AcasăLeptopuluStanGerald Muscă

Gerald Muscă

Spuneam acum două zile că, în opinia mea, Mona Muscă e liberă să candideze la ce pofteşte, câtă vreme îndeplineşte condiţiile cerute de lege ( mare şmecherie, parcă de lege doare pe cineva în cur în ţara asta). Chestiunea moralităţii râmâne în discuţie, dar nu interesează în mecanica electorală. Am spus-o şi îmi menţin părerea că moralitatea are exact atâta legătură cu politica pe câtă legătură există între cremşnit şi mucii de struţ filatelist. Dacă ornitorincul decide că un beţiv, o turnătoare sau un manelist sunt votabili şi deci investibili cu demnităţi, e totul ok şi democraţia originală. Dispensa de moralitate stă în tuşa ştampilei. Mai apoi dacă luam la scărpinat între picioare şi pe cei care vor a se constitui în instanţe morale, chiar ni se cacă răsul în ciorbă. Să mai amintesc că până acum ceva vreme în urmă chiar madam Muscă se umfla în aripioare dându-se mare moralistă şi lustraţionistă ? Mneai a avut ghinonul de a fi dată în gât. La fel şi Antohi şi încă mulţi. Dar cei mai mulţi au încă dosărelele puse la loc umbros aşa ca le atârnă decibelul în glas răcnind a moralitate.

Aia e cu moralitatea. Cel mai zgomotos o invocă ăi de nu o au. Sigur, mi-aş dori să trăiesc într-o ţară primenită şi cu obrazul nesulemenit de vacsurile ipocrizei şi falsei morale. Dar între ce-mi doresc şi ce se dă pe cartelă e drum lung.

Revin. Madam Muscă e liberă să candideze. Ca şi copilu’ minune, Renel Ciompale sau Viorel de le Fârţăneşti. Că asta e partea haioasă a democraţiei. Dar, auzind ofuscările de duminică ale doamnei Muscă, fostă înstanţă morală, fostă pildă de verticalitate în dungă, fostă anti-comunistă, fostă model trecut semi-nud în plai cu mulţi boi etc…. cum ca ete, d-aia nu mai candidează ea, că nu o merităm, bre, că sistemul ăsta, parlamentul ăla e prea câh pentru zborul muşteniei sale, aşa m-a luat o erecţie care necesita imediat valorificare orală în gura ce grăia. Adică asta ar fi ca şi cum sculamentul s-ar supăra pe carici şi i-ar zice: nu mă meriţi. Hai, las-o, madam. Că bâzâie. Democraţie, democraţie, da’ mai dăm şi cu peria după ce ne căcăm, da? Că nu-i jetul destul de puternic să spele depunerile.

Asta e a noastră. Acum eu v-am mai zis că cei la noi nu-i nici nou, nici şmecherie. E doar xerox prost reglat. Că acu’, na, descoperim că şi prin hamburgărie s-au purtat turnătorii pe la Casa Albă. Acu’ e drept că preşedinţii lor turnau la FBI, nu la secu’. Da’ nici poponistu’ ăla de Hoover nu era un pui de Gandhi, aşa că e tot aia. Ca să n-o mai lungim, uitaţi care era treaba cu Gerald Ford şi legăturile sale primejdioase. Subliniez, totuşi, că despre ăsta nu se ştie să fi dat  foc la vapoare. Succesuri !

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

8 Comments

  1. In articolul la care ne dadusi link-ul se spune „Although it has long been known that he secretly spoke with the FBI”… pai daca a vorbit secret, cum dracu se stia????
    Sau si astia is ca noi, daca ai un secret pe care-l stiu doua persoane, ala deja nu mai e secret?

    Cit despre restul, la asa candidati, sectia ta vot canci va fi tare aglomerata, nu stiu daca va apuca toata lumea sa se exprime…

  2. Sti cind mi s-a aplecat de Mona Musca ???
    Cind am vazut-o in plai cu boii in prosop si cu monturile de la chisere etalate secsos.
    Ca a turnat studenti arabi in comunism. Ar merita o condamnare publica ca a prestat prost, nu a avut rezultate. Unul din haia a julit jurnalisti romani din tara si erea sa facem infart de grija jurnalistilor, A taiat-o de acilea printre berbecuti sau ca un domn.
    Altul sterge pe jos cu romani in clubul proletariatului, CFR- Bucuresti, acolo unde imi zdreleam genunchi in copilarie. Vreti sa vorbim de contrabanda cu arme si tigari inutil, poate mai vor sa se exprime si altii pe blog.

  3. @ Arsulici
    E cam aşa: ei vorbeau în secret, dar cine mai ţine un secret azi ?:)
    Păi cred că o să deschid un colegiu separat pentru Vot Canci.

    @lol
    Dom’le, eu am iubit-o din prima clipă ca pe oţet în ochi. Că a turnat, că a mâncat rahat… astea-s detalii. Ăi care turnau pe atunci sunt socotiţi azi monştri, ăi de toarnă acum ( şi-s mulţi) sunt mari ciumeţi. Vadim şi Păunescu sunt căcănari că-l pupau în cur pe Ceaşcă; liicenii sunt mari guşteri că ling bucile băsexului. Aşa că …despre ce vorbim?

    @Karakas
    Bună revedere, Karakas. Mulţam de mesaj. L-am primit.
    Şi mulţumesc de link. Acum nu prea îmi vine să scriu despre subiect. Poate iau articolul despre Kosovo şi-l adaptez:)

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...