Chestia cu reprezentarea

Deci, e un anus? Cam mult, totuşi, de la un ponei roz cu băţ în fund :)))

Nu am zis aşa ceva.:)

Ba e un cur maaare, in care multi si-au bagat si-or sa-si mai bage multi…picioarele.

Scuze pentru „cur”.Analitic vorbind,reprezinta un tot Patapievici-an.

Da’ eu nu pricep: deci proctologia se ocupă cu arta plastică?

Eu cred ca e doar dorinta de dese tusee rectale.

Bună… anal…iză.

Railor!

@Aka. ăsta Patapievici nu e nici măcar cur. E o pedeapsa a creaţiei divine, o pedeapsa pentru noi romani pentru ca am greşit undeva in istorie.

…. care suntem.

Lol, eu cred ca e vina forcepsului, ca nu l-a strans mai tare.Sau l-a apucat de unde nu trebuia.Istoria facerii lui e pedeapsa unora.

:)))))

Bre, Mordechaiule, ni le servesti pe rand ?
Altfel decurgea discutia…de-abia acum incep sa inteleg arta.

Bre, aşa s-a putut.

oricum l’am întoarce, e un annus horribilis.

:)))))))))))))))))))))))0

@ciupico
Intors cu fata catre origini si impins putin crezi ca ar mai vrea sa se nasca horribilis?
Poate doar uneori zoo, asa cum reiese din arta sa.
Numai ca s-ar inversa rolurile.
http://uk.youtube.com/watch?v=x3y8RQ052ns

Aka! Nu îl cred aşa de prost pe Patapievici. Băiatul venit in scrotul bunicului de la est are sarcini la romanica, sarcini pentru care este răsplătit.
Sa fim umili si prosti. Ce nu ştie el ca o fi lipsit la lecţie este ca:
„Toti ajung o apa si un pământ când doresc pământ”, aşa se capătă trădători pe aici mai devreme sau mai târziu.
Aka uita-te in ochii lui când e pe „sticla” fug tot timpul. Ochi de curva proasta.

Nu e totul pierdut! Mai putem râde! Şi animaţia aia e ilustrarea clasicei trileme, aia cu „eu de ce mă duc la Ştrul?”

Boss,H.R.P sa evite un timp drumurile care duc catre Spania,s-ar putea trezi cu o zvastica aplicata cu fieru’ rosu pe dosu’ rozaliu de vreun bastinas, care nu intelege gandirea profunda a marelui frustrat.

curat murdar bre….
da` tot magareata-i de vina
?

Sorry ptr. off topic, dar repostez:GUILLOTIN DE ROMANIA NE-O PUNE DIN NOU
Calauzindu-se iarasi dupa filozofia vespasianica, conform careia “banii nu au miros”‘ marele intelectual papionat de import al neamului, uns aiurea in fruntea ICR de un presedinte de tara iubitor de pupincurism si renascator al cultului personalitatii, o comite din nou pe banii patibularilor de romani, “fecalati” si urinati in cap de organe anatomice specializate apartinind fie esticilor, fie vesticilor, fie sudicilor si ,cu nesimtirea deja definitorie acestui personaj, sponsorizeaza o noua expozitie de “arta” de data aceasta in Germania.
Asadar, vazind mostenirea intelectuala de import a neamului ca vax reactia celor in drept de a se intreba pe ce se cheltuiesc banii contribuabililor romani destinati promovarii spiritului si culturii romanesti in lume, dupa ce s-a cacat la geamul Romaniei tocmai la New York, cu o expozitie in care ploua cu obscenitati si imbecilitati apartinind asa-zisului curent “Street Art”, de data aceasta si-a inzecit eforturile tupeistice si nu numai ca se caca din nou la usa Romaniei, de data aceasta in Germania, dar acum mai bate si la aceasta usa, cerind proprietaresei hirtie igienica sa se stearga la fund.
Noua productie de fecale patapieviceiste consta intr-o “expozitie” in care autori cvasinecunoscuti, care probabil nici macar ca artisti nu vor cunoaste gustul consacrarii, daramite ca repezentanti ai unei natiuni, isi manifesta pe pinza viziunile atinse de tuse extreme de delirum tremens, asta in cazul fericit, deoarece ele ar putea fi caracteristicile unor grave boli mintale incurabile.
Acesti vizionari neintelesi de vulgul patibular si nu numai, redau pe pinza viziuni pornografice in care supravietuitorii mutanti ai unui cataclism nuclear pamintean se imperecheaza fara nicio urma de pudoare cu calatorii extraterestrii sositi in ajutorul lor, sau isi etaleaza cu mindrie organele genitale modificate genetic intr-o sarabanda de forme inlantuite dupa principiile geometriei neeuclidiene gen traditionala “hora a popilor”.
Acum, ca omul-artist la betie, pe banii lui, poate sa-si imagineze si sa redea cai verzi pe pereti sau pe Mutant X punindu-si-o in draci cu Calatoarea Intergalactica Fara Tite dar cu Trei Ochi si cu Doua Vagine, este treaba lui de artist vizionar si beat crita, dar cind aceste subproduse culturale sint “expozate” cu mare pompa, si pe banii mei, pe post de creatii reprezentative ale culturii neamului meu, in diferite tari din lume, asta ma deranjeaza cumplit.
De aceea consider ca pot si sint obligat ca patibular sa-l intreb pe acest impostor, cu ce drept, altul decit acela dat de ridicatul de osanale presedintelui de onoare al ICR, d-l Traian Basescu, imi cheltuie banii pe timpenii, in opinia mea, care nu ma reprezinta?
Nu cred ca poporul roman, in marinimia lui si drept multumire pentru modul in care distinsul Patapievici il judeca si il expune cititorului, l-a imputernicit sau mandatat pe acesta intru risipirea banului public pe astfel de experiente nefericite, care in cel mai bun caz pot fi comparate cu inca un tucal plin de fecale si urina turnat in capul sau de autorul Politicelor.

iar suntem la kestiuni dosite…

mi-e frica sa va mai las singuri….

Mordechai & Co, nu uitati ca vorbiti de Patapievici, nu de Ciutacu sau Mircea Badea.
Sincer nu cred ca il puteti „comenta” pe Patapievici ca si cum ati vorbi despre fotbalisti sau manelisti.
Un pic de decenta n-ar strica…

Eu mă excit la măgăruşi doar dacă le tatuez în prealabil o menorah pe fesă. Ulterior, mă joc cu osciorul…
Adevărat, sunt de formaţie postmodernă.

@ Constantin Gheorghe
Curat trilemă !

@c, marius
Plecaţi de la premiza – absolut greşită de altfel- că omul are discernâmânt. N-are. Categoria de impostori pe care o reprezintă nu are aşa ceva. Compensează prin narcisism.

@ anca F.
Iar am comis-o ?:)

@ vali
Aşa. Şi ? Eşti liberă să fii îndrăgostită de idolii coafezelor trecute: Patapievici şi compania. Decenţă, ai? Ptiu, că nostim(ă) eşti.
Nu mă surprinde că sferto-docţii îşi găsesc idoli în găşcuţa asta de impostori zgomotoşi, doar trăim în plină confuzie a valorilor. Şi nu o să îţi refuz eu dreptul la imbecilitate.

@Vania
Eu mărturisesc că pot găsi înţelegere pentru foamea de parvenire a unora. Dar prefer ca arta, urologia şi proctologia să rămână ca până acum: materii distincte.

O PALMA DATA LA TIMPUL EI (sau@vali)
Un pic rusinat trebuie sa recunosc faptul ca l-am criticat foarte mult pe presedintele Romaniei, motivul principal al acestei atitudini adoptate de mine constind in faptul ca ii consider prestatia in domeniul politicii externe, drept nociva pentru interesul national, lipsita de viziune, atinsa de amatorism si diletantism (dupa ureche), plina de gafe ce tin atit de folosirea improprie (eufemism) a limbii engleze cit si de necunoasterea unor legi si tratate atit europene cit si internationale, fapt care a afectat negativ enorm imaginea tarii si relatiile sale internationale in lume.
De la o vreme insa, aceasta manifestare politica a presedintelui este sustinuta la greu de o alta institutie ce ar trebui sa fie de referinta pentru statul roman, si anume Institutul Cultural Roman.
Acesta a fost dat de catre presedintele sau de onoare, d-l Traian Basescu, pe mina manageriala a unui apaludac de doi bani gauriti, o ciuperca aparuta dupa ploaia din decembrie 89, cu ifose de mare carturar al neamului pe fond insa, un impostor pus pe capatuiala din banii romanilor platitori de dari la stat.
Acesta, ori de cite ori este bintuit de cosmaruri generate de o evidenta disfunctionalitate psihica, isi gaseste defularea si linistea sufleteasca prin terfelirea in cele mai degradante moduri cu putinta a conationalilor sai, transformindu-le istoria milenara in latrina comuna balcanica pentru dejectiile aparatelor anatomice specializate apartinind vecinilor nostri vremelnic imperiali de-a lungul timpului, fie ei turci, slavi sau austrieci, uitind intentionat ca acest popor s-a format si a supravietuit cu stoicism si tenacitate in acest spatiu carpato-dunarean, constituind secole de-a rindul o insula de latinitate si ortodoxism intr-un ocean ostil de venetici purtati in aceste locuri de valurile istoriei.
Mai nou, pe tiparul viziunii “literar-istorice’ a marelui carturar sustinuta aberant in opera sa de referinta Politicele, acesta s-a gindit ca din pozitia de “bufon al regelui”, obtinuta ca urmare a tonelor de pupincurisme diurne cu care-si proslaveste stapinul fara pic de rusine in mass-media, sa transpuna si alte viziuni atinse de filoxera ca si ale sale, numai ca exprimate plastic intr-o asa-zisa arta picturala reprezentativa pentru “penelasii” romani ai inceputului de mileniu din Romania europeana a anului 2008.
Inca nu ar fi prea grav daca respectivele laturi pornografice ar atirna in streanguri de spinzuratori, precum cele redate in unele dintre ele sau in imaginea schizofrenica a lui Patapievici despre destinatia grumazurilor apartinind patibularilor romani, pe peretii holurilor si ai incaperilor cladirii ICR, dar, dupa spusele sale, el nu accepta expunerea unor astfel de lucrari pe mai sus amintitii pereti.
La schimb insa, si in compensatie, el nu se sfieste sa gireze si sa subventioneze cu banii contribuabililor romani, bani pentru care se pare ca nu da nimanui socoteala cum ii cheltuieste sau insuseste, vernisarea si mentinerea unor expozitii cu astfel de magarii, ba pe la New York, ba prin Germania (deocamdata-oare ce surprize ne mai pregateste?).
Norocul romanilor (fi-ne-ar norocu’ al dracului!) si asa discreditati european de o campanie de presa straina si ostila, ca urmare a unor fapte reprobabile comise de compatrioti mai truciurii de-ai nostri si pusi pe rele prin locurile in care i-a purtat dreptul la libera circulatie in frontierele UE, consta in faptul ca la aceste “expozitii”, in afara de prezenta paznicului si sporadic a organizatorilor, publicul adresant american sau german nu si-a facut prezenta neam.
Ele au reusit sa trezeasca interesul doar in tara prin controversele si protestele vehemente si indrituite ale unor romani cu scaun la cap, care au tinut sa se distanteze si delimiteze de ele, condamnind totodata aceasta forma fatisa de abuz a imaginii si constintei neamului romanesc, de catre acest gainar de provenienta ereditara din import si gasca sa de parveniti.
Pustan fiind si cotrobaind printr-o magazie de-a bunicilor, am gasit la un moment dat un aparat de radio, contemporan cu Marconi pe care, dupa ce l-am cosmetizat putin, i-am dat drumul si culmea: prindeam cu el “Europa Libera” si “Radio Luxemburg”(pentru muzica), mult mai bine decit cu aparatul nostru japonez de radio, adus de mama (Dumnezeu S-o Odihneasca!), tocmai din indepartata pe atunci Italie.
Aceasta relicva avea insa un cusur. Dupa mai mult timp de functionare (probabil datorita unor lampi care-i filau) incepea sa hiriie perturbind receptia. In acel moment ii trageam o palma zdravana in carcasa si isi revenea la normal. Intr-un tirziu a ajuns totusi la lada de gunoi, cind cu toate palmele incasate n-a mai putut fi resuscitata si adusa pe linie de plutire.
Ori, in cazul lui Patapievici, daca experienta incercata de Vadim cu predatul zborului de la balconul Parlamentului doar cu ajutorul papionului, n-a mai avut loc, din motive umanitar-tehnice, cred totusi ca ar trebui sa existe voci autorizate in Romania, care sa-i “aplice” ilustrului carturar cite o palma in devla sau macar un sut in fund, atunci cind o ia razna si continua sa-si bata joc de neamul romanesc.
Sau daca aceste palme sau suturi se dovedesc inutile si ineficiente, lada de gunoi a neamului, mai are inca spatiu de depozitare pentru astfel de specimene rebut genetic ale intelectualitatii romane, undeva in zona “intelectualilor” proletcultisti ai deceniului cinci.

@vali
sa mori tu?
(io mi-am propus sa trec alegerile astea)

Mordechai & Co,
Zic sa lasam omul in pace(Vali),e plin de decenta.Noi am pierdut-o comentand despre nesatisfacutul sef de la I.C.R.
Tanti,bre,nea Vali vezi ca angajeaza H.R.P pupincuristi.Scuzati cuvantul,dar …decenta,bat-o vina.

@ C
Acum aţi dat şi voi năvală pe el/ea. Are dreptul la propriile păreri. Pe mine m-a deranjat atacul cretin şi gratuit la adresa lui Victor. Care nu avea nici în clin, nici în mâneca.

boss,nu am facut nimic altceva decat sa-i arat calea.

:)….

PLEDOARIE PENTRU FRUMOSUL NEDESCOPERIT
Pentru marea majoritate a romanilor care habar nu au de notiunea de arta plastca, in schimb devin toti critici, atunci cind sub inaltul patronaj al ICR si pe banii lor, sint prezentate in strainatate noile tendinte in pictura romaneasca, tendinte reprezentative pentru modul de gindire si exprimare al romanilor (chit ca ei nu-si dau seama de acest lucru!), redam in continuare opinia unui cunoscut critic de arta contemporana japonez, Micutzo Cekurai, ale caru cronici si critici dau tonul in ceea ce priveste sensul de evolutie al artei plastice si nu numai in lume.
„Inca de la prima lucrare pe care ochiul unui consumator avizat de arta o descopera in universul tenebros si complexat al artistului expozant, lucrare reprezentind imposibilitatea prestatiei unei felatii sanatoase pe motiv de existenta chilotilor ca factor de presiune asupra penisului aflat intr-o erectie chinuita de existenta complexului Oedipian in subconstientul artistului, complex transferat cu mijloacele unei plastici desavirsite personajelor aflate pe pinza, acesta isi da seama brusc si are revelatia capodoperei nedescoperite inca.
Personajele surprinse si redate de autor in aceasta lucrare de referinta a sa, sint constituite intr-un grup de o simetrie euclidiana ce tine de tehnica sculpturala a antichitatii, in care acestea, o mama ingenunchiata in fata propriului sau fiu, este tinuta de cap de un al treilea personaj, o mina aparuta de nicaieri, afisind pe fata expresia „urlatoare” a unei felatii imposibile, ca urmare a existentei unui slip, bariera morala intre falusul semierect al fiului sau si cavitatea sa bucala dornica de placeri incestuoase, interzise.
Fantastica si geniala in acelasi timp aceasta viziune artistica inedita, redata pe pinza intr-o gama coloristica de un alb-negru graitor (sic!) si un tavalug de lumini si umbre, care depasesc in intensitate tentele realizate de cei mai mari impresionisti din lume.
Prin tuse ferme, apasate, autorul reuseste sa transmita privitorului istoria complexului Oedipian, complex care probabil il macina pe el si care si-a gasit exprimarea in stilul de-a dreptul demiurgic si revolutionar abordat de acesta in actul de creatie.
Mai departe exponatele, inlantuite parca intr-o sarabanda a placerilor interzise, isi continua epopeea graduala in nefirescul patologiciului freudian, prin redarea unor personaje aflate in diferite pozitii si etape de consum al actului sexual, fie sub forma clasica si unanim acceptata de viol sub amenintarea cutitului, fie sub tortura incandescentei virfului de tigare strivit pe diferite parti anatomice ale unor trupuri aflate in extazul unor placeri paradisiac-infernale (ipac, sic!), cu orgasme ce tin probabil de sublim si perfectiune.
Frustrarile freudiene ale atristului sint redate cu intensitatea unui tsunami devastator atunci cind acesta, indentificindu-se din nou cu personajul creatiei sale artistice, isi traieste propriile stari de atingere ale climaxului perfect in totala lipsa a vreunui partener sau partenere, asistat fiind doar de un lat de spinzuratoare, care prin presiunea tandra aplicata asupra Marului lui Adam, ii provoaca o asfixie mecanica ce coroborata cu metoda Onan sint factorul generator al unui vulcanic jet de sperma, care da senzatia ca vrea sa sfisie pinza si sa se imprastie nestingherit in neantul unei lumi cuprinsa de anxietate si alienare.
Din nou genial si fara comentarii!
Si restul exponatelor se deruleaza privitorului avizat intr-o inlantuire salbatica dar totusi tandra, oribila dar totusi sublima, terifianta dar totusi linistitoare, satanica dar totusi divina etc. in aceeasi nota inefabila acompaniata de o paleta cromatica ce tine de un curcubeu in alb si negru, repezentant al noptii impotriva zilei, al raului impotriva binelui, al Iadului impotriva Raiului, al avizatului impotriva profanului, dezvaluind privitorului o lume necunoscuta, aflate in pragul unei come de natura sexuala produsa ca urmare a incitarii unor himere maladive prinse de amocul unui trecut fara inceput si a unui prezent fara viitor.
Orice cuvint sau consideratie critica in aceste conditii de perfectiune a actului artistic devin inutile, singura remarca care mai poate fi facuta fiind de fapt o invitatie de a vizita o expozitie ce reprezinta punctul de start al unui nou curent in devenirea artistica a omenirii:”Pornografie si masochism fara frontiere”.
Micutzo Cekurai
ptr. conformitate
marcus
n.a. ia de vezi:http://ioskap.blogspot.com/2008/09/cea-mai-noua-expozitie-institutului.html sau http://beta.antena3.ro/stiri/cultura/inter…-icr_54461.html

Acesta este un poponei, parerea mea!

Ieesteeee !