AcasăRabbi ziceMachiavelli de rit nou

Machiavelli de rit nou

Textul acesta a mai fost postat aici. Dar am eu motive să cred că prinde bine o repostare acum. Mai ales că îi pregătesc şi o continuare.

Neo-machiavellismul nu există. Aşa cum nu există nici machiavellism. Aşa cum nu a existat nici Sun Tzu. Nici “arta războiului”. Iar dacă aveţi impresia că aţi auzit, totuşi, despre o lucrare numită “arta războiului” vă înşelaţi. Sau în cel mai bun caz e vorba despre o lucrare legată de industria textilă şi nimic mai mult. Şi nu există nici jocuri ale puterii. Nici dominaţie… nimic. Există doar o lume frumoasă şi paşnică unde e veşnic cald. În care singura ocupaţie a popoarelor e să îşi trimită unul altuia butoaie cu miere şi coşuri cu gardenii, smirnă şi vinuri alese. Iar conducătorii acestor popoare au doar grijă ca niciodată popoarelor lor să nu le lipsească belşug de smirnă şi vinuri; ca menestrelii să fie veşnic fericiţi, dar suficient de melancolici pentru a nu-şi pierde predispoziţia spre cântare; ca pomii să fie mereu fie înfloriţi, fie încărcaţi de rod; ca proporţia de oxigen şi azot din aer să fie întotdeauna optimă, iar cantitatea de hidrogen din apă să se afle într-un perpetuu şi binefăcător raport de doi la unu cu oxigenul.

Aşa că nici aceste percepte nu există. Iar dacă vi se pare că, totuşi, le citiţi, că se află chiar sub ochii voştri… vă înşelaţi. Nu există, vi se pare. E doar un portativ pe care cineva a notat cu atenţie un tril de privighetoare. Al vostru mizantrop.

1- Pane et circensis. Pentru a conduce netuluburat Conducătorul va trebui să ştie să îşi menţină poporul într-o stare de relativ confort. Câtă vreme va fi hrănit şi distrat poporul nu se va preocupa de faptele Conducătorului, nu va întreba încotro este mânat. Hrană să fie întotdeauna din belşug şi dincolo de îndestulare – nimeni nu porneşte la revoluţie când prea plinul foalelor îi stânjeneşte mersul. Plebeul nu poate urî pe Conducătorul care îi va umple masa cu plăcinte calde.
Să fie distrat. Poporul nu va avea vreme de tulburări ori întrebări complicate dacă va avea privirea ocupată cu unduirea dansatoarelor, urechile cu cântul muzicanţilor şi mintea căutând răspuns la tâlcul piesei de aseară, aşteptând continuarea ei în seara următoare.
Daţi frâu liber moravurilor de tot felul, iar plebea va fi mereu prizoniera sexului. Ocupaţi fiind cu căutarea de noi orgii şi noi parteneri de desfrâu nu vor avea vremea şi nici dispoziţia pentru a judeca faptele Conducătorului.
2- Religia. Pentru cei care nu găsesc bucurie nici în belşugul bucatelor, nici în jocul actorilor şi nici în dezmăţul neîncetat, pentru ei clădiţi temple şi case de rugăciune. Chemaţi-i la slăvirea zeilor pe care i-aţi imaginat pentru aceştia. Iar ei îşi vor devota viaţa slăvirii zeilor şi nu vor avea minte pentru întrebări lumeşti şi nu se vor întreba despre guvernarea pământeană, lăsând aceasta pe seama zeilor lor.
Dar fiţi cu băgare de seamă! Într-o bună zi adoratorii unui zeu pot deveni prea numeroşi, iar în număr poate sta puterea! Nu întotdeauna, dar poate sta! Căci ei atunci vor porni să convertească popoarele în numele zeului lor şi vor sminti pe conducătorul care nu îi va conduce spre aceasta. Fiţi deci cu băgare de seamă şi găsiţi-le mereu noi zei de închinare. Şi asmuţiţi zeii unul împotriva altuia, dar nu lăsaţi niciodată pe unul să biruiască, căci va deveni puternic, prea puternic. Şi niciun zeu nu poate fi lăsat să devină mai puternic decât Conducătorul.
3 – Rupeţi-vă popoarele. Fărâmaţi-le în grupuri. Nu le lăsaţi să se ţină laolaltă. Fărâmaţi-le în grupuri multe: iubitori de păsări, grupul femeilor care iubesc femei, grupul bărbaţilor care iubesc femei, grupul celor iubitori de mişcare, grupul sedentarilor, grupul arghirofililor şi grupul iubitorilor muzelor.
Fărâmaţi-i în grupuri! Iar astfel îi veţi putea guverna. Niciun conducător nu îşi poate ţine întreg poporul fericit. Iar asta poate naşte revolta.
Un conducător poate ferici, însă, un grup, două, trei ori mai multe. Iar acele grupuri îşi vor slăvi conducătorul şi îl vor păzi, căci de la puterea lui curg privilegiile acelor grupuri. Iar când niciunul dintre ele nu va mai da semn de ascultare le puteţi asmuţi unul împotriva altora, şi atunci tot voi Conducătorii veţi ieşi în lumină ca aducători de linişte şi împăcare.
4 – Găsiţi întotdeauna o primejdie! O primejdie iminentă şi cumplită! Un duşman crud şi teribil. Dacă nu există inventaţi-l. Şi arătaţi cu degetul spre acel inamic teribil: el e cel ce va lipsi poporul Conducătorului de belşug de hrană, distracţie şi sex! Şi aşezaţi-vă în fruntea poporului arătând că voi îl ştiţi stăpâni şi birui pe acel inamic. Iar turma cea mare se va aşeza în spatele vostru aşteptând de la voi izbăvirea de fiară. Şi vor îngădui biruri noi şi strâmtorare în libertatea lor dacă astfel le veţi arăta că puteţi stăpâni primejdia şi că turma poate avea pe mai departe belşug de pâine şi circ.
5 – Un Conducător înţelept inventează eroi noi. Nimic nu e mai uşor decât asta. Întotdeauna vor exista fapte de laudă, iar din făptuitori puteţi face eroii vremii voastre. Încununaţi-i cu lauri şi arătaţi-i mulţimii. Cu cât mai mulţi eroi cu atât mai vrednică de laudă va părea poporului stăpânirea voastră.
În acelaşi timp defăimaţi eroii vremii dinaintea voastră. Şi scorniţi trădări ale celor ce au condus înaintea voastră. Pentru ca la ceas de greutate turma voastră să nu aibă la cine se întoarce.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

24 Comments

  1. Ideas are far more powerful than guns. We don’t allow our enemies to have guns, why should we allow them to have ideas? – Stalin

    The art of leadership… consists in consolidating the attention of the people against a single adversary and taking care that nothing will split up that attention. – Hitler

    Ma pregateam sa scriu acelasi lucru dar s-a dus. 🙂

  2. “…experienta vremurilor noastre ne arata ca principii care au savarsit lucruri mari au fost aceia care n-au tinut prea mult seama de cuvantul dat si care au stiut, cu viclenia lor, sa ameteasca mintea oamenilor, iar la sfarsit i-au infrant pe aceia care s-au increzut in cinstea lor”

    Romania inca se afla in perioada de tranzitie, desi ar fi trebuit inceput procesul de consolidare a democratiei. Suntem martorii actelor de coruptie la cel mai inalt nivel. Problema principala sta ascunsa: elitele politice isi gasesc rostul la guvernare doar prin acapararea a cat mai multor bogatii.Omul, prin starea sa naturala, este un individ egoist, preocupat de propria sa bunastare .
    Ceea ce rareori este adus in discutie, este constiinta, valorile si motivatia societatii.

    Oare care este probabiliatea ca valorile pe care le votam sa coincida cu valorile dupa care ne ghidam, sau dupa care am dori sa ne desfasuram viata?

    Citatul e din Noccolo Machiavelli,cartea se numeste Principele,ultima intrebare e retorica si cam atat. Frumos postul de azi,imi aduce iarasi aminte cam cum „merge treaba”

    O duminica placuta la tot poporu’ !

  3. Boss,perceptele ma cam indispusera.
    Si un citat modificat din SUN TZU:”Intreaga arta a politicii e bazata pe inselatorie.”
    Iar la noi in „ograda”,inselatoria e piatra de temelie.Oricine pe oricine.

  4. Rabbi in continuarea pe care o pregăteşti poate ne spui ce soluţii au conducătorii pentru cei care înţeleg mesajul tău. Nu de autor mă omoară grija, pe mine ce mă aşteaptă ?!!

  5. Radiografia pe care ai făcut-o este perfect valabila. Din toate timpurile si pana acum. De unde luam o gura de aer!!!. Cum spuneai mai al alta ieri vorbim, vorbim!!! Sau încotro doamne???

  6. Si la toate acestea adauga si asta:
    Daca ai curiozitatea de a cauta in DEX definitia cuvintului nesimtit, vei descoperi ca acesta defineste pe cineva lipsit de bun-simt,de cuviinta,de buna crestere,de delicatete.
    Traind in Romania anului 2007 constati insa ca decembrie 89, a insemnat momentul de start pentru modificarea axiologica a acestei notiuni, ajungindu-se astazi la noi categorii de nesimtiti, modificate genetic si determinind pulsul social in Romania.
    Pe linga traditionalele categorii de nesimtiti,care raspund foarte bine notiunii definite de DEX, destinul romanului zilelor noastre este profund marcat de aparitia si dezvoltarea la un nivel tot mai inalt a nesimtitului politic, care a inlocuit activistul de partid, dar in mare masura este bazat pe tiparul acestuia.
    El este in aceeasi masura rezultatul unei deveniri economice bazate pe frauda,inselaciune,escrocherie,delapidare,inginerii financiare, devalizare, etc.In aceste conditii a aparut un nou tip de homo politicus, care are menirea de a legifera si proteja privilegiile unei noi clase sociale aparute in Romania si anume cea a imbogatitilor de tranzitie, miliardari de mucava, capitalisti prin incuscrire si abuz de tupeu.
    Acest nou homo politicus este rezultatul intilnirii dintre parvenitismul economic si necesitatea sociala a unui statut legitim in ierarhia valorica a pozitiei individului in societate.El este cu atit mai periculos cu cit intregul sau succes existential se bazeaza pe minciuna, dorinta de imbogatire rapida prin orice mijloace, delatiune, nerecunoastere si negare a propriului trecut social, capacitate de macromanipulare a unui vulg imatur din punct de vedere al recunoasterii valorilor unei democratii autentice,tarat inca de sindromul supunerii si obedientiei fata de liderul providential atot-cunoscator,suficienta si arivism politic.
    Ingrijorator in aceasta evolutie a sa este faptul ca, pe masura ce inainteaza in ierarhia politica,toate aceste trasaturi non-valorice se accentueaza tinzind incet , incet catre grotesc.Ele ating apogeul atunci cind sint transformate si percepute de o anumita parte a vulgului cu drept de vot drept calitati ale unor modele tipologice ce trebuiesc urmate.
    Datorita lor sistemul valoric in Romania sec.XXI, a fost rabatat cu 180 de grade,non-valoarea fiind astazi perceputa si apreciata ca valoare, mediocrul drept exceptional, grobianismul drept ideal de comportament social, limbajul de mahala drept conversatie de salon, minciuna drept adevar, uritul drpet frumos, grotescul drept sublim, etc.
    Atunci insa cind liderului politic de tip nou i se acorda prin vot direct privilegiul de a conduce destinele unui popor, problema capata un aspect cu totul si cu totul special, deoarece ajuns la acest nivel nesimtitul politic devine intr-adevar nociv.
    Nesimtit el insusi devine generator de nesimtire,corupind si transformind totodata constiinte si caractere mai slabe, gata oricind sa sara in apararea prin adulare fara limite a noii non-valori astfel create, fie pentru recompense materiale,fie dintr-un fanatism cu sorgintea in negarea adevaratelor valori, fie din pura naivitate si lipsa de cultura civica,manipulate cu arta intr-o directie gresita.
    Tipul acesta de nesimtit ajuns coordonator de destine, nu este capabil sa-si asume propriul trecut, incriminind in acelasi timp trecutul uneori similar cu al sau al adversarilor politici, isi apara cu cerbicie interesele materiale proprii si ale grupului de sustinatori aplaudaci, escamotind cu dibacie diabolica propriile disfunctii in timp ce arata cu degetul si condamna presupusele defecte ale oponentilor,linguseste si se foloseste de parteneri pe care apoi ii injunghie in spate, calca in picioare cu seninatate tot ce-i sta in cale in atingerea scopurilor sale.
    Este genul de musafir cu forta,pe care din politete il inviti totusi la masa,iar el drept “multumire” iti critica menu-ul,incearca un flirt nerusinat cu sotia ta,iar la plecare isi face nevoile in fata ferestrei tale dupa care iti bate in geam pentru a-ti cere hirtie igienica.Si in tot acest timp se foloseste de o mare parte a mass-media aservite, pentru a manipula si preverti fara rusine constiintele unei anumite parti a electoratului,predispusa la aprecierea unui astfel de comportament si gata oricind la compromisuri majore in aceasta privinta, fie si numai pentru spectacolul ieftin oferit zilnic de dispute politice cu iz de cranaval si circ.
    Mentinerea unei stari conflictuale permanente a ajuns sa fie nu numai o metoda de abatere a atentiei publice de la problemele grave aflate pe agenda cetateanului obisnuit ci si o frina serioasa in procesul de aderare si atragere de fonduri europene.In zadar se aud voci, care incearca sa atraga atentia asupra efectelor letale,sinucigase ale actualei stari de lucruri,nesimtirea este rigid cantonata la cel mai inalt nivel,inducind o stare aproape hipnotica de supunere pentru o anumita parte a unui electorat confuz si derutat.
    Menu-ul zilnic al acestei stari de nesimtire consta intr-o doza imensa de tupeu pe piine asezonata cu tendinta aproape patologica de initiere si intretinere a unei stari conflictuale generale ce a degenerat intr-un circ national si perpetuu.Deoarece la orizont nu se intrevede nicio speranta de evadare din acest marasm vespasianic,generat de “aptitudinile” nesimtirii in politica,noua muritorilor de rind nu ne ramine sa spunem altceva decit;om trai si om vedea!
    N.A.Orice asemanare cu oameni sau lideri politici actuali este pur intimplatoare.Sau poate ca nu??!!!

  7. Şi dacă-i dai răgaz poporului să stea cu burta la soare şi din când în când i se dă şi câte un pahar cu apă pe care scrie ” nectarul zeilor”, va uita, pentru o vreme,să se întrebe: „-Noi spre ce ne îndreptăm? „

  8. 1-bufoni si saltimbanci ne umplu viata dar nu prea ne-ndestula painea si nici fruntea nu ni-i descretita.
    2-nici un zeu si nici o credinta nu mai pot convietui ca pana acum in preajma zeului BAN.este zeul ansolut caruia i se inchina tot si toate,care perverteste ganduri, idei,aspiratii.
    3-avem o tara pusa la mezat .nu trebuie sa o mai rupem.o vindem la bucata .
    4-primejdii ne-nconjoara din toate partile si dintotdeauna dar, cea mai mare vine din noi insine.
    5-eroii noi sant de mucava,puhavi , cu chip sulemenit si minte suie.
    lauta-i sparta, cantaretul-mut si mierla sugrumata, actori-n ceruri , teatrele daramate,idei smintite si minti ratacite,natia-i muribunda iar nebunii cei mari ai lumii zdrangane din clopote-a razbel……..nici machiavelli nu si-ar mai gasi locul…….

  9. @ alexandru petria
    Nu ştiu ce facem, Alexandre. Nici ce să face. Cineva spunea : ” nu am încetat niciodată să fiu prost. nici eu nici ceilalţi. dar eu mi-am dat seama”.

    @Dan Şelaru
    Interesant pe cine ai găsit demn de citare. Şi mai interesant că cei doi vorbeau în engleză.

    @T de la Timişoara
    Valorile unei societăţ pot fi, desigur, aduse în discuţie. Cu elementara condiţie ca acele valori să existe.
    Despre natura egoistă a individului s-a tot vorbit. Nu spunem noi nimic nou. Discutăm mai degrabă despre rostul şi rânduiala puterii.

    @c
    Nu am spus nimic nou, cred eu.

    @lol
    Aici e vorba despre felul cum se obţine şi cum se păstrează puterea. Cât şi cui foloseşte puterea odată obţinută e deja alta istorie.

    @marcus
    De când a devenit nesimţirea un cusur?… Vai nouă.

    @aka
    În turmă oaia nu se întreabă încotro. Turma o mână pur şi simplu. Iar unde e turma… e şi păşunea. De multe ori.

    @Cârcotaşu
    Pretutindeni ?:)

    @Vania
    Nici noi. Cred…

    @marius
    Asta e deja altceva. Vezi? E suficient să schimbi unghiul din care priveşti şi ai cauza şi efectul.

  10. Am recitit, dar cred că doar mi se pare că am recitit :))) Pe aici curge lapte şi miere şi suntem toţi eroi. Lumea trăieşte în armonie perfectă, crede şi nu are deloc duşmani…
    Cât de actual e Machiavelli în ritul tău 🙂 Lumea asta nu mai evoluează deloc.

    „Pe oameni trebuie să îi iei cu binele sau să îi distrugi cu totul, fiindcă ei se răzbună pentru un rău uşor care le-a fost pricinuit, dar nu se răzbună pentru ceva grav”.

  11. @Mordechai
    Din pacate, iar ai dreptate!
    Si, din pacate, cred ca Romania a ajuns in situatia in care la fiecare punct de frontiera sa puna un panou mare cu un citat din alt clasic italian, Dante: Voi ce intrati (aici), lasati afara orice speranta!

    Cu privire la cei doi pe care ii cita Dan Selaru, ei vorbeau in engleza doar unul cu altul, cind nu aveau traducatori si stateau la o sueta, impartind lumea, in fata unui hamburgher mare cu multi cartofi prajiti si a unei cola light prin vreun McDonalds… :))) Lasind gluma la o parte, nu cred ca wordpress-ul suporta bine caracterele chirilice (oricum, trebuie modificate si setarile de encoding din browser), si nu sint sigur ca dl.Dan Selaru stie rusa suficient de bine ca sa ne dea citatul lui stalin in limba originala… 😀

    @Mirela Mustata
    Daca faceai un drum pina la biblioteca judeteana, sau pina la o librarie care se respecta, ai fi avut surpriza sa gasesti cartea si in romaneste

  12. @ Cârcotaşu
    Se va remedia mintenaş. Că începe şpriţul electoral.

    @Sătmăreanca
    Aferim. Adevăr zic vouă: e nasol !

    @arsulici
    Arsuliciule, mai întâi dă-mi voie să constat că te-ai întors în formă maximă. Brava, dom’le ! Zi-le că le zici bine.
    De aia zic eu că e bună limba română. Ne ajută să ne descurcăm uşor. Cu Dan am comis şi eu – vorba Ciutacului- un răutăcizm. Că citatele alea nu erau fără rost. Ba chiar erau foarte bine potrivite.
    În privinţa cărţii despre care vorbiţi şi tu şi Mirela… pe a lui Machiavelli o găsiţi uşor. Pe asta despre neomachiavellism mai greu, că încă n-am publicat-o.

  13. Mordechai, cu forma stau bine, cu timpul stau tare rau…

    Oare ce ar gindi Machiavelli daca ar face o vizita in zilele noastre?
    a) s-ar bucura ca i-au fost urmate ideile;
    b) ar fi trist ca nu s-a gindit el primul la unele din noile teorii neomachiavellice;
    c)ar fi scirbit;

  14. Excelente aceste cinci povete ale neo-machiavelismului (lipseste cu desavarsire, dar e sublim). Data fiind insa intentia autorului de a continua cu saparea la temelia edificiului politicianismului, mi-as permite sa fac cateva sugestii pentru complectarea listei indicatiilor pretioase date Principelui :
    – Nationalismul, care are trei trepte : 1) suntem o tara de oameni destepti, frumosi, bogati (virtual), etc.; 2) din acest motiv suntem invidiati de toti vecinii, care vor sa puna mana pe avutiile noastre; 3) trebuie sa dam riposta cuvenita acestor amenintari, fapt pentru care avem nevoie de un Conducator care sa ne duca la izbanda.
    – O serie de anti : anticomunismul, antirusismul, antiamericanismul etc, fiecare cu un public diferit;
    – Limbajul, care trebuie sa fie populist, cat mai vulgar, in nici caz sa nu aiba aroma intelectuala.
    Etc. etc

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...