AcasăCamera de gardaCine, ce recunoaşte ?

Cine, ce recunoaşte ?

Oarecum previzibil Kremlinul a recunoscut independenţa Osetiei de sud şi Abhaziei. Gestul a fost comentat, analizat şi răs-analizat aşa că nu am să reiau discuţia despre semnificaţia gestului. Pe subiectul ăsta aveţi aici un comentariu extrem de solid. Cu care sunt aproape în totalitate de acord.

E limpede că Rusia nu mai este dispusă să accepte un rol secundar în ţintarul geopolitic. La fel cum ar fi trebuit să fie limpede pentru mulţi că Putin nu e Elţân. Iar Medvedev nu e… nu e. Mai ales în zonele sale de interes imediat, Rusia nu mai avea cum accepta un rol pasiv. Georgia a fost doar ocazia. Pe care Kremlinul nu a ezitat să o valorifice. Am spus că nu voi analiza prea mult contextul. Dar un lucru trebuie spus: aici este vorba mai ales de poziţionare. Sau de afirmarea unei poziţii- dacă vreţi. Iar Rusia a făcut-o ferm şi răspicat. Răspunsul occidentului a fost bâjbâit şi – previzibil- neconvingător. Iar recunoaşterea de ieri a celor două teritorii a fost mutarea decisivă.

Se va invoca, desigur, precedentul Kosovo. Pretenţia occidentului, la momentul apăsării pe butonul numit Kosovo, că acela nu este şi nu are cum fi un precedent era evident absurdă. Kosovo a fost un precedent. Ruşii au înţeles asta. La fel şi occidentalii. Iar acei puţini care nu au înţeles … o vor face acum.

Recunoaşterea independenţei Osetiei de sud şi a Abhaziei de către Rusia a tras linia. Urmează să vedem cine şi cum se va aşeza de o parte şi alta a liniei. Nu ar surprinde pe nimeni dacă un număr de republici ex- sovietice vor urma gestul Moscovei, recunoscând, la rândul lor, independenţa celor două teritorii. Iar apoi cine ar putea urma? Poate Iranul, poate chiar Venezuela… Cutia Pandorei a fost deschisă.  Poziţia Chinei va fi decisivă. Pot presupune că, în această chestiune, China va păstra o tăcere prudentă ( Tibetul fiind un motiv solid). Nu ştiu câtă vreme vor rămâne fermi europenii pe poziţie. Ruşii fiind extrem de pricepuţi în a-şi juca arma energetică. Aşa că, mai devreme sau mai târziu, va apărea şi prima fisură în blocul occidental. Că va fi Germania sau altcineva… vom vedea. Lucrurile sunt abia la început.

UPDATE: La discuţia asta Andrei Bădin vine cu o adăugire interesantă.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

14 Comments

  1. China: nu doar Tibet, ci si Xianjian, etc.
    Despre Medvedev: „Dima’s Moment” la oilandglory.com; Steve LeVine il vede ca victima sigura.

  2. Rusia si-a incordat muschii si bine a facut, prea au luat-o toti la mishteaux, prea agresiva a fost patrunderea SUA in estul europei…
    Clar va urma transnistria… si ma tem ca un pic de muita va incasa si tarisoara noastra….
    Prosti sfatuitori a avut zeus in ultimii 4 ani suparind, chiar jignind Rusia cu orice ocazie… Din pacate poporul va avea de suferit.
    Occidentul se agita degeaba:
    http://www.realitatea.net/bernard-kouchner-se-teme-de-un-razboi-cu-rusia_338266.html
    http://www.realitatea.net/ministrul-britanic-de-externe-ii-cere-presedintelui-rus-sa-nu-inceapa-un-nou-razboi-rece_338461.html

    Caci Europa nu va avea o voce unica. Britishii sint sub papuc american, fapt care nu cred ca va conveni germaniei…
    Iar foamea de resurse energetice va gauri clar „unitatea de monolit” a europei…
    Pina la urma cineva isi va da seama ca se aplica un dublu standard, ce au recunoscut europenii pt kosovo nu recunosc pentru osetia si abhazia…
    Tacerea chinei este semnificativa…
    PS evenimentul descris mai jos nu mi se pare intimplator……
    http://www.realitatea.net/mii-de-persoane-au-fost-evacuate-in-urma-incendiului-de-la-un-depozit-de-armament-din-ucraina_338541.html

  3. @ Arsulici
    Şi eu cred că blocul european se va fisura mult mai repede decât ar vrea unii. Nu am uitat nici avertismentul lui Putin de la momentul Kosovo. Cel în care evoca alte potenţiale zone de risc: Osetia, Abhazia, Transnistria şi… Transilvania.
    Că nu am ştiu gestiona relaţia cu Rusia e clar. Administraţia Băsescu a făcut-o mitocăneşte şi stupid. Administraţia Iliescu stângaci şi cu inexplicabilă timiditate, dar măcar fără resentimente.
    Mulţam pentru link. Poziţia lui Ciurilin e, în linii mari corectă. Bună parte a presei a reacţionat- previzibil- microbistic. În blogosferă au mai existat şi nuanţe.

    @ Andrei Bădin
    Mulţam, Andrei. Am luat în încărcător şi articolul tău. Extrem de potrivit, mulţam.

    @ Răzvan Petrescu
    Sigur… aşa putem continua la infinit. Orice organism poate fi divizat în organe, organele în celule… până la atom. Şi în California vor unii independenţă. LeVin poate vedea multe. Important e ce spune oculistul lui.

  4. De ieri de când am citit îmi flutura in cap doua imagini. La început neclare, încet sau limpezit.
    A) Calea Dorobanţi. B) Jocul alba-neagra.
    A) Pe Dorobanţi daca o fufa se atârna de o paporniţa in câteva ore celelalte sunt atârnate la fel. Daca un poponeţ pune poponeţul într-un fierarii( nu e bine cum am scris dar aşa vrea dicţionarul meu si nu vreau sa ii bag in cap prostii). Toti poponeţi se cocoaţă aşijderea.
    Daca un nemernic stinge o viată pe trecerea de pietoni se deschide sezonul de vânătoare ca e trendi pentru copii de pe Dorobanţi si nu numai. Potentaţii lumii la fel. Au fost ruşii in Afganistan cu tancurile, americanii sunt si ei in excursie tot cu tancurile acolo, acum.
    Au făcut americanii o republica noua nouţa in Ieuropa cu populaţie preponderent musulmana. Au xeroxat si ruşii una in Caucaz. Si cum spune rusul: E tac dali (si asa mai departe)
    B)La alba neagra unul este la înaintare cu măsuţa: ăsta are ăsta nu are ăsta e marcatoare. Doi sau trei indivizi ţin tira ca sa stimuleze fraieri sa cotizeze.
    In caz ca fraierul nimereşte marcatoarea se iau la bătaie intre ei si îl fac la buzunare pe ghelban. In cazul nostru sunt la înaintare sau la tira alternativ când ruşii când americanii.
    PROBLEMA NOASTRĂ: Este inversul problemei din „Pumnul si Palma” a unui cursant de la Stefan Gheorghiu. Ala nu ştia cum sa intre in acvariu. Eu nu pricep cum o sa ieşim din rahatul asta ca este pana la bărbie , respiram pe nas ca daca deschidem gura vai mama. Si cu clasa noastra politica tot vai mama pot sa zic!!!!
    Pentru rigoare. Rusi sunt pentru mine aia care iubesc votca, haziaica, izba, americani sunt aia care pe 4 iulie gătesc curcan si se roagă cu familia pentru natiune, si ruşii se roagă ii respect pe toţi. Cei pe care i-am numit in postarea de mai sus ruşi sau americani sunt protipendada lor nesimţita.

  5. Chestia cu Siria e un amănunt. Da’ dacă vom vedea o înţelegere Rusia-China? Tibetul nu mi s-ar părea o piedică prea semnificativă. În orice caz, unui occident cu lideri „artişti” Rusia opune o echipă de profesionişti, singurii ce pot avea o viziune pe termen lung. Culmea e că au beneficiat de aşa un „ajutor”, că au avut şi rezultate imediate. Mişcarea cu Osetia şi Abhazia era logică. Mă îndoiesc să urmeze Transnistria, poate mai degrabă Crimeea, Transnistria devenind un amănunt nesemnificativ.
    Ş-apoi, cum a zis orbu’: să vedem.

  6. @ lol
    Abia la finalul comentariului tău am priceput unde baţi. Şi ţi-am dat dreptate.

    @Cârcotaşu
    Aşa este. Un occident condus de dubya, sarko sau berlusconi primeşte replica unei echipe ruseşti bine şcolite şi bine antrenate. Totuşi, nici vestul nu duce lipsă, la nivelurille semnificative, de profesionişti autentici.
    Cât despre ce-o urma… rămâne vorba lui rabbi: mai vedem.

  7. Cum spuneam, acolo unde trebuie chiar au meseriaşi. Nu că le iau apărarea, dar ce e drept e drept. Dacă la nivelurile reprezentative s-au umplut de sarko şi dubyanezi, în spate există meseriaşii adevăraţi.

  8. În toată derularea poveştii ăsteia, din partea „occidentului” nu s-a văzut neam prezenţa f’unui „meseriaş adevărat”. Altfel sunt convins că şi-n MAE-u’ nostru există meseriaşi adevăraţi. Din păcate însă, politica externă a României nu reflectă nici ea prezenţa lor.

  9. Aici discutăm două chestiuni diferite. Occidentul a reacţionat mai degrabă formal, fără tragere de inimă. Ştiu ei de ce.
    La noi… într-o vreme da, mai erau meseriaşi în UE. Acum… n-aş mai băga mâna în foc.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...