de ironie:)
    Eu mi-s doar Mordechai .

  4. Completare:
    – Cu seful, cind il string chilotii,
    – cu inspectorii de la fisc inainte de a semna procesul verbal de control,
    – cu pitbull – ul flamind al vecinilor
    – cu zeus cind e treaz
    – cu mine cind sint flamind 😀

  5. Te rog scrie si de ultimul meu stres. Am cumparat acum un an o unitate noua la calculator, este in garantie asa ca nu pot sa smulg eticheta de pe partea lui dorsala sa imi bag gherutele in el. Daca cade hardul care mai mult ca sigur e facut pe vapor sunt ars, luat de la firma mare cu staif!!.
    Doi problem:
    1) are un culer care baune de te doare capul cind merge magaoia, probabil are un surub prost strins.
    Am enspe avertismente severe de la consoarta si vecini. Daca nu incetez ma culca dincolo de interfon.
    Am fost la magazin si am reclamat, au fost foarte amabili si au spus ca intr-o o luna se rezolva ca unitatea de servis e in resedinta de judet. Dar musai sa aduc unitatea in ambalajul original (cutia de carton). Bre sunteti nebunii?? am aruncat cutia din prima zi ce sunt eu depozit de reciclare???
    Nu este nimic cumperi una noua si se rezolva, da la noi vi ambalat. Ambalati ne ambalati i-am trimes in masa.
    2) calculatorul de cind stiu eu colecteaza praf din atmosfera. Pentru intretinere dai cu aspiratorul din cind in cind sa iei praful. Daca nu o faci praful asta ori grabeste terminarea unitati ori disipat in aer de ventilatoare se licheste de plamini este incarcat electrostatic, o fi bine, nu o fi bine???. Cum sa dai in interiorul unitatii cu aspiratorul daca eticheta de garantie e la pozitie doi ani!!
    Daca nu apar curind inseamna ca dorm dincolo de interfon sau tusesc de ma ia dracu!!!!!!!!!

  6. @ Cetăţeanu turmentat
    Corect ! Bune completări. Deşi unora se pare căle priit joaca aia.

    @ Arsulici
    Le băgăm şi pe alea. E bine de ştiut cum faci la foame:)

    @ Miorlau Pufos
    Interesant…

    @lol
    Bre, tare şi întâmplarea mătăluţă. Un sfat prietenesc: Cacă-te în garanţia lor şi desfă carcasa. Garanţia aia e oricum un mare moft. Păţit. Aşa că ia-ţi gândul de la minunea lor de service şi bagă-te la şurubărit.

  7. Nu vreau!!! Eu sunt timpit din fire!!! Nu spun, dar sunt sau am fost mai bine zis manager de alocarea si manipularea resurselor informatice. Daca desfac carcasa jar maninca. Si cochii aia care dadeau pe spate frezele si ochii, „emo” parca asa le zice nu au nici o vina ca scoteau si ei o piine ca vinzatori IT.
    Eu am ce am cu sistemul.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...