Trecuse prea multă vreme de când nu-l mai băgasem în seamă. Jucătoru’ , bre. Zeusu’. Tata lu’ succesuri. Aşa că musai să ne reparăm greşeala.
Mie mi-a plăcut mult formularea asta: „Mi-e foarte greu sa uit ca i-am fost actorul principal de denigrare in Romania Mare si eu si sotia mea”. Haidi, bre. Cum? Actorul principal de denigrare ? Şi tu i-ai fost şi tu şi soţia ta? Ptiu, să nu te deochi, că nostim mai eşti.
Acum n-o să fac ca Boc la veioză auzind că s-a aliat zeusu’ cu vadimu’. Mare surpriză. După jiji… Vadim era mutarea logică. Iar Nahorniac e tot ce mai lipseşte ca să fie masa bogată. Nu pricep de unde atâta surprindere pe vârtoasa alianţă dintre cei doi căpiaţi. Păi, în 2004, nu cu voturile lu’ Vadim s-a văzut consumatoru’ preşedinte ? Ba da. Atunci care e problema? Bine, în 2004 a mai contat şi tehnica de numărare, da’ aia e altă drojdie. Aşa că acum… pupat piaţa endependenţi. Pentru interesul naţional, ţaţo, nu e clar?
Că primul vorbitor de engleză al ţării se dă fată mare când vine vorba de puparea cu spitalul nouă, nu e nicio mare chestie. Că are pretenţia să fie şi crezut… asta e deja mult prea mult whiskey şi prea puţina gheaţă.
O spun răspicat: personal nu găsesc că o alianţă PDL -PRM e gaura din ciorap. Ori gaura din cur. Ori gaura neagră- că azi e bun contextul. E o alianţă politică şi atât. Sigur, putem lua la păducheat cele două formaţiuni şi atunci se pot naşte întrebări despre igiena împerecherilor politice. Dar câtă vreme acceptăm că democraţia se mişcă după cum îi dictează mecanica voturilor … orice e posibil şi multe sunt scuzabile. Problema apare abia atunci când bocii şi consumatoru’ încep să se dea vestale. Ori când chiar ei sunt primii care se scarpină cu nervi după ciudata împerechere, atunci e limpede că acolo ceva pute. Cum spuneam, e ok să faci centura. Fiecare trăieşte cum poate. Ce nu mai e ok e să vii după aia şi să ne ţii prelegeri despre virtuţile castităţii şi rolul gazului în combaterea păduchilor laţi.
Şi ajungem şi la vizita la Vatican a consumatorului. Adică audienţa la papă. Nu repet toate cele ce deja s-au spus şi răs-spus. Că a fost primit în bucătărie, la casa de vacanţă. Că, obişnuit ca pe vapor, i-a zis nevestii-si „el”. Că a devenit brusc mare apărător al cauzei catolicismului. Mă opresc, totuşi, la două chestii. Care mi se par semnificative.
Prima ţine de întâlnirea propriu zisă. Iar secvenţele video pe care le-am văzut cu toţi, ale întâlnirii cuplului prezidenţial cu papa, sunt tot ce poate fi mai jenant atunci când e vorba de reprezentarea internaţională a României. Mă refer la secvenţa în care Băsescu şi soaţa stăteau ca două curci agitate, uitându-se disperaţi când în stânga, când în dreapta, ţopăind de pe un picior pe altul, ca doi manelişti la operă. Neştiind cum să se poarte. Pentru că nu le spusese nimeni. Asta după ce o văzusem pe madam Băsescu băgând reverenţe la toţi ospătarii.
Apoi invitaţia. Aia pe care simţea nevoia să o reitereze jucătorul. Aia prin care îl invita pe papă la o socializare. În 2009 precis. Demonstraţie de imbecilitate şi mitocănie absolută. Obişnuit cu politica de bodegă şi cu şmecheria de şpriţar care ascunde sticla adusă de acasă în frapieră, Băsescu l-a invitat pe papă exact în anul în care el va avea a se lupta pentru un alt mandat. Cu tupeu şi nesimţire, dar socotindu-se şmecher şi al naibii de dibaci, consumatorul îşi imagina că îl poate transforma pe suveranul pontif în agentul său electoral. Într-un fel de Angela Mungiu fără accent de Dorohoi. Iar asta reprezintă nu doar o gafă, ci o insultă la adresa Vaticanului. O mitocănie fără pereche. Ori poate îi socotea pe cei de la Vatican atât de tâmpiţi încât să nu realizeze adevărata motivaţie a invitaţiei? Nu mai pomenesc despre ignorarea poziţiei Patriarhiei române şi telefonul repezit Patriarhului.
Şi cu asta … basta. Când ai mâncat o viaţă la cazan şi ai băut din damigeană e greu să foloseşti furculiţa fără să te umpli de zgârieturi pe faţă.
Mulţumită tonomatului pricepem de ce zicea consumatoru’ „el” referindu-se la nevastă. Ptiu, casă de piatră.
1.Boss,cand nu folosesti prezervativul la astfel de imperecheri,e nasoala treaba si cu urmari nebanuite.Cand mai procreezi si niste ologofreni,care te baga in tot felul de aliante,pute rau de tot.
2.Boss,la cate gafe a facut pe unde s-a dus,asta e mizilic.Circarul Europei nu se dezminte.Mai grav e ca ne reprezinta pe noi toti.
Bre, nu e circarul Europei. Că e concurenţa mare. Mai un Sarko, mai gemenii polonezi….
Da’ de panaramă ne face.
Boss,cate magarii ar face Sarko,Frantia ramane Frantia.Sarko,asa tembel cum e,sta la Cina cea de Taina cu toti granzii Europei.Chiar si polonezii ocupa un locsor mai caldut ca al nostru,mai la coada da’ conteaza.
La fel se întâmpla şi cu al nostru dacă era francez. Asta n-are legătură cu tembelismul sarkozeanului, ci cu istoria şi puterea ţării. Chestii la care el are canci merite.
Va rog sa nu mă înjuraţi!! Mie îmi place :). Cu cit mai multe gherle da cu atât e mai sigura amararea si debarcarea. Minte de lol!!!!:))
Lolule, s-a rezolvat ban-ul. Deci poţi intra acum.
Cât despre consumator… nu uita că electoratul român e mereu surprinzător.
îmi pare rău dar rămân la tine cit mă suporţi. Ciutacu a avut dreptate dar eu sunt fier rău, când primesc o uşa in nas nu mai trec pragul chiar daca îmi curg balele. Si oricum o sa fiu lângă el la bine si la rău, deşi sunt convins ca se descurca singur foarte bine cu mine sau fără mine.:)
Mai bine vezi ce ţi-a răspuns Victor la postul cu „bag picioarele”.
Dacă ai avea măcar o vagă idee despre cantităţile de dejecţii pe care le filtrăm pe blog… ai pricepe că, uneori, ne mai pierdem cumpătul şi când nu e cazul.
Din poza reiese ca Base primeste pe sest ceva de la Emisarul Celui de Sus. Sa fie oare o copie contrafacuta a Cheilor Raiului? Stii cum e cind misiunea divina nu produce miracole in primul mandat.
imaginea mi’a adus aminte de bancul care se termina cu :
„papa dice che no , ma due cardinali…”
interesanti sunt ochii personajelor (care si cîti sunt)
Mordechai ai o singura şansa sa scapi de mine mă înjuri, plec singur, sau mă banezi, glumesc. Daca vreo odată Ciutacul va avea nevoie de mine o sa fiu prezent, fără sa mă cheme, pe blog sau oriunde eu sunt din rasa buldog, fixist, si pentru totdeauna, iar mă alint 🙂
M-am uitat ce m-am uitat la poza, jumatea de sus. Nu pricepeam nici de ce madama era cam trista, nici de ce, dintre toti, numai tinerelul din dreapta lui El Dirigente Maximo si Zeus zambeau cu gura la urechi.
Cand ajunsei mai jos (a doua jumate), pricepui, en fine 🙂 🙁 😕 😉
Trebuia sa zic El Unico Dirigente de la Terra.
Imi place la tine ca e vorba si de sperma, printre alte-le. Inteleg ca nu-l gusti pe Basescu si ca nu ai votat cu DA. Dar astea le stiam deja ! 😛
@ Karakas
Ba eu sunt tentat să cred că e un gest de tandreţe, gândind cu nostalgie la soţia lui: Vasile.
@ciupico
Ai celorlalte personaje. Că ai lui sunt altfe… nu interesanţi. 🙂
@lol
:))) Acum măcar ştii singur că te alinţi.
@geomarz
Ei, acum şi noi. Cred că voia la pipi şi îl ruga pe nenea să îl ducă de mânuţă.
@ ezra
Nu-l gust. Nici nu-l înghit. De jucător zic. Ca să fie clar. Că altfel contextul e prielnic unor interpretări primejdioase.
De la o vreme claunul national TiBi este foarte trist si-si ineaca din ce in ce mai mult amarul in aburii betiei.
Totul a inceput cind la un matineu, din cauza unei defectiuni electrice, proiectoarele care atita vreme il orbisera in timpul spectacolului, s-au stins brusc si i-au dat posibilitatea sa vada ca sub cupola circului, ca spectatori, nu se afla decit un grup de copii de la o scoala ajutatoare pentru personae cu deficit de inteligenta, din apropiere, copii nensotiti, iar toate aplauzele si hohotele de ris pe care el le auzea in timpul spectacolului erau de fapt inregistrate pe banda in perioada sa de glorie.
Aducindu-si aminte de aceasta perioada, in care hahaiturile, giumbuslucurile, tumbele, trivialitatile spuse spectatorilor, piedicile puse colegilor sau datul cu tifla acelorlasi colegi stirneau hohotele de ris ale unui public aflat in delir si, comparind aceasta perioada cu ceea ce vazuse acum in sala, cind pina si copiii handicapati venisera neinsotiti, profesorii fiind si ei satui de circariile sale ieftine, claunul national TiBI se intrista peste poate.
Tristetea lui mai venea si din faptul ca la ultimul spectacol, rivalul sau de moarte, devenit peste noapte amic la catarama, celalalt claun national ViCiTi ii jucase o farsa dureroasa, inlocuindu-i ciocanul de plastic cu care in timpul spectacolului se lovea in tesuturile moi dintre picioare, obtinind apoi tone de aplauze si cascade de ris datorita grimaselor si schimonoselilor pe care le facea, cu un ciocan adevarat.
Mahmur fiind, nu realizase inlocuirea si se lovise zdravan in zona respectiva, fapt care-i produsese o durere profunda si autentica, insa publicul fidel aplaudase si de aceasta data.
TiBi mai era trist deoarece stapinul de peste ocean al circului, caruia din cind in cind el ii mai facea anumite favoruri sexuale pe cale orala ii trimisese vorba ca, avind in vedere faptul ca la conducerea circului urma sa vina un alt manager, era cazul ca el, claunul national TiBi sa-si schimbe total repertoriul, deoarece vinzarile de bilete si audienta numarului sau scazuse drastic in ultima perioada si, in plus, noului manager nu-i placeau respectivele prestatii sexuale orale.
Ori claunul TiBi nu avea idei, tot sarmul si succesurile sale constind in diferite trucuri adunate de prin bilciurile orientale si din mahalalele de tirguri mioritice prin care el trecuse, inainte de a fi claun si din faptul ca pentru a-si performa numarul nu avea nevoie de machiaj special sau alte accesorii, natura fiind foarte darnica la acest capitol cu el. Dar publicul se saturase si de mutra lui.
TiBi mai era trist deoarece, succesurile internationale pe care le scontase la inceputul carierei se dovedisera o himera, deplasarile sale in strainatate fiind marcate daca nu de huiduieli, cel putin de o raceala totala din partea audientei, calitatea numarului sau fiind apreciata doar pe plan local, de o parte a spectatorilor dependenti de acest gen de spectacol.
Tristetea lui mai provenea si din faptul ca, pentru a ramine cit de cit in carti, fusese nevoit in ultima perioada sa se impace cu rivalul sau de moarte claunul CiViTi si sa-si intregeasca trupa si cu al treilea claun national GiBi.
Dar nici aceasta miscare nu avusese efectul scontat, pe deasupra mai alegindu-se si cu o durere insuportabila in zona tesuturilor moi dintre picioare.
Pina si ultima sa gaselnita, de a-l imita pe Gavroche si a flutura drapelul national in timpul unei slujbe religioase, cind audienta recita Tatal Nostru, la o deplasare in strainatate, nu mai avusese succesurile paltoanelor aruncate in multime, ci fusese privita cu mila crestineasca de catre publicul cunoscator.
In aceste conditii, claunul TiBi devenise foarte trist si posomorit si, vazind ca perspectiva unui nou contract cu celebrul circ devenea pe zi ce trece o utopie, incepu sa bea si mai virtos si sa dea vina public pe presa ticalosita si aservita financiar care nu-l ridica in slavi, ba mai mult indraznea sa-l critice.
Pina si papagalii portocalii invatati de el sa vorbeasca si care cu orice ocazie repetau cuvint cu cuvint spusele sale, obosisera si in loc sa vorbeasca incepura sa ciriie.
Totusi claunul TiBi mai avea o doza de optimism data de implinirea unui Miracol Dumnezeiesc si astepta cu speranta stagiunea din anul urmator, cind la spectacolul sau Dumnezeirea s-ar fi putut Sa-i trimita ca spectator si suporter electoral pe Reprezentantul sau pe Pamint.
Ei bine, si sa vada ei atunci, dusmanii si criticii sai, revenire in forta a sa la datul la gioale si cu tifla la adversari.
Cu aceasta idée in minte, claunul national TiBi mai trase o dusca zdravana de tarie si se culca fericit in arena circului.
Liderii PD-L, ii anunta cu mindrie pe cei 50+1% din romanii cu drept de vot, membri si simpatizanti ai partidului nostru ca, incepind de ieri la sediul partidului nostru din Modrogan, a fost deschis un magazin de comercializare suveniruri in vederea stringerii de fonduri pentru campania electorala.
Ideea, ca si piesa de rezistenta pusa in vinzare, a pornit de la faptul ca dupa ce motanul Felix a dat startul la campania de ciufulire si jumulire de pene a papagalilor prezidentiali portocalii prin implicarea lor in cazul Vadim, iar d-l presedinte Basesc a definitivat aceasta campanie chelind papagalii respectivi (pe motiv ca el nici usturoi n-a mincat, nici gura nu-i pute), pe piata romaneasca a aparut brusc un excedent de pene portocalii.
Beneficiind de aceasta materie prima pretioasa si folosind si tichia cu margaritare inminata d-lui presedinte de catre d-l Vadim Tudor, cu ocazia incheierii protocolului dintre pd-l si prm, designerul nostru vestimentar, secretara generala a organizatiei de tineret pd-l, domnisoara Basesco, a creat un model foarte sic de tichie de margaritar cu pana portocalie de papagal prezidential jumulit de Zeus.
Desi produsul este destinat in principal domnilor cu oarece deficit de par in zona capului, el poate fi purtat cu succesuri si de alte categorii de cumparatori.
Pe linga acest model de marca, magazinul nostru mai ofera doritorilor poze cu autograf, reprezentindu-l pe d-l presedinte in diferite ipostaze generate de lupta titanica pe care o duce in vederea realizarii sloganului electoral “Sa traiti bine!”.
Astfel, la preturi relative modice, puteti sa va procurati urmatoarele produse: d-l presedinte urcindu-se beat la volan, d-l presedinte cu coarne pe cap in timpul unei sedinte foto cu ocazia unei bai de multime, d-l presedinte cu fes pe cap, d-l presedinte fara fes pe cap, d-l presedinte cu paltonul fluturat deasupra capului, d-l presedinte fara palton (aruncat in multime), d-l presedinte cu sticla de trascau la gura in mijlocul baii de multime, d-l presedinte fara sticla (aruncata baii de multime), d-l presedinte in genunchi batind podeaua restaurantului in ritmuri de manele, d-l presedinte in picioare batind obrazul vadimului de la tribuna Parlamentului Romaniei pe motiv de comunism, d-l presedinte fluturind precum Gavroche drapelul Romaniei la momentul solemn al recitarii rugaciunii Tatal Nostru etc.
Pe linga toate acestea se pune in vinzare si o colectie de fotografii cu legenda explicativa: d-l presedinte furind aparatul de fotografiat si numind ziarista “tiganca imputita”, d-l presedinte nefurind aparatul dar numind ziaristul “gaozar”, d-l presedinte invitind ziarista sa se urce pe masa, d-l presedinte mingiind tandru ziarista pe obrajor, d-l presedinte strigind la ziaristi “Huo, tonomatelor”, d-l presedinte vorbind in engleza si imbogatind aceasta limba prin citirea denumirilor de localitati autohtone cu accent inconfundabil de bazar oriental (Sulaina Cenal), d-l preseinte anuntindu-si demisia, d-l presedinte retragindu-si demisia, d-l presedinte cerindu-si dosarul de securitate etc.
Totodata punem in vinzare si vederi cu casa din Mihaileanu si cu diferite tipuri de nava care sa aminteasca nostalgicilor profesionalismul cu care d-l presedinte a pastorit ministerul transporturilor in perioada evaporarii flotei comerciale romane cit si neimplicarea sa penala in acest proces.
Cu mentiunea ca magazinul este deschis non-stop va dorim succesuri la cumparaturi !
Bre, lung articol, lung comentariu. Dar a meritat. Bine zici. Deşi… clovn… îl alinţi. Poate It-ul lui Stephen King. Sinistru.
Iar el are toate şansele să mai prindă o reprezentaţie- ca să rămân în nota ta- câtă vreme nu se zăreşte un contra-candidat valid.
:))))))))))))
Magazin pe cinste. Avem di tăti, nu?
lung, lung dar tinzind spre infintezimal comparativ cu ce ne face ‘mnealui de patru ani incoace gura nu’i mai tace, iarba nu’i mai place. daca ti-a placut, am o gramada cu adresa la „iel” si numai de alintatura nu sint.
sa fii iubit
marcus
Să trăieşti. Acu’ ai dreptate. Da’ nea Stere al meu îl rezolva din trei- patru cuvinte. :)))
Eşti mereu binevenit.
tks, am si d’astea, sa speram ca ne vom distra. pot sa bag si de la arhiva, am citeva , zic eu, potriveala de manusa cu ce vazui p’acilea?
sa fii iubit
marcus
Aferim !
Acum o sa zici ca-s rau…
Si nu ar trebui, mai ales ca de jumate de ora am ajuns acasa de la o manastire….
Dar nu ma pot impiedica sa intreb:
Oare i-a pus-o episcopul ala lui zeus??? (la cit de tandru se tin de minuta…)
Gândul zburdă slobod în te miri ce direcţie… Dar îi mai punem şi noi pripon.:)