Piţurgiii

Teoretic, ar fi trebuit să mă învredincesc şi eu şi să comit niste rânduri despre isprava piţurgiilor şi vârtosul rahat în care au făcut băiţă. Măcar câteva vorbe acolo… Măcar o „Muie Piţi” sau o „De-mi-si-a” ceva. Şi nu mă prea trăgea aţa. Mai că m-aş fi păstrat pentru după marile succesuri de miercuri, împotriva tehnicilor feroezi. Că tot se vorbeşte multe despre peşte în fotbalul nostru, în ultimele zile.

Ce să scriu ? Că o adunătură de rebegiţi bengăneau de colo -colo prin iarbă, precum puradeii de 5-6 ani când trag băşini şi pe urmă fug aiurea dând vina unul pe altul. Am auzit zilele astea tot felul de specialişti şi nespecialişti, microbi şi antibiotice, ecrivani şi piromani… toţi dându-şi cu părerea. Că Piţi e naşpa, că Mutu ne lipseşte, că Timişoara… Aşa că hai să deschidem farmacia şi să o tratăm în propoziţii simple.

– Joci de căcat, ai rezultate de căcat. Simplu. Sau cum ar spune Cornel Dinu: indubitabil.

– Dacă Băsescu e un bun preşedinte, Piţurcă e un bun antrenor. Cele două ipostaze sunt perfect comparabile. Diferenţa e doar la breton.

– Am tot auzit repetându-se ca ne-au lipsit Mutu, Chivu şi Nicoliţă. Mai întâi nu cred că ne-a lipsit Nicoliţă, ăia au dat goluri şi fără el. Apoi… da’ la lituanieni cine era Mutu ? Da’ Chivu al lor cine era ? Mutu ? Da’ de ce? Am uitat de „ratarea” penalty-ului din meciul cu Italia şi rezolvarea bruscă a tuturor problemelor sale cu Fiorentina de după acea ratare ? Îmi amintesc că acum ceva vreme se trezea un mongoloid să ne poftească la chetă. Să scoatem toţi francu’ şi să-l ajutăm pe Mutu. Care are nişte milioane de decartat. Pen’ că trăgea pe nas. Adică dacă nu dai banu’ să plăteşti deranju’ făcut de Mutu la o tragere pe nară, cică nu eşti patriot.

Ne-au lipsit Mutu, Chivu şi nu mai ştiu cine. Şi îmi amintesc penibilul meciului cu Olanda de la campionatul european. Unde nu ştiu ce ne-a mai lipsit… punga de hârtie pe care să o tragem peste moacă.

Până la urmă ce e surprinzător în rezultatul acesta ? Fotbalul nostru e o speluncă în care derbedeii, mafioţii şi imbecilii îşi fac de cap. În care găştile se fac pe bază de valize şi se sparg pe bază de DNA. În care se învârt bani negri şi se face evaziune fiscală la greu. În care şpaga e tactica şi comisionul selecţia valorilor. Ca în toată societatea românească de fapt.

Îmi amintesc rănile din mâinile gimnastelor noastre. Care nici ele nu au fost la Beijing aşa cum ne-am fi dorit. Dar au muncit, au oblojit rănile din palmă şi supărarea nereuşitei şi, discret, s-au întors la muncă. Fără pietre, şobolani, tatuaje sau maşini fiţoase.

Aşa că o lăsăm baltă. Aşteptăm „dificilul meci cu Feroe” şi călcăm apa.

Concluzia? Vine de la nea Stere:

– Cum, bre? 3-0 ? Nici un set nu le-am luat şi noi? Aia e… Maneliştii noştri nu ştiu ce e ăla serviciu, aia e.