Înainte era Alimentara. Apoi a devenit Cesonia Super Impex S.R.L. Mai târziu Cesonia Super… s-a transformat în sală de jocuri. Apoi în casă de amanet. Iar acum e bodegă. Dar au apărut supermarketurile. Tot un fel de Alimentara. Doar că aici rafturile erau pline. Pe urmă hipermarketurile. Şi cărucioarele cu lanţ degajabil pe bază de monedă.
Iaurtul. Pe vremea când Cesonia nu luase locul alimentarei, iaurtul era un produs simplu şi accesibil. Dădeai borcănaşul gol la schimb, plus un leu şi ceva şi căpătai iaurt. Simplu. Iar borcănaşele conţineau, aproape întotdeauna, iaurt. Din lapte de vacă. Adică „de vacă”. La Constanţa aveam parte şi de variaţia numită „iaurt de oaie”. Cum spuneam… simplu.
Zilele noastre. Anul 18 d.a. ( după Alimentara). Hipermarket. Rafturi frigorifice lungi. Cutiuţe de plastic colorate intens. O tanti aşează fără elan marfa în rafturi. O întreb:
– Iaurt ?
– De toate felurile. De băut, de caise, de căpşuni. Este şi de mango.
– Nu, nu- zâmbesc stânjenit de lipsa mea de apetenţă pentru substanţele pomenite. De oaie aş fi vrut.
Nu mă mai bagă în seamă. Îşi vede de rânduitul cutiuţelor. Insist.
– Aveţi ?
Se uită lung la mine. Mă măsoară lung, din cap până în picioare.
– Ce să avem ?
– Iaurt…
– Vă bateţi joc ? Nu v-am arătat? Sunt rafturile pline.
– Ba da, desigur… ştiu, mulţumesc. Dar eu căutam iaurtul acela simplu. Eventual de oaie. Ştiţi… acela uşor acrişor… Cum era cel de pe vremea lui Ceaşcă ?
– Du-te dom’le în Coreea dacă ţi-e dor de comunişti.
Am înghiţit în sec. Am luat un iaurt de mango. Şi unul de băut. Cu mult calciu şi… zinc parcă. Nu îmi e dor de comunişti. Şi trebuia să demonstrez asta. Dar îmi e dor de un iaurt. Adevărat. Sunt bolşevic ?
Un democrat mănâncă iaurt cu calciu şi pâine feliată! Aţi vrea acum şi salam „Victoria” făcut din carne, bolşevicilor?…
Mă simt ruşinat de slăbiciunile astea. Despre dorul de bragă nici nu mai deschid vorba.
Hi! Hi!
Asa am patit eu intr-un magazin, acum 10 ani, cand am cerut intr-un magazin unt „romanesc”, din ala invelit in hartie crem, pentru cine mai stie:))))
In viata mea c-am primit o privire mai p[lina de dispret (din partea vanzatoarei).
Acum a aparut ceva similar:))))
Sunt o nostalgica:))))
Braga este invenţia comuniştilor de otomani!
Vezi la Ioska, cum e si cu berea.
Astia ne omoara lent si ieftin, fara sa mai fie nevoie de razboaie.
@ ruxi
Berea mă interesează mai puţin. Spre deloc. Nu e de oaie.
@ Vania
Aşa este. Nişte bicisnici. Cu cafeaua lor cu tot.
Ma bucur ca nu ai intrecut masura! Cine stie ce reactii avea doamna daca cereai salam cu soia, biscuiti „Paltinis” doar cu doua E-uri (faina, sarE, zahar, apa, drojdiE, oua) sau culmea – paine neagra fara coloranti !!
Totusi cafeaua parca e mai buna acuma! nu mai are gust de „cico” si de detergent polonez. 🙂
De aia nu am mai cutezat să întreb de Salam de Sibiu fabricat la Sibiu. Tare îmi e ca mă cârpea.
Unde e iaurtul de altadata…? Acela, pe care-l minca omul cind stringea cureaua ca sa-si ia masina… Nu mai e. Au supravietuit insa biscuitii Eugenia, uneori chiar seamana cu cei d’antan.
De fapt, am gasit si iaurturi bune, exista chiar si unul sau doua de oaie… dar scump, domnule, scump!
nenica da de muschiuleti montana a auzit cineva ,sau acel cico mult hulit?da de unt din putinei ….ce sa zic …scarbe de comunisti
@ kiki
Şi ce minuni făcea la insolaţie. Mă întreb, vacile de acum… cât mango or mânca?
@ marius
Am auzit, nenică. Dar tot după iaurt tânjesc.
daca te ajuta cu ceva, coreenii nu le prea au cu iaurturile. ala de care zici tu nu se gasea decat la magazinul diplomatic. in rest, numai de fructe 🙁
iar aia din nord aveau orice fel de mancare, atata timp cat era facut din praf.
Adio, Coreea. Mi-a mai rămas o şansă? Da. Cred că da. Nea Geamet. Tătarul meu de bloc. Furnizor de iaurt de oaie la negru. Fără timbru.
Daa… e clar. Cum de nu m-am gindit? Am observat ca e cam multa lume cu insolatie… Asta trebuie sa fie raspunsul. Oare daca politicienii ar minca iaurt, ne-ar fi mai bine?
Oricum, nu sunt bune vacile care maninca mango, e mult mai buna vaca mov care maninca iarba din Alpi. Si marmota.
Bine zis. Vaca mov. Ea e vaca supremă.
Apare ea si oaia „mov”
Daca cere piata! Asa-i capitalismul:)
Dolly. Mov.
pai de unde nenica;nema pasune,nema vacuta (sau oita)nema laptic,nema popor mioritic nema…..adica vorba matale CANCI.CUM DRACU DE NE-NDARATNICIM SA MAI FIM NOI PE-ACI…..
Devenim cosmopoliţi şi dedaţi viţiului. Începem să ne obişnuim cu ţâţa de tetrapak şi şoriciul de pet.
cred ca numa sa le facem in ciuda politicilor.da uite ca ne tin strans rabojul….si daca movulia aia da direct laptic cuciocolata sau invers ,dolly mov…. oare ce?
iaurt si branzica mov
@ marius, ruxi
Şi oleacă de mov să fie…
In schimb vaca ne da cozile, cum bine stim de la Ionescu.
🙂
Mordechai deşi nu îmi place sa spulber legendele, la Constanta nu ai băut iaurt de oaie, ai băut „airan”, iaurt de oaie amestecat cu apa in proporţii precise si secrete.Apa de la robinet, atunci se putea, acum car apa in pet de îmi rup spinarea. Dupa 35 de ani colega mea de camera nu mi-a vândut secretul airanului. Daca mănânci iaurt de oaie pur ţi se apleacă de mama mama!! Am testat pe furiş la socrul meu si nu mai îmi trebuie in veci!. Daca tot dau din casa airanul merge cu siborek un fel de poale in brâu de la noi da nu cu brânza, cu carne tocata cu cuţitul. Si ca sa fie rotund, siborek in traducere înseamnă pută cruda sau mai rău :))
Bre, ştiu ce e ăla şuberek. De airanul matale însă n-am mai auzit. Îl convoc pe Geamet.
Da-l in colo pe Geamet asta. Cind ai drum la mare anunţa! subrek este vârful aisbergului sa mănânci curma ,sarbarma ,geantac, mobilizez si machedonii sa vezi plăcinta cu urzici nu detaliez ca si aşa îmi lasă gura apa si pana după ramadan nu mă capăt 🙂
Bine. Am reţinut. Drum la mare nu prea am. Ca tot constănţeanul, eu văd marea doar în poze.
De soia nici nu ţi-ar fi bun? 😛
O variantă ar fi o vizită la stână…
Mordechai, prietene, tu ai citit etichetele iaurturilor alea cu fructe? Poţi să-mi spui ce dracu caută gelatina în iaurt? Coişpe mii de coloranţi, corectori de aciditate, întăritori de gust, numai lapte mai puţin, că face rău la sănătate!
Pe nemţi, în WW II, i-am înţeles: erzaţurile erau o soluţie, că nu aveau de unde altceva. Dar acum? De ce ne prostim?
Că-i în tetrapak, că-i în pet, se poate şi fără! Numai cu oaia! Sau vaca, sau capra. Dar nu e rentabil. Chimicalele nu costă cât laptele. Deşi ăia care-l produc pe el, pe lapte, de-abia îşi duc zilele.
Şi încă ceva: şi făcut la Sibiu, salam de Sibiu slabe speranţe să mai mâncăm. Pentru că a dispărut rasa aia de porci care dădea un anume tip de slănină, ce lega compoziţia. Acum e un soi de n-ar mai fi!
Nu ştiu, poate că în loc de campanii cretine împotriva fumatului, am face una sub deviza „Papa bun pentru toţi!”
Iniţial, auzind de iaurtul de fructe, încercam să îmi imaginez cum stă o tanti la coada caisului şi îl mulge cu sârg. De ce să mint ? Chiar mai bag în metabolism, când şi când, câte un iaurt din ăsta.
Am mai spus-o, dar n-am nicio ezitare să o repet: oaia nu produce creştere economică. Sau oricum, dacă produce… e insuficientă. Dacă pui iaurtul in borcănaş reciclabil, subţire creştere. Dacă foloseşti ambalasje de unica folosinţă… trăieşte şi producătorul de ambalaje. Şi e mai cu zvâc la creştere.
Salut Mordechai,
Am fost de curand pe la Greci si mi-a ramas gustul bun in papilele gustative de la un iaurt simplu de oaie. Am ezitat prima data sa-l cumpar, iar acum, la intoarcere mi-e dor sa simt iar gustul lui; ca prin magazine, cum ziceai si tu se uita urat vanzatoarele la mine daca le intreb de iarut de oaie.
Are cineva idee prin Buc daca s-o gasi asa ceva, fie de la greci, fie de la turci??
Shalom, in loc de incheiere 😉