Samir

Îl ştiu de mulţi ani. Cred că sunt vreo zece ani. Când şi-a deschis prăvăliuţa nu ştia nicio boabă româneşte. Ştia doar sâsâi: „mulsumesc” şi „bona sssiua”. Şaormăria lui a rămas neschimbată vreme de zece ani. O prăvăliuţă mică, înghesuită. Cel mult trei metri pe trei. Neschimbat a rămas şi el.

Samir. Seamănă izbitor cu nazistul superi, din Seinfeld. Dar la el găseşti întotdeauna cea mai bună şaorma din regiune. Mereu singur trebăluind de zor. Când şi când o mai văd pe nevastă-sa, dându-i o mână de ajutor la curăţat legumele. Dar rar. E mereu singur. Muncind de dimineaţă până mult după apusul soarelui. Fără sâmbete, fără duminici.

Ritualul e simplu. Dialogul minimal.

– Salut, Samir !

Nu răspunde niciodată. Doar dă din cap, ocupat cu salata de varză, ori decupând fâşii subţiri de carne. Te priveşte scurt, ca un om care n-are vreme de pierdut. Ăsta e momentul când te decizi:

– Una mare !

Apoi începe să opereze. Lipioara subţire pe care sunt iute azvârlite câteva aşchii de carne proaspăt decupate din tulumba aceea care se rumeneşte la foc domol, învârtindu-se mereu şi răspândind în aer un miros căruia doar sfinţii i-ar putea rezista.

Apoi smuceşte uşor din cap, ridicând bărbia spre tine. E momentul marilor hotărâri:

– Cu de toate !

Invariabil cu de toate. Sosul lui are o taină pe care n-am dezlegat-o încă. Iar belşugul de legume are dichiseală aparte.

Apoi plăteşti. Îţi iei ruloul fierbinte şi dolofan şi laşi loc următorului hămesit. De ani de zile e aşa. Şi de ani de zile Samir al nostru e neschimbat. Aceeaşi bluză albă care a văzut şi păţit multe. Acelaşi chip uşor încruntat. Aceleaşi broboane de sudoare tresărindu-i pe frunte.

Astăzi însă s-a schimbat ceva. Şaormăria e deschisă, dar Samir nu e acolo. E un puştan. Mestecă gumă şi are chef de vorbă.

–  Bună dimineaţa. O şaorma ca la mama ei ?

Dau din cap că da.

– Vineee. Mică ? Mare ? Cum să fie ?

– Mică.

– Mică-mică, da’ ridicăăă… Mâine e meci tare nu ? L-au luat ăştia ai lu’ Gigi pe Semedo…să vezi…

Nu-l mai urmăresc. E prea mult zgomot pentru mine. Iar eu am fost altfel dresat de Samir. Şaorma de aici e bună doar dacă e tăcută. Mă întreb ce s-o fi întâmplat cu Samir ? Iar răspunsul vine deîndată. Iată-l. Samir. E îmbrăcat la costum. Un costum cu cel puţin două numere mai mare.Cămaşa e mult prea largă. Iar cravata e rău legată. Dar chipul lui radiază. E fericit. Împlinit.

Îl salut. Îmi răspunde tăcut din cap. Aşa cum sunt obişnuit. Aşa cum se cuvine.

– Ce s-a întâmplat, Samir? îl întreb.

Ridică din umeri. Nu s-a întâmplat nimic. Dar e limpede că aşteaptă să-l întreb mai mult. Licărirea din ochii săi aproape mă imploră să-l întreb.

– Nu lucrezi azi ? Ce s-a întâmplat ?

Licărirea s-a transformat în vâlvătaie. E fericit. Şi aştepta întrebarea. Ca să îmi poată răspunde:

– Nu mai lucrezi ! Angajat baiat. Asta Samir acum patron !

Apoi îşi aduce dinăuntru un scaun de plastic. Galben. Se aşează. Îşi aprinde o ţigară. Îşi întinde picioarele. Îşi înfige o mânâ în buzunarul sacoului. Şi fumează. E fericit. Acum e fericit.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

35 Comments

  1. Rabbi mă grăbesc sa postez! Verifica repede naţionalitatea angajatului ca tot eşti de acilea de la mare, eşti in tema:) . Daca te fura la cântar nu e o problema, da şti ce primeşte in farfuria cu ciorba de burta ca supliment un client care nu da bacşiş corespunzător sau ospătarului nu ii plac ochii respectivului. Si nu îl lumina pe Samir sa susţinem cum putem creşterea economica si veniturile la buget.

  2. Stiu eu rabbi o fi bine? nu o fi bine??? Da matale fi atent!! Si eu vreau sa susţinem investitorii strategici!
    Da cred ca ai plecat de aci de la Pontul E. cam de mult. Daca şti cu ce se asezonează ciorba de burta in cazurile prezentate mai sus spune da. Daca nu îţi spun eu da e greţos si nu am vrut sa apară aici pe blog.

  3. poate inainte muncea cu sarg si disciplinat dar acum are tump sa observe si el cat de altfel sant altii si printre rotocoale de fum sa-si inteleaga valoarea dar ,mai ales sa-si savureze superioritatea .poate -s eu natang…..

  4. @ Morde…
    Asta nu se pune !? In Constanta, auzi…
    Pai, cand, sufletul meu, mai ajung eu in Constanta…
    Cel mai probabil, in urmatorii 20 de ani, nu !!!
    Iar Samir, constanteanul, intr-un fel de-ai casei, din care nu va mai ramane nici amintirea, va fi de mult plecat dinte noi, cu tot „savoire fair”-ul lui cu tot !!!
    Stii de ce-mi pare rau, daca as fi apucat sa-i gust sosul, mai ca-mi vine sa cred ca i l-as fi putut copia.
    (Am talente ascunse…) Si la-s fi lasta mostenire lu’ fii-mea…

  5. mul.-
    restul de .-tumesc, dupa ce imi spui macar zona.
    caci din Constanta intrebam si io, dar presemne m-am gandit ca daca io stiu ca vietuiesti in Constanta, pe cale de consecinta Domnia-ta tre’ sa stie ca si io fac acelasi lucru :))
    si nu stiusi!

  6. Prietene, Constanţa nu e, totuşi, în Patagonia. Dar îţi dau dreptate că încet-încet se duc toate, cu dichisul lor cu tot şi rămânem cu chifteaua cu gust de taburet şi roşia cu gust de ţiplă. Crezi că degeaba ţip eu după paharul de bragă ?
    Acum… în ale bucătăriei şi în mine mocnesc talente ascunse- nu degeaba îl tot ameninţ pe fratele Crivăţ cu mari revelaţii- dar acolo nu i-am dat de rost. Nucşoara am dibuit-o. O umbră de scorţişoară am prins-o şi pe aia. Dar încă mai sunt acolo lucruri de taină. Şi de taină e bine să rămână.

  7. nu. asta si-a dorit inca demult si cred ca este unul din acele mici idealuri la care nazuie tot truditorul.poate asta era motivatia muncii lui .acum are timp de el ,de viata dar mai ales sa …gandeasca ….la orice

  8. @ Morde…
    „Şi de taină e bine să rămână.”

    Te vad discipol al lui Blaga… De acord la filosophia…
    Dar la sosuri…
    Si la sosuri mi s-a infundat cu cele chinezesti. N-am dat de capat la nicunul…
    Pe urma mi-am luat un manual despre ele in italiana… 😉

  9. @ Morde…
    Cu chifteaua cu gust de taburet si rosia….
    Imi pare rau…
    De indata ce vei avea drum, treci mata pe la noi prin ograda, face mama niste chiftele adevarate din dovlecei si niste musaca cu macaroane…. de-ti mai vine inima la loc… 😕

  10. Te duci prea departe du gândul. N-are nicio legătură cu autorul Măreţiei frigului.
    Doar că am mai căutat şi în alte dăţi tainele gătelilor de soi. Şi când le-am aflat parcă… gustul nu le mai era acelaşi. Multă vreme m-am întrebat cum fac chinezii aluatul ăla de Dim Sum, atât de elastic… de… şi am aflat: apa. Ce neinteresant.

  11. @ Morde..
    Cu apa, da cu apa bur…

    De obicei, ospatul se pune in acualul „living” fosta, in proiect, „biblioteca”….
    La nevoie se poate si pe terasa… Sa nu fie prea mult soare sau frig prea naprazsnic… 😈

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...