Azi nu am să scriu mare lucru. S-au adunat peste săptămână destule teme pe care le putem încă vorbi. Dar în week end ne mai şi dezmorţim după înţepeneala săptămânii. Aşa că vă propun să ne relaxăm. Fumăm o ţigară…
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=gteEe1d-rQo]
…. şi o lăsăm mai moale. Şi uitaţi ce vă propun: în hoinăreală voastră pe net sigur aţi dat peste locuri interesante. Aşa că haideţi şi spuneţi ce locuri faine aţi găsit pe net. Şi nu vorbesc despre bloguri.
Am să vă propun şi eu ceva. Amazing Race. Acesta este un proiect al lui Brăduţ Florescu şi al Crinei Novac. Pe Brăduţ îl ştiu de mai bine de un an. E un om deştept şi un blogger pe gustul meu. Conduce o mare agenţie de publicitate şi e un împătimit al călătoriilor. Al călătoriilor altfel, altfel decât „all inclusive” cu burta la soare. O să vedeţi mai bine despre ce vorbesc intrând pe blogul lui şi mai ales pe Amazing Races. Are şi un cusur ( nu încetez să repet asta) : e stelist. Dar nimeni nu e perfect.
Acum despre Amazing Race. Vă spuneam ca Brăduţ e un călător împătimit. Şi asta se întâlneşte bine cu o fire generoasă. Pentru că, pe blogul său, dar mai ales pe Amazing Race, împarte şi cu noi câte ceva din cele adunate în multele sale preumblări. Şi mai mult decât atât ( şi aici vine frumuseţea site-ului pe care vi-l propun) : vă învaţă cum puteţi ajunge şi voi în astfel de locuri. Şi asta fără să vă lăsaţi fetele fără zestre. Cu bani puţini, dar bine chibzuiţi. Cum ar fi să faceţi un revelion în trei ţări asiatice: Tailanda, Malaezia şi Singapore ? Adică „15 zile prin plajele albe din Tailanda, orasele-lumina din Malaezia si Singaporele fara-pereche. Doar 1,500 euro, 2 saptamani, cu tot cu biletele de avion. ”
Foto Brăduţ Florescu @ AmazingRace.ro
Nu ridicaţi din sprânceană. Se poate. Şi ca să aflaţi cum… nu aveţi decât să vizitaţi site-ul. Şi vă garantez că restul zilei vi-l veţi petrece acolo. Călătorind cu mintea. Şi plănuind viitoarea vacanţă.
Am fost:
Amanzing Race se păstrează pentru utilizare ulterioara ,merita.
Brăduţ Florescu chiar e deştept se păstrează!!
Crina Novac o lume aparte se păstrează!!
Despre maimuţoi ce sa zic m-a tăiat!, trage la tiutun mai tare ca mine. Cu el o fi încercat cineva sa ii arate chiloţi roşii ca sa se lase de fumat?. Cu mine nu a mers :)).
Sigur că merită:) Altfel nu vi le-aş fi recomandat.
Yes Rabbi!!!:)
Chiar foarte util linkul şi numai bun de explorat în week-end. Acum visez cu ochii deschişi 😉
Am descoperit si eu Amazing Race cu ceva timp in urma si imi face placere sa-l accesez. Imi place, in special, numele, poate de un unde se apropie ca si sonoritate de minunatul cantec crestin „Amazing Grace” (Maretul Har).
Cat despre calatorie, cred ca, din pacate, romanii nu prea stiu sa calatoreasca si asta poate ni se trage din trecutul nostru de formare a poporului roman. Suntem printre poporele cele mai longevive din Europa care se definesc, de-a lungul istoriei, prin sedentarism, cu mici exceptii si anume atunci cand am fost nevoiti sa fugim din calea cotropitorilor. De fiecare data, insa, cand am „calatorit”, am facut-o din cauze de forte majore si niciodata de placere.
Acum, cand ni s-au ridicat vizele in majoritatea tarilor europene si avem atat de multe sanse sa calatorim, nu stim s-o facem. Daca inainte ne era interzis, acum avem bani si multa lene. Preferam confortul hotelurilor all inclusive, unde bagi in tine mai mult decat iti da voie stomacul, in locul calatoriile acele de exploatare, cu rucsacul in spate, cu bocanci in picioare, in cabine de tren sau pe biciclete, gustand astfel „harul” frumusetilor lasate de Dumnezeu pe pamant, pentru incantarea ochilor si a sufletului nostru.
Sunt foarte, dar foarte invidioasa. Asta este, nu ma pot abtine. Vreau si euuuuuuuu.
@ Satmareanca
Dar eu ? Câteva sute de euro o vilă în Toascana pentru o săptămână ? Păi…
@Ana
Ba sunt destui cei care ştiu călători şi altfel. Iar site-ul e cea mai bună dovadă.
@ Oana
Invidioasă nu ai de ce fi, Oana:)
Aşteptam şi de la voi propuneri de site-uri. Cu aşteptarea am rămas.
Ca tot veni vorba:
Istanbulul, exceptie acceptata de gramatica limbii romane, carte de istorie dispusa tridemensional in minunate trepte de bijuterii arhitectonice, incepind de la nivelul zero al apelor unei strimtori ce desparte doua continente si culminind cu cotele maxime ale inaltimilor pe care se intinde acest exponat architectural unic; Istanbulul, oras aducind mereu aminte de stralucirea capitalei fostului Imperiu Roman de Rasarit, Constantinopole, cetate considerata inexpugnabila de vanitoasa nobilime aflata in decadere a fostului imperiu roman, trezita la realitate de geniul de strateg militar al Cuceritorului mahomedan, care a reusit sa traverseze o flota peste uscatul unui istm cu ajutorul bustenilor si forta a zeci de mii de osmanlii si care ajutat de minunile tunului construit de transilvaneanul Orban, a perforat zidurile cetatii, pentru ca in final, ajutat de divinitatea islamica sa gaseasca Kerkaporte, uitata deschisa de aparatorii crestini ai capitalei; Istanbulul, din visul de marire al cavalerilor cruciati si al lui Petru cel Mare, care l-a lasat prin testament ca obiectiv de cucerit pentru urmasii sai; Istabulul zilelor noastre, unit prin legatura magnifica de doua minunatii ingineresti in domeniul megastructurilor; Istanbulul lui Kapali Bazar, in care strazi intregi sint sufocate de tonele de aur platit ca tribut secole de-a rindul de tarile din cadrul Imperiului si care aur este astazi etalat sub forma de bijuterii pe tarabe de negustori nostalgici dupa Gloria Inaltei Porti; Istanbulul “balik-ului” prins dimineata in apele repezi ale Bosforului, fript pe gratare stradale si servit la concurenta cu produsele americanizate fast-food; Istabulul cafenelor traditionale in competitie cu night-cluburile occidentalizate; Istanbulul pentru ai carui locuitori Soarele rasare din apele cenusiu-verzui ale Marii Negre, pentru a merge sa se odihneasca in asternuturile de un indigo superb al Marii Marmara; Istanbulul, orasul in care rezidentii care si-au construit casele chiar in buza apelor Bosforului, pot avea surpriza sa se trezeasca noaptea cu vreo prova de nava intrata acccidental in domiciliul lor conjugal; Istanbulul, care odata descoperit iti ramine intiparit pe vecie in memorie; Istanbulul….
Numai cine nu a vazut acest oras, de fapt aceasta minune a civilizatiei umane, nu poate aprecia la justa valoare maretia in unicitate a acestei pagini de istorie vie a devenirii umanitatii.
Am admirat de sute de ori, in trecere la bordul navei, spectacolul oferit de acest superb oras, scaldat fie de razele solare, aflate in diferite faze ale parcursului diurn al astrului, fie de incandescenta inefabila a luminilor nocturne ale orasului si intodeauna, ca intr-un exercitiu ludic impresionist, l-am descoperit si redescoperit, determinat de noi dimensiuni si valori care-i confera acestui oras, dreptul de Imparat intre imparati.
Istanbulul nu poate fi descris, Istanbulul trebuie trait cu speranta ca odata s’odata ar putea fi si inteles.
Istanbulul, exceptie acceptata de gramatica limbii romane, carte de istorie dispusa tridemensional in minunate trepte de bijuterii arhitectonice, incepind de la nivelul zero al apelor unei strimtori ce desparte doua continente si culminind cu cotele maxime ale inaltimilor pe care se intinde acest exponat architectural unic; Istanbulul, oras aducind mereu aminte de stralucirea capitalei fostului Imperiu Roman de Rasarit, Constantinopole, cetate considerata inexpugnabila de vanitoasa nobilime aflata in decadere a fostului imperiu roman, trezita la realitate de geniul de strateg militar al Cuceritorului mahomedan, care a reusit sa traverseze o flota peste uscatul unui istm cu ajutorul bustenilor si forta a zeci de mii de osmanlii si care ajutat de minunile tunului construit de transilvaneanul Orban, a perforat zidurile cetatii, pentru ca in final, ajutat de divinitatea islamica sa gaseasca Kerkaporte, uitata deschisa de aparatorii crestini ai capitalei; Istanbulul, din visul de marire al cavalerilor cruciati si al lui Petru cel Mare, care l-a lasat prin testament ca obiectiv de cucerit pentru urmasii sai; Istabulul zilelor noastre, unit prin legatura magnifica de doua minunatii ingineresti in domeniul megastructurilor; Istanbulul lui Kapali Bazar, in care strazi intregi sint sufocate de tonele de aur platit ca tribut secole de-a rindul de tarile din cadrul Imperiului si care aur este astazi etalat sub forma de bijuterii pe tarabe de negustori nostalgici dupa Gloria Inaltei Porti; Istanbulul “balik-ului” prins dimineata in apele repezi ale Bosforului, fript pe gratare stradale si servit la concurenta cu produsele americanizate fast-food; Istabulul cafenelor traditionale in competitie cu night-cluburile occidentalizate; Istanbulul pentru ai carui locuitori Soarele rasare din apele cenusiu-verzui ale Marii Negre, pentru a merge sa se odihneasca in asternuturile de un indigo superb al Marii Marmara; Istanbulul, orasul in care rezidentii care si-au construit casele chiar in buza apelor Bosforului, pot avea surpriza sa se trezeasca noaptea cu vreo prova de nava intrata acccidental in domiciliul lor conjugal; Istanbulul, care odata descoperit iti ramine intiparit pe vecie in memorie; Istanbulul….
Numai cine nu a vazut acest oras, de fapt aceasta minune a civilizatiei umane, nu poate aprecia la justa valoare maretia in unicitate a acestei pagini de istorie vie a devenirii umanitatii.
Am admirat de sute de ori, in trecere la bordul navei, spectacolul oferit de acest superb oras, scaldat fie de razele solare, aflate in diferite faze ale parcursului diurn al astrului, fie de incandescenta inefabila a luminilor nocturne ale orasului si intodeauna, ca intr-un exercitiu ludic impresionist, l-am descoperit si redescoperit, determinat de noi dimensiuni si valori care-i confera acestui oras, dreptul de Imparat intre imparati.
Istanbulul nu poate fi descris, Istanbulul trebuie trait cu speranta ca odata s’odata ar putea fi si inteles.
Păi… Mie nu mi-ar ajunge o săptămână. Aş mai hoinări una pe drum. Şi tot nemulţumită aş fi :))) M-aş declara satisfăcută cu o călătorie de un an în jurul lumii. Pe ăştia chiar sunt invidioasă 😀
http://www.poraquiporalla.com/Pages/a0_Page_index_roumain.html
Nostimuţ site. Mulţam, Crina.
pentru ca nu-mi voi putea permite poate niciodata sa ajung in astfel de locuri si nu-mi sant la indemana resurse sa bantui macar in europa ,am inceput sa visez si sa vizitez lumea cu google earth.nu-i acelasi lucru dar pot s-o fac de acasa si pot ajunge oriunde
La aşa locuri crezi că mai trebuie muzică ?!
http://www.ancient-future.com/
Sunt locuri pe care le poţi vedea şi cu bani puţini. Crede-mă. Dar înţeleg bine ce spui. Şi te înţeleg. Ce altceva pot face?
@ AKA
Mulţam de link. O să îl iau pe îndelete.
@Mordechai
Fain site ne-ai recomandat (eu l-am savurat fara tigara, ca daca pina la virsta asta nu m-am apucat, chiar nu mai are rost sa ma apuc, ca s-ar putea sa-mi placa si sa regret toti anii in care nu am fumat)
Visez si eu cu ochii deschisi… Se poate calatori cu bani putini, da. Dar timpul oare de unde sa-l luam??? Ca m-as duce peste tot!
Remarc insa cu o usoara, foarte usoara tristete, ca nu gasesc pe site si ceva despre un loc pe care mi s-a pus pata sa il vad: Gibraltar….
Este foarte important sa poti calatori cu bani putini, mai ales daca ai vreo slujba precum cele de aici:
http://www.channel4.com/history/microsites/W/worstjobs/
@aka
interesant link, multumesc…
Arsuliciule, nu ai decât să-l contactezi pe Brăduţ pe site şi sigur va avea ceva să îţi spună şi despre Gibraltar. Cred. Şi îţi garantez că nu se va supăra de interesul tău. Dimpotrivă.
Bun link. Salvat pentru ulterioară folosinţă.
http://farado.ro/place/index.php
şi ,poate
http://www.ashesandsnow.org/
Mulţam.
Ashes and Snow l-am prezentat acum vreo jumătate de an, aici pe blog. Şi acum un an … în altă parte.