AcasăLeptopuluStanFaliment. Cum procedăm?

Faliment. Cum procedăm?

Dacă eşti american e simplu. Completezi nişte formulare. Dai cu x în nişte căsuţe. Treci marii debitori. De exemplu Citi Bank, către care ai un fleac de 138 de miliarde de USD datorii. Şi gata. Sare unchiul cu banii.

Dacă eşti român … naşpa. Da’ şi aici se mai rezolvă. Cu hârtii mai multe. Dar tăiate la dimensiunea stabilită de banca centrală europeană.

Deci n-o lungim. Uite cum se completează formularul la ei. Instructiv, bine zice Moshe.

UPDATE: Balamucul continuă. Normal.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

16 Comments

  1. Prietene, formularul e simplu. Dar tu nu te gândeşti cât au asudat băieţii până au adus băncile alea în situaţia de a completa formularul? E totuşi vorba de 138 de miliarde de dolari. Ca să-i pierzi, îţi trebuie ceva imaginaţie şi o voinţă de fier!

  2. 138 miliarde către un singur debitor ! Iar debitorul acela era o bancă. Şi încă una cu pretenţii. Credit doar cu buletinul? Deci vorbim despre CitiBank. Iar despre CitiBank şi statul american, cu trecere prin complicate combinaţii ….. multe pot fi spuse. Dar hai să ne uităm la ai noştri şi să întrebăm aiurea ce s-a ales din banii obţinuţi din privatizarea BCR.

  3. toate,, revolutiile „isi au pretul lor .exportul de democratie costa (ca si importul de altfel,mai ales cand n-ai nici o chemare)formulare se pot face nonstop dar completarea lor estompeaza pana la disparitie scopul dar mai ales finalitatea .falimentul nu inseamna decat ca patura-i prea mare ,ori ca s-a rarit prea mult tesatura .situatia-mi aduce aminte de anii `50 si de imbracamintea pe baza de celuloza care se dizolva la prima ploaie.

  4. 2004= 800000 de funcţionari publici!. 2008= 1300000 de funcţionari publici! Se pare ca si privaţii au luat-o razna după ce scrieţi voi pe blog!! Si informatizarea? unde e aia informatizarea ca mă apuca dracii ca nu mai vine!!!!!!!! Ce sa înţeleagă in pensionar ca mine si pe deasupra „LOL”.

  5. ştiu rabii ca nu faci tu angajări!! Da angajări fac pe rupte guvernanţii. La un calculator achiziţionat pe bani publici in licitaţii cu dedicaţie, angajezi trei fini, unul tastează unul rupe hârtia la imprimanta si unul o înmânează petentului chit ca petentul poate sa se şteargă cu ea unde are poneiul os. Una a cerut altceva primeşte daca nu da spaga, in alta ordine de idei!!!.

  6. imi scapase una da uite ca nu ma lasa altii sa uit .ma duc eu dimineata ca un pensionar constiincios ce sunt sa-mi cumpar gazeta, scot leul(adica ron-ul)il intind frumos si omu` zice:
    – nentule astazi nu ca tre sa dai cinci(5)ca e cu cioaca
    -.cum bre de spre ce cioaca vorbesti ca doar nu esti de la otv ?
    -nu bre da nu poci sa ti-l dau fara cioaca
    -pai eu numai jurnalul il vreau
    – canci nenica maine
    -da fara cartulie mi-l dai de obicei
    -da, da’ astazi nu poci fara cioaca.ma-ntorc si plec io gandindu-ma (sa obosesc si neuronu nu alta )ce mare-i cioaca asta ca nu mai merge nici jurnalele nationale far`de eladica cioaca e in toate .si daca intrebarea nu se gripeaza-n retorica uite cum o punem de-un faliment anticipat,

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...