AcasăCamera de gardaPromisiuni electorale - 3

Promisiuni electorale – 3

Astăzi portocaliu. Ciupico, featuring Mordechai zic:

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

3 Comments

  1. GUILLOTIN DE ROMANIA NE-O PUNE DIN NOU
    Calauzindu-se iarasi dupa filozofia vespasianica, conform careia „banii nu au miros”‘ marele intelectual papionat de import al neamului, uns aiurea in fruntea ICR de un presedinte de tara iubitor de pupincurism si renascator al cultului personalitatii, o comite din nou pe banii patibularilor de romani, „fecalati” si urinati in cap de organe anatomice specializate apartinind fie esticilor, fie vesticilor, fie sudicilor si ,cu nesimtirea deja definitorie acestui personaj, sponsorizeaza o noua expozitie de „arta” de data aceasta in Germania.
    Asadar, vazind mostenirea intelectuala de import a neamului ca vax reactia celor in drept de a se intreba pe ce se cheltuiesc banii contribuabililor romani destinati promovarii spiritului si culturii romanesti in lume, dupa ce s-a cacat la geamul Romaniei tocmai la New York, cu o expozitie in care ploua cu obscenitati si imbecilitati apartinind asa-zisului curent „Street Art”, de data aceasta si-a inzecit eforturile tupeistice si nu numai ca se caca din nou la usa Romaniei, de data aceasta in Germania, dar acum mai bate si la aceasta usa, cerind proprietaresei hirtie igienica sa se stearga la fund.
    Noua productie de fecale patapieviceiste consta intr-o „expozitie” in care autori cvasinecunoscuti, care probabil nici macar ca artisti nu vor cunoaste gustul consacrarii, daramite ca repezentanti ai unei natiuni, isi manifesta pe pinza viziunile atinse de tuse extreme de delirum tremens, asta in cazul fericit, deoarece ele ar putea fi caracteristicile unor grave boli mintale incurabile.
    Acesti vizionari neintelesi de vulgul patibular si nu numai, redau pe pinza viziuni pornografice in care supravietuitorii mutanti ai unui cataclism nuclear pamintean se imperecheaza fara nicio urma de pudoare cu calatorii extraterestrii sositi in ajutorul lor, sau isi etaleaza cu mindrie organele genitale modificate genetic intr-o sarabanda de forme inlantuite dupa principiile geometriei neeuclidiene gen traditionala „hora a popilor”.
    Acum, ca omul-artist la betie, pe banii lui, poate sa-si imagineze si sa redea cai verzi pe pereti sau pe Mutant X punindu-si-o in draci cu Calatoarea Intergalactica Fara Tite dar cu Trei Ochi si cu Doua Vagine, este treaba lui de artist vizionar si beat crita, dar cind aceste subproduse culturale sint „expozate” cu mare pompa, si pe banii mei, pe post de creatii reprezentative ale culturii neamului meu, in diferite tari din lume, asta ma deranjeaza cumplit.
    De aceea consider ca pot si sint obligat ca patibular sa-l intreb pe acest impostor, cu ce drept, altul decit acela dat de ridicatul de osanale presedintelui de onoare al ICR, d-l Traian Basescu, imi cheltuie banii pe timpenii, in opinia mea, care nu ma reprezinta?
    Nu cred ca poporul roman, in marinimia lui si drept multumire pentru modul in care distinsul Patapievici il judeca si il expune cititorului, l-a imputernicit sau mandatat pe acesta intru risipirea banului public pe astfel de experiente nefericite, care in cel mai bun caz pot fi comparate cu inca un tucal plin de fecale si urina turnat in capul sau de autorul Politicelor.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...