Sunt lucruri pe care le facem prea târziu. Altele pe care nu le facem deloc. Socotind că mai e vreme. „Avem timp… ” spunea Octavian Paler. Şi ne trezim, întotdeauna prea târziu, bântuiţi de telefonul pe care nu l-am dat, de cuvântul pe care nu l-am rostit ori, dimpotrivă, de cel repezit prea în grabă.
Ne amintim prea târziu. Când nu mai e timp nici pentru rămas bun. Şi atunci ne luăm chip spăşit şi straie cernite. Şi plângem. De mila noastră, a celor rămaşi. Şi abia mai târziu, mult mai târziu, când păşim în gol, ne dăm seama că de acolo lipseşte ceva. Piatra aceea solidă pe care puteam bine sprijini piciorul.
Ne mângâiem mereu cu iluzia că e vreme. Că toate cele ce rămân de spus, de făcut ori chiar de gândit au vremea lor, pusă deoparte. Iar când ne trezim… mai avem vreme doar pentru a decupa iute o bucăţică de pânză neagră pe care să o prindem, în ace, la rever.
Păstrând discreţia cuvenită, obligatorie, dau drum acum unui gând despre Gheorghe Dinică. Acum. Cât încă mai e un bob de nisip în clepsidră. Sănătate multă, Nea Gigi.
Gândul ăsta îl însoţesc cu două fragmente video. Unul dintr-un film prost: „Crucea de piatră”. Dar care devine suportabil, chiar acceptabil, datorită prezenţei lui Gheorghe Dinică. În secvenţa aleasă apare alături de Fănuş Neagu- către care pleacă un alt gând bun.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=AUqwx9T5qsw]
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=kC7OjCpY4Yw]
@Mordechai,
Mai rar un asa talent ca al lui Gheorghe Dinica. Mie imi plac foarte mult filmele romanesti si cele vechi imi plac si cel mai mult. Aseara m-am uitat la „Atunci i-am condamnat pe toti la moarte”, nu mai stiu a cata oara l-am vazut, dar la un film cu mari actori te uiti si de 100 de ori si nu te plictisesti. Amza Pellea interpreteaza fenomenal rolul lui Ipu. Generatia lui Dinica, Marin Moraru, Jean Constantin, Amza Pellea si altii e un fel de Steaua din 1986. Greu de egalat. Daca ma intreaba cineva in ce film sau piesa de teatru mi-a placut cel mai mult Dinica, nu as sti ce sa-i raspund. Ba da, stiu, mi-a placut in toate rolurile pe care le-a interpretat pentru ca, indiferent de personajul pe care il interpreteaza, maretia actorului ii da valoare.
Aşa e prietene. Despre ce să povesteşti ? Despre rolul lui Stănică- licheau simpatică din „Felix şi Otilia”, secătura din ” Cuibul de viespi” , Bastos în Columna sau nepotul lui Rameau din piesa omonimă a lui Diderot ? O carieră fabuloasă, un actor colosal şi un om pe cinste.
Avem privilegiul de a fi contemporani cu acest mare actor, Gheorghe Dinică.
Avem privilegiul de a ne fi delectat reprezentaţiile sale în zecile, sutele de spectacole de teatru şi filme, mai vechi sau mai noi.
Această ocazie pe care ne-o oferi pentru a-i exprima recunoştinţa şi mulţumirile noastre este binevenită. Căci oricât de multe premii şi distincţii ar primi maestrul Dinică, oricât de multe aprecieri şi mulţumiri i s-ar adresa, acestea nu sunt suficiente, în măsură să exprime întreaga noastră gratitudine!
Foarte frumoasa initiativa ta.
Si da, ai mare dreptate ca prea tirziu ne dam seama de valoarea clipelor petrecute cu cei dragi carora am uitat poate sa le spunem ca ii iubim sau pretuim in vreun fel. Dar asa e omul, are impresia ca va trai vesnic…si la un moment dat hat, se taie ata fara preaviz.
[…] singur lucru mă enervează azi. De fapt, îmi place până la enervare Cum scrie Mordechai. Scrie despre Dinică, dar zicerile lui sunt general valabile şi m-au pus pe gânduri. Scrie al […]
Sanatate Maestrului! Si plecaciune pentru cit inseamna pentru cultura romana.
@ mary lou
Aşa este. Suntem privilegiaţi. Şi nu ştiu de ce mă apucă aşa nişte draci gândindu-mă că, mai anul trecut, tatulicii eolieni împroşcau cu o iniţiativă coclită, numită „zece pentru România”. Şi pritoceau ‘mnealor un top. În care îl scoteau pe Dinică pe locul 10. Şi pe Arşinel pe primul loc. Nu fac comparaţii. Nu e locul.
@Miorlau Pufos
Nu ştiu dacă e frumoasă… Mi s-a părut necesară. M-aş bucura ca gândul ăsta să le vină şi altora. Şi mă bucură că, uite, Crina a luat şi ea gândul.
@ Karakas
Să fie, Karakas.
Sa nu-l uitam si pe bunul lui prieten, Marinica Moraru ! Semnificatia cuvintului „actor” am descifrat-o si de la ei … si, din pacate, si de la cei de care noi ne-am adus aminte mult prea tirziu !…
Excelenta ideea !
Nu-l uităm. Bine zici. Dar acum de Dinică mă doare sufletul.
Azi, a mai căzut o cortină. Ilarion Ciobanu, cu o ultimă reverenţă, şi-a luat adio de la public.O nouă stagiune va începe acolo, sus.
Dumnezeu să te aibe în pază, Ilarion Ciobanu !