Prăvălie amărâtă de cartier. Fără cărucioare cu roţi anarhiste. Fără firmă de neon. Vânzătoarea stă pe un scaun în faţa prăvăliei şi fumează mahoarcă. Sau ceva care pute astfel. Trec pe lângă ea şi intru în prăvălie. Nu îşi ridică cele 438 kg de cur de pe scaun. Doar zbiară după mine:
– Dacă vreţi ceva… să-mi spuneţi…
De aia prefer prăvăliile mici de cartier. Te ştie vânzătoarea, prezinţi încredere şi nu se teme că i-ai fura ceva din rafturi. Nici nu prea ai ce. Şi apoi îmi place mie să stimulez IMM-urile, întreprinzătorul băştinos.
Stau şi mă holbez la rafturile aranjate anapoda. Borcane cu gem între detergenţi. Şic. Ţigări, ciocolată şi tampoane. Îndrăzneţ. N-am nevoie de tampoane. Eu ştiu ce vreau. Castraveciori.
Îmi dreg vocea. Încă o dată, mai tare. Până la urmă bag decibelu’ pe coarda vocală şi o strig pe pahiderma fumegândă. Se urneşte. Rafturile tremură sub pasul ei graţios. Îşi cară osânza cu lehamitea alesului aflat la mijloc de mandat. Cască. Nu duce mâna la gură aşa că, voyeur fără voie, pot contempla pervers resturile cinei ei de aseară înţepenite între dinţii gălbejiţi. Şi meniul de la nunta de acum două săptămâni.
– Da, domnu’.
Domnu’ sunt eu. Sună mobilul. Soneria e interesantă. Manea adecvată chintalelor vânzătoarei. Răspunde. Se întoarce cu spatele la mine. Cur enorm. Enorm. Gigantic. Halatul spălăcit îmi îngăduie să observ pe îndelete dispunerea bulinelor chiloţilor ei, strigând prin pânza copleşită de vreme a halatului. Bulinele alea strigă după ajutor. N-am cu ce să le ajut. Ascult doar conversaţia despre un căţel stricat la burtă. Şi privesc cele două buci enorme. Din chiloţii ăia s-ar putea îmbrăca un întreg orfelinat. Osânza curului e distribuită buimac. Plăcinta bucilor se revarsă în trei cute. Una de la chiloţi. Altele două explicate de Newton de mult.
Se întoarce cu faţa la mine. Mustăcioara ei e şic, dar ar putea fi mai pieptănată.
– Un borcan de castraveciori ! îi spun, copleşit încă de imaginea acelor buline.
– Dă care ? Româneştii sau bulgăreştii ?
I-ul din final se vrea un articol postclitic ? Inutil să îmi pun astfel de întrebări. Aşa că mă mulţumesc să pun întrebări cu rost:
– Care e diferenţa ?
Se holbează la mine. Cu mâna stângă îşi extrage jumătate din chiloţi din cur. Cât cur. Sărmanele buline. Mai cască o dată. Mă priveşte stăruitor. Mă simt minuscul. Ignorant. Nevrednic. Mă edifică:
– Păi ăia bulgăreşti e bulgăreşţi şi româneştii e de Buftea.
Ridic din umeri. Îmi dă un borcan. Nu ştiu de care e. Îl plătesc. Plec.
Ai dracu’ bulgari. Ăia ştiu să facă o treabă ca lumea. La ei ce e bulgăresc… e bulgăresc. Pe când la noi…
Fac prinsoare ca ti i-a dat pe cei bulgaresti :P. Ai dap cep la borcan?
Întâmplător erau chiar cei bulgăreşti. Şi astfel efortul meu de încurajare a producţiei autohtone a fost în mod nedemn subminat.
Vesel articolu’,trist ca-i adevarat.Ti-am mai spus ca ai cuvantarea acida si la obiect.Multumesc.
Mi-ai spus:)
senior vorbe grele se-ntreba mai ieri cum de prin bulgarica vecina si pretina se-ntrevede suedica aia idilica si am opinat ca de la castraveciori se trage .asa ca poate aduc mai multi si pe plaiurile mioritice sa putem intrezari si noi oaresce…ca la noi nu mai cresc nici balarii ca s-a pierdut samanta.
bre,cit cur sa fi fost de te-a marcat ASTFEL ?!?
si dupa atitea buline esti SIGUR ca mai stii ce ai cerut?
sau ce ai primit?
pen’ ca mie mi se pare ca acest cur a daunat grav sanatatii procesului de gindeala.
da’ azi esti bine,nu?
🙂
Şi la noi e Buftea. Aşa că suntem în grafic.
Eu am propriile amintiri din Bulgaria. Şi nu-s deloc atât de scandinave.
@ anca F.
Deci, mutter, era cumplit de mult cur proprietate privată revărsat de sub spinarea cucoanei. Aşa belşug de buci rar vezi.
Mi-am mai revenit. Castraveţii erau buni. Bulgăreşti. În oţet. Cu vagi efecte narcotice, presupun. Deoarece pentru că mi se năzăreau buline pretutindeni. Ce or băga bulgarii în catraveţii ăia ai lor?
Ştii, desigur, castravetele este o plantă dicotiledonată din familia curcubitaceelor şi conţine 95 % apă.
Cur: 2mp piele,85% tesut adipos, 5%ceva muschi ,9% acid acetic si restul , castraveti.
adica aprox. 50%.:D
Bre, da’ bulinele unde mai incap ?
Cu procentele alea m-ai aiurit definitiv. Parcă sunt sondajele de la SOV.
Bulinele încap că e cur căcălău… e la cur…
Da’ eu ziceam de castraveţi şi diferenţa dintre noi si bulgari… şi nu’ş’ cum naiba ne-am băgat în cur cu discuţia.
Mare diferenta n-as crede sa fie. Matahale au si ei,buci aidoma, cred ca au si buline.Doar castraveti au mai multi si-s trecuti prin mai multe maini.
Parcă pot să te contrazic?
fiule,suntem in impas.
ai facut o fixatie la castravete (=95% apa)
sau kurul e problema (100% psihiatrie ..pt k altfel ar insemna sa te tratam cu aducerea posesoarei ..)
fiind batrina si bolnava zic : nu-ti putem deplasa atentia la masline care sunt indeobste grecesti,de multe feluri si fara efecte secundare?
Fixaţia pentru „crastavete” e altundeva.
deci ailalta nici nu se pune.
ramine sa ma mai ofer odata sa caut maslinele tamaduitoare. 🙂
Ai grija!
Tanti’ manca doar castraveti bulgaresti!
I-ai cazut simpatic si te-a servit din rezerva personala.
Daca ii ceri tigari si iti intinde tigara gata aprinsa…fugi! Nimeni nu a scapat inca de sub un hipopotam! 🙂
@ anca F.
Măslinele nu se pun. Că nu se fac nici la noi, nici la bulgari. Nu vorbim despre oi.
@ dafyduck
Să ştii că aşa o fi… încep să îmi fac griji.
ete bre cum dintr-un dos bengos tot la cacareze ajunseram
hihihihi:)