AcasăOy-oy!Uninominal la umbră

Uninominal la umbră

Motto:

„Auz ce ide’ f’umoasă a ‘vut ‘mbou””I.L. Caragiale – Repaos dumnical)

S-a bătut în cuie. Alegeri parlamentare pe 30 Noiembrie. O să votaţi – care nu sunteţi setaţi pe modul canci- un fel de uninominal. Ca întotdeauna original şi aiuristic. Asta e clar şi nu mai merită povestit. Dar e o chestie care mi-a atras atenţia şi merita o bârnă de control. Nu zic de penelişti şi pedelei. Le vine şi lor rândul. Acu’ am o treabă cu pesedeii.

Mai întâi notăm că Ion Iliescu nu mai candidează. Logic şi corect. Pentru el alegerile astea nu au cum mai fi o miză. Dar liber de încartiruirea într-un colegiu, Iliescu poate fi omul cheie pentru pesedişti. Prezenţa lui pretutindeni în ţară poate ajuta candidaţii aflaţi în dificultate, poate aduce mai multe voturi partidului. Adică Ion Iliescu poate fi ceea ce a fost întotdeauna: locomotiva care tractează vagoanele şubrede şi supraîncărcate ale partidului. Asta e una. Ailaltă e haioasă foc şi o remarci când vezi pe unde candidează noii „lideri” ai partidului. Adică Adrian Năstase pe la Mizil şi Geoană printr-un fund de Oltenie.

Mircea Geoană are şi argumente. S-a descoperit, brusc, fiu al Olteniei şi ca atare era cu musai ca încarnarea sa să catindeze carevasăzică la rădăcini. Când candida la primăria Bucureştiului şi obţinea rezultate spectaculoase era fiul cui ? Al ploii.

Din parte-mi candideze unde vor. Tot cu canci îi servesc. Dar mi se pare ridicol să te loveşti în piept cu şipca zbierând că tu eşti liderul partidului, dar să fugi uninominal şi prudent în zonele calde, în loc să ieşi la bătaie acolo unde partidul ar avea mai multă nevoie: La Bucureşti. E uşor să te dai musculos votând în colegii colorate în roşul partidului, dar trebuie niscaiva cojones să ieşi la luptă (şi dacă se poate să şi învingi) acolo unde e bătălia grea.

Concluzie scurtă şi cu şapca pe ochi: dacă până mai ieri liderii trebuiau să fie locomotivele care trag partidele, acum rolurile s-au inversat. Acum partidul se urneşte să tragă după sine hoiturile grele ale mini-liderilor. Şi atunci care mai e şmecheria cu uninominalul ?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

17 Comments

  1. Cred că intru oficial în secta vot canci, din sau şi din motivele enumerate de tine. Nu de alta dar după cum s-au delimitat colegiile mi-ar fi greu să aflu cu cine votez. Aşa că, decât să mă ostenesc ca să aflu într-un final că am de ales între foşti miliţieni, oameni de afaceri dubioşi şi vechi baroni mai bine stau şi mă uit la TV. Ori ce voi face 😀

    Ideea de vot uninominal a fost compromisă prin toată ţara şi, chiar adeptă a uninominalului fiind, nu pot fi de acord cu actualele condiţii.

  2. Nici una! Dacă puneau mâna să studieze istoria „uninominalului” la britanici, ar fi văzut că acolo circumscripţiile se moştenesc din tată-n fiu şi din bunic în strănepot!
    Iar despre „curajul” unora de a se înhăma la greu, ce ar fi de comentat?
    Şi ştii ce: lor le e mai frică la Bucureşti de presă, decât de alegători! Doctorul, care şi-a băgat ştim noi ce în „părerile” presei, mai mult, a înfruntat-o, a câştigat potul cel mare! Asta e reţeta! Dar trebuie să fii convins de faptul că merită efortul.

  3. N-am fost niciodată un susţinător al ideii de uninominal. Am explicat în mai multe rânduri de ce. Iar formula actuală, abacul după care funcţionează uninominalul nostru îmi întăreşte părerea.
    Dar la Vot Canci e loc pentru toţi.

  4. Eu votez ca romanul imparţial, pe toţi cit îmi ajunge tuşul de pe stampila. Nu ca nu vreau si eu oarece, cine nu vrea, da ii tot una. Ce vreau eu nu are nici o legătura cu ce vor ei.

  5. Bine rabii cum spui tu canci :)! Da cel puţin recunoaştere ca nu merita mai mult, aleşii! Vreau sa pun semnul ăla cu risul :)), da nu e rasul meu aşa ca mă abţin.

  6. Nu-ncearca nimeni sa-l propulseze la stare de….stare nationala ? Canci-ul !
    Eu vreau o poza cu EL sa mi-l imprim pe textile.Poate primesc niste bagari in seama de la ai mai putin treji. 😀

  7. @ aka
    Să ştii că m-am gândit şi eu la tricouri. Poate ne ajută cineva. Dacă o să te uiţi şi la restul comentariilor… o să vezi că nu toţi gândesc aşa. Iar asta e foarte bine.

    @ lol
    Iar te alinţi:)))

    @ ruxi
    Eu o văd:)

  8. Vot Canci nu e bun pentru natie. O fi bun pentru tine, Mordechai, dar pentru popor nu. E ca in povestea cu „free rider-ii”. Daca toti se aboneaza la Vot Canci, atunci nu mai ramane decat Mihnea Georgescu, care [fii sigur] se duce la vot.

  9. Un „potpuriu” a situatiei roz-bon bon cu accente kaki ce strabate naturelu locuitorilor acestor „vesnice plaiuri ale

    vanatorii Mioritzei” in Anno Domine 29.08.08…

    http://sorinplaton.wordpress.com/2008/08/29/prin-gradina-maicii-domnului/

    http://sorinplaton.wordpress.com/2008/08/29/al-capone-resurection/

    http://sorinplaton.wordpress.com/2008/08/29/sa-fim-totusi-rezon-mai-oameni-buni-mai/

    Scuze ca ofer doar link. Sunt adeptul economiei si reciclarii…asa ca sa nu facem excese de „maculatura”, chiar daca si

    numai virtuala… 🙂

    Cu stima,

    1=

  10. @dromichaetes
    Eu nu zic că e bun pentru naţie. Nici că e rău. E bun pentru mine. Ce e bun pentru naţie nu ştiu. Dar, uite, se găsesc mereu oameni care ştiu ce-i prinde bine naţiei 🙂

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...