Nu merit !

Mă ceartă unul indignat foc. Că nu-l iubesc pe Băse. Mai exact că nu-l merit pe „DOMNUL Preşedinte a tuturor ROMÂNILOR”.

Recunosc. Nu-l merit. Şi… cum procedăm ?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

37 Comments

  1. INEPUIZABILITATEA NEFACUTELOR ASIMETRICE
    Evenimentul comemorativ de la Tebea din acest an a consemnat si un epilog cu happy-end a mai demult consumatului act de condamnarea a comunismului de catre prezidelu’ tarii in Parlamentul Romaniei.
    De fapt a fost chiar mai mult decit atit.
    Imaginile televizate care prezentau telespectatorilor siderati, noul triumvirat politic al tarii format din Vadim, Stolojan si Basesc, reuniti intr-o poza idilica ce ar putea concura oricind pentru Globul de Aur, categoria sitcom cu prosti, despre prosti si pentru prosti, a umplut mintile si inimile romanilor cu elan electoral si traire pur romaneasca, suficiente pentru constituirea unei majoritati confortabile parlamentare, in urma viitoarelor alegeri.
    Din aceasta poza de familie reunita ad-hoc a lipsit totusi ciobanul anticomunist si antisecurist din Pipera pentru transformarea unui triunghi echilateral intr-un patrulater perfect.
    La Tebea anului 2008 a invatat saracan de alegator roman ce inseamna puterea de reconciliere mioritica, in care victimile comunismului si ale Securitatii, Basesc si Stolojan (sic de sic si lol de lol!) si-au dat mina cu calaul tortionar Vadim, visind la un frumos viitor comun la masa bucatelor alese ale viitoarei guvernari a Romaniei capitaliste.
    Si asta n-a fost tot!
    Imprevizibilul asimetric nu s-a lasat pina nu a mai comis una nefacuta, din categoria fluturat drapelul Romaniei pe fond recitativ de Tatal Nostru si, exact in momentul in care fanfara ataca mai abitir si mai patriotic o piesa din repertoriu, domnia sa a parasit brusc tribuna improvizata pentru o sesiune foto cu autograf in mijlocul „baii de multime”, gestul sau, inexplicabil si imprevizibil, facind ca doi suflatori din fanfara sa-si inghita mustiucurile instrumentelor, iar tobosarul sa greseasca tinta, lovindu-se dureros in tesuturile moi dintre mergatori.
    Apoi motii si moatele adunati cu mic cu mare sa-l comemoreze pe Craisorul Muntilor, stiind precedentul cu discursul domnului presedinte la deschiderea unui an scolar, in care-i indemna pe tinerii studiosi ai tarii sa fumeze, sa nu invete si sa chiuleasca, au rasuflat usurati cind au vazut ca d-l presedinte a renuntat la un discurs patriotic mobilizator, ca cine stie ce Dumnezeu ar fi mai iesit!
    Si deoarece tot veni vorba despre Divinitate, sfirsitul episodului epilog a fost de-a dreptul apoteotic, surprinzindu-l pe d-l presedinte cu o privire timpa, croita pe hahaitul caracteristic, taman la momentul in care explica televiziunilor, cum datorita relatiilor sale speciale (model ciobanul din Pipera), cu Dumnezeu, acesta i-a ascultat ruga si i-a lasat pe onor oratorii participanti la festivitate fara obiectul amplificarii.
    Lasind la o parte relatarea strict cronologica a acestui eveniment, concluzia pe care orice roman cu minte la cap ar trebui s-o traga dupa aceasta prestatie consta in faptul ca, d-l presedinte nu mai poate pretinde ca a fost luat prin surprindere de nanoboc cel mic (pleonasm intentionat) si nevolnic, ci a consfiintit prin prezenta sa constituirea triumviratului beton PD-l-PRM-PNG, care va duce la edificarea societatii capitaliste multilateral dezvoltate in Romania.
    Doamne Apara, Doamne Pazeste, Doamne Fereste!

  2. Eu nu l-am meritat nici la alegeri. Nici pe Adrian Nastase nu l-amn meritat. Nici pe Ion Iliescu. Nici pe Vadim Tudor. Doar pe Emil l-am meritat. Anul asta nu il merit pe nici unul si probabil nici la anul care vine. Doar nu mi-oi fute duminica si motorina sa ma duc pana la dracu in praznic ca sa vad pe cine sa merit. Sau poate ma duc si imi pun stampila pe cur, ca ala merita :D. Macar face ceva.

  3. Păi zic eu că dilema nu-i aşa de grea. Dacă p’ăsta nu-l merităm, pe Vadim nu şi pe Behehecali nici atât, oferta se restrânge drastic. Oricum, mai mult „bine” decât Băsel nu e-n stare nimeni să ne facă. Nici chiar Marko Bela! 🙂

  4. Dom’le cind aud deja obsesiva chestie ca asimetricu’ nu are inlocuitor, mi se pune pata si-mi vine sa-mi bat nevasta si copilele (si-au luat toate trei concediul odata) si apoi sa le pun in geam sa rida la vecini. Ce dracu’ a facut animalu'(fara politic) asta patru ani de zile de’i de neinlocuit? si portarul de la Cotroceni este mai calificat decit el. Nu sint liberal dar numa asa de amoru artei Crin Antonescu ce cusur are, sau Nastase cu toata compromiterea cu tot de ce n-ar merge, sau Oprescu (ca tot e in vina), sau portarul de la Cotroceni? Haidi bre s-o lasam cu tinguiala asta, or veni partidele c’o oferta pe piata si atunci mai vorbim.

  5. Uite cum procedam!! Daca nu l-ai trimis unde trebuie ii dau eu adresa unde sa se duca. In gaura neagra a ….. Nu m-am răzgândit poate mama lui e o doamna si nu are nici o vina. Si aşa e inflaţie de găuri negre ii găsesc eu una in perimetru carpatin nu îl trimit in Elveţia. Ca daca îl trimit aia dincolo ne face de cacao si in superspatiu si îl cred in stare.

  6. O să fac rost de multe înjurături, dar Năstase poate fi o soluţie. Dacă îşi rezolvă problema dosarelor. Şi problema sprijinului în interiorul partidului. Nu vreau să dezvolt discuţia. Antonescu de asemenea. Amândoi împreună … nu. Asta îl rezolvă pe jucător din primul tur.
    Vechea mea întrebare: Unde ni-i Havelul ?

  7. – Doamne sint doi la Poarta Raiului, unu’si zice Jiji si unu Traian, ce fac le dau drumu’?
    – De ce ti-e frica nu scapi, nu numai ca le dai drumul dar pune repede de facut bagajele, trebuie s-o punem de’un exil la Vatican!

  8. @Mordechai,

    Eu sper ca macar unul dintre Antonescu si Diaconescu sa candideze. Altfel marinarul va mai sta 5 ani la timona. Nastase nu are nici o sansa in fata lui Basescu oricat si-ar rezolva el dosarele. Exista o anumita perceptie asupra lui Nastase care nu mai poate fi schimbata orice ar face.

  9. Da, uite ca de Cristi uitai! Si iaca de ce am zis ca si portarul (era sa zic porcarul) de la Cotroceni este mai calificat decit asimetricu:
    A fost odata ca niciodata, pe frumoase meleaguri mioritice, daruite de la Dumnezeu cu bogatie si multe minunatii, o Imparatie ai carei supusi deveneau de la o vreme din ce in ce mai saraci, datorita lacomiei dregatorilor ce vegheau la treburile ei.
    Si in aceasta Imparatie minunata, traia in acele vremuri un porcar, fara porcarie dar cu multe porcarii pe constinta.
    Intr-o zi Zinul cel Bun dar Putin Betiv, mahmur dupa o bauta crunta in tovarasia Zmeului cel Rau dar Betiv si El, hotari ca pentru a se dezmetici, i-ar prinde bine o plimbare la spart de noapte, pe meleagurile frumoasei noastre Imparatii. Asa ca se transforma in Licurici, pentru a-si asigura iluminatul la purtator, astfel evitind sa cada in gropile capitalei Imparatiei.
    Si cum se plimba el ginditor pe drumurile desfundate ale Imparatiei, la un moment dat se intilni cu porcarul nostru, care tocmai comisese cea mai recenta porcarie a sa, plingind electoral si crocodiliceste pe umarul unui acolit de-al sau in ale porcariilor, Omul de Tinichea, cainindu-l amarnic pentru o boala inchipuita, cu vadit impact electoral.
    Pus pe sotii, Zinul cel Bun dar Putin Betiv, se hotari pe loc sa faca una nefacuta si scuipind in cele patru zari, de trei ori, il transforma pe porcarul nostru in falnic imparat peste cea Imparatie.
    Doamne ce veselie urma, ce circ, ce sampanie bauta direct din sticle, la botul calului in fata mujicilor, ce bai de multime, ce artificii, ce strafulgerari de blitz-uri, ce poze, ce dansuri cu rupt in figuri la podea, ce paltoane aruncate in multime, ce mai, mare, mare bucurie!
    Si asta in timp ce treburile Imparatiei fusesera lasate dracului la o parte, in locul lor circul zilnic tinind de foame mujicilor iubitori de mascarada.
    Toate acestea pina intr-o zi cind, imparatul nostru baga de seama ca toti mai marii imparatiilor vecine si presupus surori fugeau ca de molima atunci cind venea vorba sa-i viziteze castelul, refuzind in acelasi timp sa-l primeasca in vizita.
    Nu trecu mult timp si porcarul nostru ajuns imparat, realiza ca motivul acestui comportament straniu al strainilor consta in mizeria pestilentiala si in duhoarea de nesuportat care pusese stapinire pe castelul sau.
    Asa ca dind vina pe o parte a dregatorilor imparatiei pentru aceasta stare de lucruri, printr-o porunca „hei-rupista”, caracteristica vremurilor cind comitea alte porcarii, tinind lectii de invatamint politico-ideologic pcr, prin sloganul „Haideti sa facem curatenie!”, isi chema supusii sa-i desputeasca bunatate de castel.
    Unii dintre mujicii Imparatiei, mai slabi de minte si iubitori de circ, crezura vorbele imparatesti din care rezulta ca starea lor de saracie lucie se datora doar unei parti a ticalositilor de dregatori si punind mina pe maturi, pe Bonux 3 in 1, si alte materiale de intretinere, dadura buzna cu mic cu mare sa-i faca curat imparatului.
    Dar vezi tu cititorule si ascultatorule, totul fu in zadar!
    Cu tot efortul mujicilor celor slabi de minte, duhoarea vespasianica nu disparu, ba mai mult ea se acutiza.
    Asa ca porcarul ajuns imparat se duse la Vrajitorul cel Nebetiv pentru a-l scapa de blestem.
    Acesta de cum il vazu, arunca dracului bolul fermecat si toate celea vrajitoresti si-i dadu imparatului o banala oglinjoara.
    Porcarul nostru ajuns imparat, deoarece dintr-o glumita a naturii, cu un ochi privea la slanina si cu altul la faina, nu putu privi in oglinjoara, asa ca ii porunci Vrajitorului cel Nebetiv sa-i spuna care-i baiul.
    Atunci Vrajitorul cel Nebetiv ii spuse ca, in ciuda hainelor imparatesti abundent date cu Chanel no.5, corpul imparatului ramasese minjit de toate porcariile pe care le savirsise pina atunci si aceasta era cauza duhorii de nesuportat care invadase pur si simplu falnicul castel imparatesc, izgonind in acelasi timp pe oricine ar fi dorit sa-l viziteze.
    Si-i mai spuse Varajitorul cel Nebetiv ca acesta era de fapt efectul vrajii Zinului cel Bun dar Putin Betiv, care uitase sa faca si descintecul de spalare a porcariilor facute de imparat, cu toate ca dosarul uneia dintre ele fusese bine ascuns.
    Resemnat de cele auzite, porcarul nostru ajuns imparat, se intoarse la castelul blstemat, unde trai fericit pina la adinci batrineti, dindu-i dracului pe vecini, sustinut fiind de mojicii cei inceti la minte.
    Noapte buna copii! (Somnul ratiunii sa va apere-caci fericiti sint cei saraci cu duhul!)
    N.A. Orice asemanare cu intimplari sau persoane in viata este pur intimplatoare (sau poate nu)!
    Fiind un basm cules din folclor, oricine este bine-venit la completarea sa.

  10. Ce să mai zic după ce aţi comentat atâta? Eşti un defavorizat al sorţii :))) Şi îmi dau seama că orice ar face tot nu l-ai merita. Sau invers 😛
    Bag de seamă că se apropie campania electorală. S-au cam înmulţit sfătoşii peste tot.

  11. Nici eu nu-l merit pe Basescu.
    Dar imi amintesc ca la moartea lui Gheorghiu-Dej, conducerea partidului (cred ca se mai chema PMR) l-a ales pe Ceausescu in ideea ca e mic si prost si se va lasa manipulat, iar apoi „mai vedem noi”. Am vazut.
    In 2004, cind DragaStolo s-a imbolnavit de subit, portocaliii l-au inlocuit cu Basescu, in ideea ca va cistiga, iar apoi „mai vedem noi”. Vedem.
    Poate ar fi timpul sa ne intrebam nu daca X sau Y il poate bate pe Basescu la televizor sau la alegeri, ci daca X sau Y e bun de presedinte al Romaniei in actuala conjuntura internationala. E nevoie de un om care stie politica adevarata. Eu zic ca singurul bun la ora asta e Nastase. Diaconescu nu e bun in situatii de criza. Crin Antonescu a crescut foarte mult, dar nu cred ca e suficient de pregatit la capitolul relatii internationale.
    Si un raspuns la o intrebare mai veche – unde ni-i Havelul? Nu avem Havel. Ca sa avem Havel, ar trebui sa fim cehi.

  12. Dom’le, avem şi Havel. Dar nu îndeplineşte condiţia deja enunţată. Aia de a fi mic şi prost. Iar cu ăştia proşti… ar mai fi cum ar mai fi dacă nu i-am ţine acolo prea mult. Că atunci devin şi proşti.
    Toţi avem păreri despre cine ar fi bun şi cine nu. Iar cu pregătirea lui Crin în relaţii internaţionale… să fim serioşi. Uite acu’ pregătire să umpli curcanul cu ea. De aia are consilieri. Când are.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...