Aflat în vizită în Coreea de Sud preşedintele Băsescu n-a ezitat să îi poftească pe investitorii coreeni la băgat banu’ în ţara pe care o haoseşte dumnealui. Lucru bun, nimic de zis. Şi, ca să îşi argumenteze invitaţia, a găsit domnia sa potrivit să pomenească de creşterea economică din ultimii cinci ani, care a umplut ţara de belşug şi buzunarele rumânilor de parale.
Între discursul de uz extern şi cel pentru piaţa internă e, de multa vreme, diferenţă mare. Asta se ştie. Dar dacă tot vorbeşte şeful statului despre creşterea economică… păi, hai să vorbim.
Mai întâi să îl şi ne întrebăm ce merit are domnia sa ( şi partidul pe care îl păstoreşte ) în pomenita, dar discutabila, creştere economică ? Întrebarea este, evident, retorică. În cei patru ani de când este preşedinte, Băsescu a fost preocupat exclusiv de cultivarea ego-ului şi a propriei imagini – cu dichis electoral. Cu ce rezultate… puteţi judeca şi singuri. Iar dacă e să vorbim drept, climatul permanent de instabilitate pe care l-a promovat şi întreaga sa conduită din aceşti ani au fost, mai degrabă, piedici în calea unei bune guvernări. Nu o să fac o analiză a mandatului său, va veni şi vremea ei. Altceva mi se pare demn de o iute discuţie la acest moment.
Atât premierul Tăriceanu cât şi Băsescu pomenesc despre creşterea economică. Din capul locului o spun că prefer conceptul de dezvoltare durabilă celui de creştere economică. Nu am să argumentez acum. Am făcut cu alte ocazii. Şi voi mai vorbi despre asta. E suficient să spun că este absurd să vorbim despre creştere economică la infinit pe o planetă cu resurse finite. În general actuala concepţie economică globală pleacă de la ignorarea premizei şi contrucţia unei premize false. Korten povesteşte, în legătură cu asta, o anecdotă demnă de pomenit:
Trei savanţi naufragiază pe o insulă pustie. Un fizician, un chimist şi un economist. Din păcate tot ce au putut salva este o cutie de conserve. Şi niciun instrument cu care să poată deschide acea cutie de conserve. Cei trei cad de acord că, trei minţi luminate fiind, vor găsi, desigur, o soluţie pentru a deschide o amărâtă de cutie de conserve. Fizicianul sugerează că ar putea calcula unghiul din care ar putea arunca, de la înălţime, cutia de conserve, astfel încât lovind stânca din apropiere, cutia să se spargă. Chimistul obiectează, pe bună dreptate, arătând că astfel bună parte din conţinut s-ar pierde. El propune să se folosească apa de mare care, în timp, ar putea coroda unul din pereţii cutiei. Cu toţii cad de acord că asta ar dura mult prea mult. În fine, economistul intervine, cu următoarea afirmaţie: „Amândoi vă complicati prea mult. Ăsta e defectul ştiinţelor voastre. E mult mai simplu. Haideţi să acceptam premiza că, totuşi, am avea un deschizător de conserve”.
Acum haideţi să ne întoarcem la mult invocata noastră creştere economică. Exprimată în procente discutabile şi discutate. Peste 8% conform guvernului. Se pomeneşte despre o creştere cu 8,8 % a PIB, raportat la primul semestru al anului trecut. Asta ar putea părea o veste bună. Dar citim mai departe. Importurile au crescut cu 29,4 la sută, iar exporturile cu doar 25, 7 %. Asta, evident, duce la o majorare a deficitului balanţei comerciale şi de plăţi şi aşa aflat la cote de alarmă. Tot în primul semestru deficitul de cont curent a crescut cu…8,48 %.
Despre ce creştere economică vorbim ? Vestea bună este că cele 3, 45 miliarde de euro trimise de românii din străinătate ne ajută să ne mai cârpim. Dar şi ajutorul ăsta este la fel de primejdios. Majoritatea covârşitoare a acestor bani ducându-se în consum. Consum. Căci acesta este singura rotiţă care învârte angrenajul „creşterii economice”. Conform actualei filosofii economice, creşterea consumului ar trebui să fie o veste bună. Dar nu în condiţiile în care nevoia crescută de consum este satisfăcută prin creşterea importurilor şi aproape deloc prin creşterea producţiei interne.
Creşterea semnificativă înregistrată în sectorul serviciilor ( peste 7 %). ar trebui să fie vestea bună. Nu este. Şi asta pentru că şi aici pomenita creştere are prea puţin de a face cu dezvoltarea sectorului.
În condiţiile acestea, pomenita creştere economică este mai degrabă un motiv de îngrijoare decât prilej de mare bucurie. În anii 30 Roosevelt lansa un concept care avea să facă, mai apoi, carieră: New Deal. Proiectele extrem de ambiţioase de infrastructură care aveau să contribuie decisiv la relansarea economică şi depăşirea Marii Crize. La noi marile proiecte de infrastructură sunt doar lozinci bune de vânturat în campania electorală. Şi asta deşi infrastructura naţională este într-o stare cumplită. Investiţiile publice, la noi, sunt doar bune ocazii de a recompensa clientela politică şi pretexte pentru îngroşarea burdihanelor marilor şmenari. 5 km de autostradă. Acesta este cel mai semnificativ parametru al perioadei Băsescu- Tăriceanu. 5km de autostradă şi multe miliarde cheltuite. 5 km de autostradă şi iluzia creşterii economice.
1.Boss,de ce dracu cresterea economica se simte la ei si nu la noi?Intrebare de om simplu,cu taxele la zi.
2.Circarul promitea celor din Italia,salarii de boieri.Posibil? Niet. Sa vedem pe unde scoate camasa,cand s-o gandi hoarda migratoare sa se intoarca la salarii de bastani.
3.Consum?La greu,dar si preturi pe masura.
4.Infrastructura?!?n-am auzit de cuvantul asta,cum n-au auzit nici dregatorii din fruntea tarii.
Da-i dracu de occidentali,astia inventeaza niste cuvinte urate,sa ne puna inteligenta la incercare.Da’ noi,tari ca brazii…..
De ce nu se simte creştere asta ? Pentru că e o creştere discutabilă. Pentru că unii evaluează evoluţia economică după puirea numărului de milionari – vezi zecile de clasamente şi evaluări Forbes, The Economist etc. Adică după nivelul de concentrarea al bogăţiei şi nu după calitatea acesteia şi buna ei redistribuţie.
Înţeleg diferenţa dintre creştere economică şi dezvolzare economică durabilă. Şi înţeleg şi faptul că degeaba creşte consumul dacă importurile au crescut mai mult decât exporturile.
Ceea ce nu pricep este de ce o creştere cu 8,8% din PIB este un lucru rău. Este vorba de produsul intern, nu de consumul intern. Şi nu văd o legătură de cauzalitate între creşterea PIB şi creşterea deficitului de cont curent. Din câte ştiu, tot timpul am avut deficit în balanţa de plăţi. Chiar dacă creşterea PIB era de numai 3% să zicem.
Corect.Atunci,de ce ne mai zbatem boss?suntem niste sisifi.
@ Darius
Cine spune că e un lucru rău ? A, da. Chinezii. Dar ne întoarcem la orezăria noastră.
O creştere de dimensiunile astea nu e un lucru rău. Atunci când creşterea e bazată nu doar pe creşterea consumului ci si pe o creştere comparabilă a producţiei interne. Atunci când creşterea e bazată exclusiv pe consum, consumul pe importuri, iar importurile sunt finanţate din banii căpşunarilor şi, deloc de neglijat, creditele externe, atunci creşterea aia e doar o iluzie. Pentru că nu are la bază o creştere, o dezvoltare a capacităţilor industriale ori a creşterii competitivităţii.
Între PIB şi creşterea deficitului de cont curent nu trebuie să existe o legătură de cauzalitate. Nu am spus nicăieri asta !
În cazul nostru, totuşi, există o conexiune între cei doi indicatori. Pentru că , repet, creşterea se bazează pe consum, consumul pe importuri.
Deficit de balanţă de plăţi am avut în mod constant după ’89. Şi? Deficitul ăla e datorat marilor programe de investiţii sau tot consumului?
@ c
Păi, mă tem ca nimeni nu se zbate. Tocmai.
Mordechai, cresterea economica e buna, indiferent pe ce se bazeaza. Cred ca se poate spune ca orice crestere economica se bazeaza pe consum, fie al nostru propriu, fie exportam, si altfel devine consumul altora. Daca exporturile erau mai mari decat importurile, ai mai fi sustinut ca respectiva crestere e bazata pe consum?
Cred ca marea problema a cresterii economice actuale e ca e nesustenabila, domeniile de varf fiind constructiile si agricultura, adica domeniile unde nu poti miza la infinit pe ele. Nici macar doi ani la rand nu poti miza.
E bine ca avem crestere economia fie si-asa, dar mai bine ar fi fost ca domeniile de varf sa fie productia de soft, hardware, servicii. Pana atunci nu ne ramane decat sa limitam consumul. Asta ne omoara pe noi: consumam mai mult decat de permitem, cu ajutorul perverselor credite
Faci oareşce confuzii. 🙂
Produsul intern brut (prescurtat PIB) este un indicator macroeconomic care reflectă suma valorii de piaţă a tuturor mărfurilor şi serviciilor destinate consumului final, produse în toate ramurile economiei în interiorul unui stat în decurs de un an. (Wikipedia)
Prin urmare creşterea PIB nu are cum să se bazeze pe creşterea consumului pe importuri.
tot de pe wiki: „Produsul intern brut (prescurtat PIB) este un indicator macroeconomic care reflectă suma valorii de piaţă a tuturor mărfurilor şi serviciilor destinate consumului final, produse în toate ramurile economiei în interiorul unui stat în decurs de un an”
Si mai jos se da si formula: PIB = consum + investiţii + exporturi − importuri
Dacă din PIB se scad deprecierile se obţine produsul intern net.
PS: Stiu ca Wiki nu e o sursa demna de incredere, dar a iesit prima la cautare si mi-a fost lene sa caut altceva 🙂
@ Parlamentolitic
PIB -ul e prin definiţie:
PIB= consum + investiţii + cheltuieli publice + (exports − imports)
Asa că, evident, ca importurile şi exporturile au legatură cu formarea PIB.
Bunurile importate intră în compunerea PIB prin valoarea adăugată. Fie că e vorba de adaos comercială sau valoare adăugată prin prelucrare ( mai rar la noi).
În cazul nostru domeniile care umflă creşterea economică sunt serviciile şi construcţiile.
În condiţiile în care importăm mult mai mult decât exportăm şi consumăm mult mai mult decât producem, dar raportăm o creştere a PIB, care nu e însoţită de o creştere a indicatoruliui producţiei industriale, e limpede că avem o problemă.
Şi aici intervin banii căpşunarilor şi creditele, care ne ajută să finanţăm un consum pe care altfel nu ni-l permitem.
Cu alte cuvinte, consumul nostru este finanţat de bani pe care nu îi produce economia noastră. Şi aici e problema.
Iar pomenita creştere nu reprezintă, în cazul ăsta, decât o mare frecţie. Dincolo de abordarea statica, keynesiană.
@ Darius
Vezi răspunsul de mai sus.
@ Parlamentolitic
Da. Mai ştim şi fără wiki.
Aia îţi răspunsesem mai sus. În cazul de faţă wiki e corectă.
Mordechai asi scris mai sus :”Pentru că , repet, creşterea se bazează pe consum, consumul pe importuri”.
Daca in modul de calculare a PIB se scad importurile, practic lucrul acesta diminuand PIB=ul, tu de ce zici ca de fapt PIB-ul se bazeaza pe cresterea consumului din import? Nu poti sustine ca doar valoarea adaugata a importurilor poate duce la cresterea PIB-ului cu 8%, nu uita ca mai sunt si investitii,industrie, agricultura , constructiile etc. Cred ca amandoi suntem de acord ca respectiva crestere economica e nesustenabila, e un balon de sapun. Dar NU din cauza importurilor a crescut PIB-ul ca fat frumos, ci din cauza serviciilor si constructiilor in primul rand. Aici e problema
Ok. Vorbim discuţii.
PIB= consum + investiţii + cheltuieli publice + (exports − imports)
Din formulă rezultă că atunci când celelalte valori rămân neschimbate, cu cât cresc importurile, cu atât scade PIB. E o relaţie inversă. Deci şi prin urmare e un nonsens să susţii că PIB a crescut din cauză că au crescut importurile. E matematică.
Ok. Cu matematica stai ca si cu cititul. Repet: „Bunurile importate intră în compunerea PIB prin valoarea adăugată. Fie că e vorba de adaos comercială sau valoare adăugată prin prelucrare ( mai rar la noi).”
PUNCT.
Ok. Cu matematica stai ca si cu cititul.
Whaat?
1. Nu văd unde am plesnit-o cu matematica. În formulă totul e clar ca lacrima.
2. Cât despre valoarea adăugată a importurilor, let me take that with a grain of salt, cum ar zice englezul. Adaosul comercial la produsele importate se adaugă cu plus la PIB, de acord. Valoarea de intrare a produselor importate se adaugă la PIB cu minus. De obicei adaosul comercial e mai mic decât valoarea de intrare. Dacă este vorba de prelucrare, atunci importurile se pot asimila consumurilor intermediare; în acest caz creşterea PIB e una cât se poate de benefică.
Mordechai, eu consideram până acum că avem o discuţie constructivă. Se poate că te-ai simţit jignit. De asemena se poate să greşesc în raţionamentul meu. Nimeni nu s-a născut învăţat şi oricine poate greşi.
În fine. Scuză-mi intermisiunea în blogul tău.
Nu e loc de jigniri. Dar o putem ţine la nesfârşit vorbind aiurea.
Nu ai cum avea creştere a importurilor şi ceilalţi parametri constanţi. Importurile se duc în consum, nu pe stocuri.
Valoarea adăugată din importuri trebuie finanţată. Iar acum o finanţăm cu bani căpşunăreşti şi credite. Dacă scoţi banii căpşunarilor din consum, creşterea aia economică se evaporă ca şi cum nu ar fi. etc. etc. etc. E vorba de un angrenaj complex şi de un lanţ de interdependenţe. La ora actuală soldul trezoriei e ZERO. Iar banii ăia nu s-au dus în investiţii, care pe orizontală generează creştere. Ci în consum şi subvenţii. Iar aia e cică tot creştere. Si gata, s-au păpat banii din privatizarea BCR. Şi s-a umflat o iluzorie creştere.
:”>
Mi-e „teamă” că va trebui să-ţi dau dreptate. Am omis o chestie evidentă. Ouch.
Înclin să cred că discuţia asta nu a fost total inutilă. 🙂
Darius, nu trebuie să îmi dai dreptate. Chiar prinde bine să intrăm în polemici. Dar aici nu e de polemizat. Mă polemizează Vosganian destul, cu metodologia lui original de calcul.
Iubitul nostru prezidel a incheiat un megacontract comercial cu sud-coreeni in vederea achizitionarii in leasing a picaturii chinezesti (made in Koreea) pentru gaurit teste romani antibasescu si betisoare chinezesti (also made in Koreea) pentru a inlocui tepele de productie romaneasca ce s-au dovedit ineficiente in lupta anticoruptie (in loc sa duca la decesul prin moarte chinuita (sic!) a incriminatilor politic, s-a constatat ca acestea le produceau respectivilor anumite placeri cu conotatie erotica, asta in cazul in care nu-i durea drept in cur de tepele asimetricului). Se mizeaza pe eficienta betisoarelor respective, care indesate pe git, ar putea fi eliminate pe cur si ar ducea la moartea de ris a privitorilor si utilizatorilor (efect doppler)