În ultimele ceasuri am citit mai mult de o duzină de analize legate de nominalizarea de către John McCain a doamnei Sarah Palin ca parteneră de tandem electoral şi potenţală vicepreşedinte a SUA. Aproape fără excepţie, analiştii găsesc mutarea lui McCain ca interesantă şi surprinzătoare. Interesantă, desigur. Surprinzătoare, fără îndoială. Dar este şi mutarea câştigătoare ?
Sarah Palin este, practic, o necunoscută pentru electoratul american. Iar asta nu îi este deloc de folos. Nici ei, nici partenerului de tandem. Sigur, lipsa notorietăţii poate fi preferabilă unei notorietăţi dubioase. Sarah Palin are 44 de ani şi din 2006 este guvernatoare a Alaskăi. (Alaska are o populaţie de 670.000 de locuitori, dă 3 electori prezidenţiali şi e socotit un stat mai degrabă pro- republican). Anterior a fost primari al unei mici comunităţi. Este căsătorită cu Todd Palin, un petrolist. Unii maliţioşi ar putea spune despre ea că este un fel de Mioara Mantale, în versiune americană.
Mutarea lui McCain s-a dorit a fi una decisivă, dar după toate aparenţele, nu e altceva decât o mare greşeală. Una care i s-ar putea dovedi fatală. Am pomenit deja lipsa notorietăţii doamnei Palin. Mai trebuie adăugat că exact la momentul acesta, al nominalizării, doamna Palin este anchetată, chiar acasă, în Alaska, statul pe care îl păstoreşte. Iar dacă s-a făcut cunoscută în vreun fel până acum aceasta s-a datorat poziţiei sale de susţinător fervent al extinderii forajelor şi exploatărilor petroliere în Alaska. Subiect considerat multă vreme tabu. Cum spuneam reacţiile la această nominalizare au fost pe măsură.
Evident, prin această nominalizare, McCain a încercat să valorifice contextul nenominalizării doamnei Clinton ca parteneră de tandem a lui Obama, încercând astfel să îşi atragă ceva din capitalul de simpatie al electoratului feminin. Idee în principiu corectă, dar prost executată. Pentru că McCain se adresează unui electorat conservator, imun dacă nu cumva chiar ostil tipului ăsta de „reformă”. Iar, e bine ştiut, organizaţiile feministe de peste ocean sunt, prin tradiţie, mai degrabă pro-democrate.
Este greu de presupus că electoratul american se va lăsa sedus de ideea de a avea o femeie cu datele doamnei Palin, adică o politiciană relativ tânără şi lipsită de experienţă, ca potenţial comandat suprem. Iar dacă ţinem seama de vârsta lui John McCain asta poate fi teribile de important.
Desigur, ceea ce i se reproşează doamnei Palin: tinereţea şi lipsa de experienţă reprezintă tocmai obiecţiunile majore îndreptate împotriva lui Obama. Aici există însă o certă diferenţă. Obama se află de aproape 19 luni în centrul atenţiei. Şi, mai ales în ultimele luni, eforturile campaniei sale au fost îndreptate tocmai în direcţia anulării acestor obiecţiuni. La toate acestea adăugându-se şi carisma excepţională a candidatului democrat. Lucru care nu se poate spune despre quasi-anonima doamnă Palin.
Pe de altă parte se poate foarte bine pune şi o altă întrebare: despre ce schimbare poate vorbi Obama (change we can) atunci când nominalizează ca potenţial vicepreşedinte un dinozaur ca Biden, cu peste 30 de ani de sforării la Washington la activ ? Evident, nominalizarea lui Biden, în acest caz, vine tocmai să mai compenseze din lipsa de experienţă care îi este imputată lui Obama şi să ofere anumite asigurări şi hardlinerilor de la Washington. Atunci… despre ce schimbare putem vorbi ?
Aşezând faţă în faţă cele două cupluri de candidaţi vom descoperi că ambele conţin câte un bătrân rechi şi câte un june lup cu foame de afirmare ( lupoaică, în cazul republicanilor). Un plus numit carismă în dreptul lui Obama, deci al democraţilor. Probabil că singurul rezultat previzibil al acestor alcătuiri de tandemuri va fi anularea reciprocă a obiecţiunilor legate de lipsa de experienţă şi scoaterea acestora din discursuri. Rămân însă chestiunile rasiale şi cele legate de sex. Iar aici, cel puţin la prima vedere, lozurile par judicios împărţite. Doar par, pentru că, în opinia mea, dacă Obama are asigurat votul afro-americanilor şi poate al hispanicilor, ori altor categorii de imigranţi ( mai puţin poate asiaticii ), este greu de spus dacă McCain va reuşi să îşi atragă voturile femeilor cu ajutorul doamnei Palin. Înclin să cred că într-o prea mică măsură. Lipiciul lui Obama la publicul feminin fiind evident chiar în confruntarea cu puternica Hillary Clinton.
Aş fi tentat să închei concluzionând că pentru, ambii candidaţi, partenerii aleşi sunt mai degrabă pietre de moară. Cu observaţia că Biden poate aduce pe lângă cele 3 voturi din Delaware o sumă de alte voturi. Lucru pe care mai greu l-am putea afirma în cazul doamnei Palin. Dar e prematur. Vom putea formula primele păreri abia pe 26 septembrie, după prima dezbatere. Îmi e greu, totuşi, să cred că doamna Palin îi va putea face faţă bătrânului rechin Biden. Mai vedem.
Sa nu spunetzi ca Obama o sa iasa pres.!!! Pai McCain asta e mai tare ca matrozu nost’!!! Mare aviator si erou, ori se stie ca marinarii nu au fost niciodata in fatza aviatorilor!!! Iar mai gugumani ca ei, nici noi romanii n-am fost cand neam ales piratu’!!! Aoleo, da parca am fost, totushi!!!
Nu am cum spune cine va ieşi preşedinte, că nu-s Mafalda. Dar, nu mai e un secret, am o anume simpatie pentru Obama. Ponderată şi în scădere.
Cum s-ar spune ;Ce mi-e Tanda, ce mi-e Manda!!! aceiasi Marie , cu alta palarie!!Cand eram prin clasa a 3 a am invatzat 2 trimestre la tzara.De unde , la oras cu greu luam cate un 9, m-am intors in trim. 3 cu foaia matricola cu 10 pe linie!!! Asa si cu astia; de unde sa mai alegi , ca ei au 10 pe linie , da nu au valoare nu cu mult peste 5!!???
Cum mă ştii, român imparţial, NU ţin cu niciunul, pentru că ei sunt doar păpuşile. Sforarii contează! Alegerile sunt pentru a da satisfacţie bizonilor. Şi mai e ceva: SUA se îndreaptă vertiginos către o schimbare rasială majoră: albii vor deveni o minoritate. Alegerea lui Obama este un fel de a spune: ia să vedem, putem institui o rotativă rasială la conducerea formală a ţării? Cum se vor comporta albii? ce riscăm, dacă nu acceptăm rotaţia? Miza aici este, după părerea mea. De asta nici nu prea contează madam Pelin!
@ lupi
Aici chiar nu îţi dau dreptate. Au de unde alege. Berechet. Cu cine alege e problema. Sau cu mecanica după care sistemul îşi desemnează oamenii.
@ Constantin Gheorghe
Aici ştiţi teoria mea. Am vorbi în iarnă destul despre ea. Teoria fluxului şi refluxului. Am aproape convingerea că alegerile astea vor fi ale democraţilor. O nouă manevră de tip Florida se poate dovedi fatală. Apropos, o veste: albii au devenit o minoritate, conform ultimelor date.
Nu mă pot abţine de la o comparaţie: Obama – Gorbaciov.
La vremea lui şi Gorbaciov avea carismă căcălău, se bucura de o popularitate internaţională excepţională şi călărea mârţoaga marilor reforme. Ce a urmat se ştie. Ce va urma aici… rămâne de văzut.
Madam Palin e o alegere cumplit de proastă pentru republicani. Dar asta e părerea mea şi problema lor.
@ Constantin Gheorghe
Dumneavoastra spuneti :
„SUA se îndreaptă vertiginos către o schimbare rasială majoră: albii vor deveni o minoritate”
Privind din acest unghi, actualele alegeri sunt un experiment al adevaratilor „manageri” invizibili.
In logica aceasta intra si o femeie la carma. Deci, oricine castiga, experimentul continua. Daca castiga Obama, continua expeimentul cu negrii ( o idee cam corciti, dar negri). Daca castiga McCain, experimentul continua cu femeile (putin cam tontulite, dar femei)…
Ma refeream strict la cei doi.Cu sigurantza exista de unde alege, shi la noi am avut de unde alege, si-am ales un repetent!!!Cat despre bizoni, eu le zic ,, cornute”!!!
S-a înţeles.
Intr-un fel e fireasca o rotatie (alternanta) intre sistemele politice…
Cred ca va fi o lupta electorala interesanta…
Ceea ce ma mira oarecum e cum au reusit sa prevada realizatorii serialului „The West Wing” nominalizarea de catre democrati si ulterior alegerea unui presedinte de culoare…
Serialul la care ma refer va fi difuzat de luni pe Pro Cinema, ora 19.00 (seria a 7-a, ultima). Eu l-am vazut mai demult (multumita internetului), deoarece mi s-a parut fascinanta acea transpunere a sistemului politic si electoral american. Iar problemele ridicate de aceasta ultima serie, culminind cu alegerea unui hispanic, sunt deosebit de interesante si actuale as zice…
Nominalizarea lui Biden este de asemenea fireasca. Are scopul de a-i linisti oarecum pe americani ca tara va ramine pe miini bune in cazul in care Biden va avea destinul lui LBJ. Ceea ce nu s-ar putea spune despre situatia republicanilor, caci nu cred ca americanii ar agreea prea tare sa fie condusi de o femeie in cazul mortii lui McCain.
Nominalizarea lui Obama a demonstrat ca americanii, alegind intre doua „rele”, au preferat un negru unei femei…
Abia astept sa vad rezultatele unei anchete cu privire la certificatul de nastere al lui Obama. Sint curios daca va iesi ceva. Conspiratia este mare si conceputa de oameni foarte puternici daca s-au gindit din timp sa masluiasca certificatul… Deci Obama era un candidat pregatit cu multa vreme in urma….
Nu stiu cita relevanta are faptul ca albii au devenit minoritari. In Africa de Sud, regimul de apartheit si presedintele De Klerk s-au mentinut fara probleme desi albii erau doar o mina de oameni…
Seriale au fost multe ( 24 şi încă altele). Dar nu prevedeau nimic. Trăgeau nădejde. Sau încercau să fabrice ideea că se poate. În seriale s-a întâmplat. Pe bune… mai vedem.
Unii americani, adică o parte a democraţilor au preferat un afro-american unei femei.
La Africa de Sud s-a menţinut de Klerk până a picat. Compari lucruri care nu pot fi comparate.
Nu comparam, doar ziceam ca albii, chiar si minoritari, pot conduce lejer….
iar in lupta dintre mccain si obama ma gindesc in clipa asta la un rezultat „1×2”, ca la fotbal, inca nu se poate sti cine va cistiga
Păi orice minoritate poate conduce. Chestie de dibăcie.
Hai că au băgat şi amărâţii mei un gol.