Îl ştiu de mulţi ani. Cred că sunt vreo zece ani. Când şi-a deschis prăvăliuţa nu ştia nicio boabă româneşte. Ştia doar sâsâi: „mulsumesc” şi „bona sssiua”. Şaormăria lui a rămas neschimbată vreme de zece ani. O prăvăliuţă mică, înghesuită. Cel mult trei metri pe trei. Neschimbat a rămas şi el.
Samir. Seamănă izbitor cu nazistul superi, din Seinfeld. Dar la el găseşti întotdeauna cea mai bună şaorma din regiune. Mereu singur trebăluind de zor. Când şi când o mai văd pe nevastă-sa, dându-i o mână de ajutor la curăţat legumele. Dar rar. E mereu singur. Muncind de dimineaţă până mult după apusul soarelui. Fără sâmbete, fără duminici.
Ritualul e simplu. Dialogul minimal.
– Salut, Samir !
Nu răspunde niciodată. Doar dă din cap, ocupat cu salata de varză, ori decupând fâşii subţiri de carne. Te priveşte scurt, ca un om care n-are vreme de pierdut. Ăsta e momentul când te decizi:
– Una mare !
Apoi începe să opereze. Lipioara subţire pe care sunt iute azvârlite câteva aşchii de carne proaspăt decupate din tulumba aceea care se rumeneşte la foc domol, învârtindu-se mereu şi răspândind în aer un miros căruia doar sfinţii i-ar putea rezista.
Apoi smuceşte uşor din cap, ridicând bărbia spre tine. E momentul marilor hotărâri:
– Cu de toate !
Invariabil cu de toate. Sosul lui are o taină pe care n-am dezlegat-o încă. Iar belşugul de legume are dichiseală aparte.
Apoi plăteşti. Îţi iei ruloul fierbinte şi dolofan şi laşi loc următorului hămesit. De ani de zile e aşa. Şi de ani de zile Samir al nostru e neschimbat. Aceeaşi bluză albă care a văzut şi păţit multe. Acelaşi chip uşor încruntat. Aceleaşi broboane de sudoare tresărindu-i pe frunte.
Astăzi însă s-a schimbat ceva. Şaormăria e deschisă, dar Samir nu e acolo. E un puştan. Mestecă gumă şi are chef de vorbă.
– Bună dimineaţa. O şaorma ca la mama ei ?
Dau din cap că da.
– Vineee. Mică ? Mare ? Cum să fie ?
– Mică.
– Mică-mică, da’ ridicăăă… Mâine e meci tare nu ? L-au luat ăştia ai lu’ Gigi pe Semedo…să vezi…
Nu-l mai urmăresc. E prea mult zgomot pentru mine. Iar eu am fost altfel dresat de Samir. Şaorma de aici e bună doar dacă e tăcută. Mă întreb ce s-o fi întâmplat cu Samir ? Iar răspunsul vine deîndată. Iată-l. Samir. E îmbrăcat la costum. Un costum cu cel puţin două numere mai mare.Cămaşa e mult prea largă. Iar cravata e rău legată. Dar chipul lui radiază. E fericit. Împlinit.
Îl salut. Îmi răspunde tăcut din cap. Aşa cum sunt obişnuit. Aşa cum se cuvine.
– Ce s-a întâmplat, Samir? îl întreb.
Ridică din umeri. Nu s-a întâmplat nimic. Dar e limpede că aşteaptă să-l întreb mai mult. Licărirea din ochii săi aproape mă imploră să-l întreb.
– Nu lucrezi azi ? Ce s-a întâmplat ?
Licărirea s-a transformat în vâlvătaie. E fericit. Şi aştepta întrebarea. Ca să îmi poată răspunde:
– Nu mai lucrezi ! Angajat baiat. Asta Samir acum patron !
Apoi îşi aduce dinăuntru un scaun de plastic. Galben. Se aşează. Îşi aprinde o ţigară. Îşi întinde picioarele. Îşi înfige o mânâ în buzunarul sacoului. Şi fumează. E fericit. Acum e fericit.
Rabbi mă grăbesc sa postez! Verifica repede naţionalitatea angajatului ca tot eşti de acilea de la mare, eşti in tema:) . Daca te fura la cântar nu e o problema, da şti ce primeşte in farfuria cu ciorba de burta ca supliment un client care nu da bacşiş corespunzător sau ospătarului nu ii plac ochii respectivului. Si nu îl lumina pe Samir sa susţinem cum putem creşterea economica si veniturile la buget.
Bre, angajatul lui Samir e rumân. Nu există iskembe. Şaormă şi atât.
Stiu eu rabbi o fi bine? nu o fi bine??? Da matale fi atent!! Si eu vreau sa susţinem investitorii strategici!
Da cred ca ai plecat de aci de la Pontul E. cam de mult. Daca şti cu ce se asezonează ciorba de burta in cazurile prezentate mai sus spune da. Daca nu îţi spun eu da e greţos si nu am vrut sa apară aici pe blog.
Serios? Am plecat ? Unde?
La Bucureşti stai, bre aşa am inţeles eu, de acolo am venit eu aici si nu ştii ce fudul sunt ca am comis-o. Ce dracul nu ai spus matale ca vii rar la Constanta.
Ai înţeles greşit.
Aferim!!!
E clar acum de ce unora li se duce afacerea de rapa.
Mancarea o poti schimba,mai greu, insa, cu obiceiurile.
Ce aveţi, bre, cu Samir?
Sunt invidioasa pe fericirea lui, na. Glumesc.
Nimic n-am, numai ca nu stiu daca as mai fi cumparat saorma la fel de des ca inainte.Totul tinea de un ritual anume .
Nici eu nu ştiu dacă voi mai cumpără. Îmi plăcea Samir şaormistul. Cu tăcerile lui morocănoase şi sumakul potrivit perfect. Acum, pe Samir capitalistul, abia îl zăresc din vălătucii de fum de tutun.
Să înţeleg că în fiecare exploatat se află un exploatator?
Nici eu nu ştiu ce de înţeles. Pur şi simplu am văzut. Şi am spus.
Bietul Samir,nu stie ce-l asteapta ca patron.Ii piere ranjetul satisfacut cat ai zice saorma.
-ITM
-Finante
-garda
-contabil
lista ramane deschisa…
Toate astea cred că le ştia de pe vremea când era patron cu doar sinele angajat.
poate inainte muncea cu sarg si disciplinat dar acum are tump sa observe si el cat de altfel sant altii si printre rotocoale de fum sa-si inteleaga valoarea dar ,mai ales sa-si savureze superioritatea .poate -s eu natang…..
rabbi, imi facusi pofta.
daca nu ti-i cu suparare, unde se gaseste locul cu pricina?
@ marius
S-o fi săturat şi el de trudă sireacul.
@ aga
Iaca ici, în Constanţa. La două străzi distanţă de mine.
@ Morde…
Asta nu se pune !? In Constanta, auzi…
Pai, cand, sufletul meu, mai ajung eu in Constanta…
Cel mai probabil, in urmatorii 20 de ani, nu !!!
Iar Samir, constanteanul, intr-un fel de-ai casei, din care nu va mai ramane nici amintirea, va fi de mult plecat dinte noi, cu tot „savoire fair”-ul lui cu tot !!!
Stii de ce-mi pare rau, daca as fi apucat sa-i gust sosul, mai ca-mi vine sa cred ca i l-as fi putut copia.
(Am talente ascunse…) Si la-s fi lasta mostenire lu’ fii-mea…
mul.-
restul de .-tumesc, dupa ce imi spui macar zona.
caci din Constanta intrebam si io, dar presemne m-am gandit ca daca io stiu ca vietuiesti in Constanta, pe cale de consecinta Domnia-ta tre’ sa stie ca si io fac acelasi lucru :))
si nu stiusi!
Prietene, Constanţa nu e, totuşi, în Patagonia. Dar îţi dau dreptate că încet-încet se duc toate, cu dichisul lor cu tot şi rămânem cu chifteaua cu gust de taburet şi roşia cu gust de ţiplă. Crezi că degeaba ţip eu după paharul de bragă ?
Acum… în ale bucătăriei şi în mine mocnesc talente ascunse- nu degeaba îl tot ameninţ pe fratele Crivăţ cu mari revelaţii- dar acolo nu i-am dat de rost. Nucşoara am dibuit-o. O umbră de scorţişoară am prins-o şi pe aia. Dar încă mai sunt acolo lucruri de taină. Şi de taină e bine să rămână.
@ aga
Prin zona Flămânda. Unde altundeva putea fi ?
nu. asta si-a dorit inca demult si cred ca este unul din acele mici idealuri la care nazuie tot truditorul.poate asta era motivatia muncii lui .acum are timp de el ,de viata dar mai ales sa …gandeasca ….la orice
Sau asta crede. E un ideal şi ăsta: să ai pe altul care înfăşoară toate cele in lipie în timp ce tu bei tiutiun, aşezat pe un scaun galben de plastic.
.- tumesc, Rabbi!
Pentru puţin. Să se bucure şi sufletul lui de irakian de publicitate moka.
@ Morde…
„Şi de taină e bine să rămână.”
Te vad discipol al lui Blaga… De acord la filosophia…
Dar la sosuri…
Si la sosuri mi s-a infundat cu cele chinezesti. N-am dat de capat la nicunul…
Pe urma mi-am luat un manual despre ele in italiana… 😉
@ Morde…
Cu chifteaua cu gust de taburet si rosia….
Imi pare rau…
De indata ce vei avea drum, treci mata pe la noi prin ograda, face mama niste chiftele adevarate din dovlecei si niste musaca cu macaroane…. de-ti mai vine inima la loc… 😕
Te duci prea departe du gândul. N-are nicio legătură cu autorul Măreţiei frigului.
Doar că am mai căutat şi în alte dăţi tainele gătelilor de soi. Şi când le-am aflat parcă… gustul nu le mai era acelaşi. Multă vreme m-am întrebat cum fac chinezii aluatul ăla de Dim Sum, atât de elastic… de… şi am aflat: apa. Ce neinteresant.
Câtă vreme va fi o mamă, un Samir… bucatele vor avea gust din cel cinstit.
Ia zi pe unde se petrece ospăţul cela şi poate rânduim ceva 🙂
@ Morde..
Cu apa, da cu apa bur…
De obicei, ospatul se pune in acualul „living” fosta, in proiect, „biblioteca”….
La nevoie se poate si pe terasa… Sa nu fie prea mult soare sau frig prea naprazsnic… 😈
Geografia asta nu îmi e de folos.
@ Morde…
Aveam, deja, niste suspiciuni….
Deci, sitemul meu neuronal functioneste adecvat….
Trecand peste subiectivismul legat de ruloul fierbinte si dolofan, daca toti „patronii” de astazi ar fi fost cate un Samir, nu credeti ca ar fi mai bine ?
Ştiu şi eu? Poate că da.