Iaurtul

Înainte era Alimentara. Apoi a devenit Cesonia Super Impex S.R.L. Mai târziu Cesonia Super… s-a transformat în sală de jocuri. Apoi în casă de amanet. Iar acum e bodegă. Dar au apărut supermarketurile. Tot un fel de Alimentara. Doar că aici rafturile erau pline. Pe urmă hipermarketurile. Şi cărucioarele cu lanţ degajabil pe bază de monedă.

Iaurtul. Pe vremea când Cesonia nu luase locul alimentarei, iaurtul era un produs simplu şi accesibil. Dădeai borcănaşul gol la schimb, plus un leu şi ceva şi căpătai iaurt. Simplu. Iar borcănaşele conţineau, aproape întotdeauna, iaurt. Din lapte de vacă. Adică „de vacă”. La Constanţa aveam parte şi de variaţia numită „iaurt de oaie”. Cum spuneam… simplu.

Zilele noastre. Anul 18 d.a. ( după Alimentara). Hipermarket. Rafturi frigorifice lungi. Cutiuţe de plastic colorate intens. O tanti aşează fără elan marfa în rafturi. O întreb:

– Iaurt ?

– De toate felurile. De băut, de caise, de căpşuni. Este şi de mango.

– Nu, nu- zâmbesc stânjenit de lipsa mea de apetenţă pentru substanţele pomenite. De  oaie aş fi vrut.

Nu mă mai bagă în seamă. Îşi vede de rânduitul cutiuţelor. Insist.

– Aveţi ?

Se uită lung la mine. Mă măsoară lung, din cap până în picioare.

– Ce să avem ?

– Iaurt…

– Vă bateţi joc ? Nu v-am arătat? Sunt rafturile pline.

– Ba da, desigur… ştiu, mulţumesc. Dar eu căutam iaurtul acela simplu. Eventual de oaie. Ştiţi… acela uşor acrişor… Cum era cel de pe vremea lui Ceaşcă ?

– Du-te dom’le în Coreea dacă ţi-e dor de comunişti.

Am înghiţit în sec. Am luat un iaurt de mango. Şi unul de băut. Cu mult calciu şi… zinc parcă. Nu îmi e dor de comunişti. Şi trebuia să demonstrez asta. Dar îmi e dor de un iaurt. Adevărat. Sunt bolşevic ?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

32 Comments

  1. Hi! Hi!
    Asa am patit eu intr-un magazin, acum 10 ani, cand am cerut intr-un magazin unt „romanesc”, din ala invelit in hartie crem, pentru cine mai stie:))))
    In viata mea c-am primit o privire mai p[lina de dispret (din partea vanzatoarei).
    Acum a aparut ceva similar:))))
    Sunt o nostalgica:))))

  2. Ma bucur ca nu ai intrecut masura! Cine stie ce reactii avea doamna daca cereai salam cu soia, biscuiti „Paltinis” doar cu doua E-uri (faina, sarE, zahar, apa, drojdiE, oua) sau culmea – paine neagra fara coloranti !!
    Totusi cafeaua parca e mai buna acuma! nu mai are gust de „cico” si de detergent polonez. 🙂

  3. Unde e iaurtul de altadata…? Acela, pe care-l minca omul cind stringea cureaua ca sa-si ia masina… Nu mai e. Au supravietuit insa biscuitii Eugenia, uneori chiar seamana cu cei d’antan.
    De fapt, am gasit si iaurturi bune, exista chiar si unul sau doua de oaie… dar scump, domnule, scump!

  4. daca te ajuta cu ceva, coreenii nu le prea au cu iaurturile. ala de care zici tu nu se gasea decat la magazinul diplomatic. in rest, numai de fructe 🙁

    iar aia din nord aveau orice fel de mancare, atata timp cat era facut din praf.

  5. Daa… e clar. Cum de nu m-am gindit? Am observat ca e cam multa lume cu insolatie… Asta trebuie sa fie raspunsul. Oare daca politicienii ar minca iaurt, ne-ar fi mai bine?
    Oricum, nu sunt bune vacile care maninca mango, e mult mai buna vaca mov care maninca iarba din Alpi. Si marmota.

  6. pai de unde nenica;nema pasune,nema vacuta (sau oita)nema laptic,nema popor mioritic nema…..adica vorba matale CANCI.CUM DRACU DE NE-NDARATNICIM SA MAI FIM NOI PE-ACI…..

  7. Mordechai deşi nu îmi place sa spulber legendele, la Constanta nu ai băut iaurt de oaie, ai băut „airan”, iaurt de oaie amestecat cu apa in proporţii precise si secrete.Apa de la robinet, atunci se putea, acum car apa in pet de îmi rup spinarea. Dupa 35 de ani colega mea de camera nu mi-a vândut secretul airanului. Daca mănânci iaurt de oaie pur ţi se apleacă de mama mama!! Am testat pe furiş la socrul meu si nu mai îmi trebuie in veci!. Daca tot dau din casa airanul merge cu siborek un fel de poale in brâu de la noi da nu cu brânza, cu carne tocata cu cuţitul. Si ca sa fie rotund, siborek in traducere înseamnă pută cruda sau mai rău :))

  8. Da-l in colo pe Geamet asta. Cind ai drum la mare anunţa! subrek este vârful aisbergului sa mănânci curma ,sarbarma ,geantac, mobilizez si machedonii sa vezi plăcinta cu urzici nu detaliez ca si aşa îmi lasă gura apa si pana după ramadan nu mă capăt 🙂

  9. Mordechai, prietene, tu ai citit etichetele iaurturilor alea cu fructe? Poţi să-mi spui ce dracu caută gelatina în iaurt? Coişpe mii de coloranţi, corectori de aciditate, întăritori de gust, numai lapte mai puţin, că face rău la sănătate!
    Pe nemţi, în WW II, i-am înţeles: erzaţurile erau o soluţie, că nu aveau de unde altceva. Dar acum? De ce ne prostim?
    Că-i în tetrapak, că-i în pet, se poate şi fără! Numai cu oaia! Sau vaca, sau capra. Dar nu e rentabil. Chimicalele nu costă cât laptele. Deşi ăia care-l produc pe el, pe lapte, de-abia îşi duc zilele.
    Şi încă ceva: şi făcut la Sibiu, salam de Sibiu slabe speranţe să mai mâncăm. Pentru că a dispărut rasa aia de porci care dădea un anume tip de slănină, ce lega compoziţia. Acum e un soi de n-ar mai fi!
    Nu ştiu, poate că în loc de campanii cretine împotriva fumatului, am face una sub deviza „Papa bun pentru toţi!”

  10. Iniţial, auzind de iaurtul de fructe, încercam să îmi imaginez cum stă o tanti la coada caisului şi îl mulge cu sârg. De ce să mint ? Chiar mai bag în metabolism, când şi când, câte un iaurt din ăsta.
    Am mai spus-o, dar n-am nicio ezitare să o repet: oaia nu produce creştere economică. Sau oricum, dacă produce… e insuficientă. Dacă pui iaurtul in borcănaş reciclabil, subţire creştere. Dacă foloseşti ambalasje de unica folosinţă… trăieşte şi producătorul de ambalaje. Şi e mai cu zvâc la creştere.

  11. Salut Mordechai,

    Am fost de curand pe la Greci si mi-a ramas gustul bun in papilele gustative de la un iaurt simplu de oaie. Am ezitat prima data sa-l cumpar, iar acum, la intoarcere mi-e dor sa simt iar gustul lui; ca prin magazine, cum ziceai si tu se uita urat vanzatoarele la mine daca le intreb de iarut de oaie.
    Are cineva idee prin Buc daca s-o gasi asa ceva, fie de la greci, fie de la turci??

    Shalom, in loc de incheiere 😉

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...