Refuzând prima dintre cele trei dezbateri programate, Jon McCain s-a plasat într-o postură aparent incomodă. Doar aparent. Pentru că, în opinia mea, aceasta a fost o mutare extrem de inteligentă. Prima mutare cu adevărat spectaculoasă în campania prezidenţială din SUA. Am să argumentez.
– Retorica este departe de a fi punctul forte al lui McCain. De altfel întreaga sa campanie este construită mai degrabă în jurul personalităţii sale şi mai puţin pe discurs. Din acest punct de vedere, confruntările faţă în faţă cu Obama nu au cum îl avantaja. McCain are o imagine construită pe o biografie „eroică”, în care trecutul său „războinic” este marcat mai mult decât suficient. Pe de altă parte, Obama înseamnă discurs. Mai ales discurs. Într-o confruntare dintre imaginea statică fabricată pentru McCain şi dinamica discursului lui Obama este evident că McCain are un handicap major.
– Refuzul confruntării este o mutare prin excelenţă defensivă. Cu toate acestea, bine consiliat, McCain reuşeşte să mascheze destul de bine acest neajuns reuşind să treacă, tocmai prin această mutare, în ofensivă. Sigur, preocuparea pentru starea economiei, suspendarea campaniei şi invitaţia la „identificarea de soluţii” este o perdea de fum extrem de străvezie, care nu poate convinge pe nimeni. Şi nici nu a convins. Dar nu asta este important. Pentru că nu este important ce spune, la acest moment, McCain, ci că el spune. Pentru că, prin acest gest, McCain a preluat, practic, iniţiativa. Iar acum dă impresia că el este cel care conduce jocul. El stabileşte regulile, el defineşte priorităţile, el stabileşte când este oportună o dezbatere şi când „trebuiesc identificate soluţii”. Practic opţiunile lui Obama sunt extrem de puţine. Iar, la acest moment, el este constrâns să accepte postura de simplu figurant.
– Echipa de campanie a lui McCain a ales cea mai inteligentă soluţie, refuzând prima dezbatere, pentru că această dezbatere venea în cel mai prost moment cu putinţă pentru candidatul republican. Pe fondul degringoladei din economia americană este evident că la această dezbatere McCain nu putea avea altă soartă decât aceea de: ţinta piept numărul 1. Pentru că toate temele majore ale campaniei sale: economia , războiul din Iraq, etc. reprezintă tot atâtea eşecuri ale actualei administraţii republicane. Cu care, în ciuda eforturilor sale disperate de delimitare, McCain ar fi inevitabil identificat.
De altfel întregul efort al candidatului republican de distanţare de politica actualei administraţii republicane este extrem de neconvingător. Şi cum poate fi altfel câtă vreme, deşi recunoaşte eşecul politicii lui Bush, McCain continuă să mestece aceleaşi teme ca şi actualul preşedinte, continuă să pedaleze pe aceleaşi priorităţi: Iran, Irak, „drill now” etc. Cu rezultate extrem de vizibile astăzi. Şi ce demonstraţie mai bună poate fi decât situaţia în care contribuabilului american i se cere să subvenţioneze cu peste 700 de miliarde „succesele” economiei de piaţă ale administraţiei de dreapta.
Refuzând, deci, confruntarea, McCain a procedat inteligent, evitând un tir care îi putea fi letal.
Cu toate acestea McCain a obţinut doar o amânare. Dezbaterile faţă în faţă dintre cei doi candidaţi nu vor putea fi evitate la nesfârşit. Iar temele vor rămâne aceleaşi. Şi, după eşecul propunerii lui Bush, la dezbaterea căreia au participat şi cei doi candidaţi, este limpede că, în ciuda victoriei aparente de acum, situaţia lui McCain devine şi mai complicată.
Iar la acest moment cel mai bun agent electoral, cea mai bună armă pentru Obama nu este nici retorica sa, nici dibăcia echipei sale de campanie, ci evidenţă. Adică rezultatele catastrofale ale actualei administraţii republicane.
Rabbi comentariul e un regal. Nu cred ca o sa fie multe comentarii la el dar mie îmi asigura o după amiaza in care musulmana o sa mă gratuleze „Iar zâmbeşti la extratereştri tai de pe net”. Ei si, este aşa confortabil când cineva defineşte ceva despre ceva care intuieşti si tu fără din păcate sa finalizezi. Ileri!!
Nici eu nu aştept prea mare interes. În general subiectele de politică externă mă interesează doar pe mine şi pe Moshe. Dar ăsta e şi motivul pentru care urnim blogul ăsta. Să vorbim despre lucrurile care ne interesează. Că altfel lucram la OTV.
e offtopic dar merita…am postat si eu ceva legat de americani,mi-au facut ziua un deliciu:)
incearca un http://www.cowabduction.com sa vezi cata treaba au fermierii lor:)
:))))
Nici nu sunt foarte sigur că e chiar offtopic.
OTV. Sa ne fereasca Alahh!!!!!
Să ne !
Ma bag si eu in seama, ca musca… De pe site-urile oficiale nu reiese ca sub administratia Bush americanii ar fi iesit mai rau la nivel personal (somaj, castig mediu per gospodarie… ma rog, toate alea de le publica ei). Nici mai bine – cel putin pana la „subprime”. Iar prietenii mei din State tind sa aiba aceeasi parere – e un clovn, da’ nu in mod deosebit altfel decat altii din tagma politicienilor.
Poate ca pe mine ma trage spre dreapta formatia mea, da’ de-aici, de la mine, se vede McCain un pic peste Obama – fie si pentru ca socialismul cu fata „yankee” propovaduit de Hillary miroase rau.
Then again – depinde de ce gusturi ai in politica…
Din statisticile oficiale şi la noi sunt numai succesuri.
Desigur, acolo totul e perfect, iar sutele de miliarde pe care trebuie să le bage statul în economia… de piaţă deh, sunt doar năzăriri ale răuvoitorilor.
Ce are Hillary cu Obama şi socialismul cu liberalismul ????
Ok. Ce înseamnă dreapta ???
@ Cetateanul Popescu,
pe site-urile „oficiale” si noua,romanilor,ne merge al dracu’ de bine:)
Iti recomand filmele Sicko si Bowling for Columbine ale lu’ Michael Moore…o sa te edifice vis a vis de sistemul de sanatate american (Sicko) si mult latratul „the american way” a lor (Bowling for Columbine)
Să ştii că Cetăţeanul Popescu are un blog binişor scris şi pune nişte întrebări de bun simţ.
Singura problemă e că ne formulăm opţiunile cu nostalgia unor alte vremuri. Pentru că astăzi nu mai putem vorbi despre o stânga autentică tot aşa cum e stupid să ne mai gândim la o dreapta în sens clasic. Ce troţkism, ce menşevism ! Cântece din alte vremuri.
America a fost construită pe o fundaţie sănătoasă: libertate, iniţiativă… Din toate alea nu a mai rămas decât un trib de cururi grase, hrănite şi distrate. Iar peste toate conduce voios şi cu mână sigură măria sa corporaţia.
Ce libertăţi… patriot act! Ce all men are created equal ! Florida !
Apropos de Michael Moore… deşi pe fond ceea ce susţine el e corect, trebuie privit cu prudenţă. Nu de puţine ori falsifică premiza pentru a i se potrivi demonstraţia. Şi la fel de des foloseşte doar bucăţile de adevăr care îi servesc.
Iar Cetăţeanul Popescu e un prieten. Un om care ca şi noi îşi pune întrebări. Şi asta merită salutat.
Si eu imi pun aceleasi intrebari,poate chiar unele in plus,postul meu nu era deloc tendentios,chiar nu asta-mi era intentia.
Ai dreptate cand afirmi ca trunchiaza,totusi tind sa cred macar jumate din ceea ce spune,bazindu-ma si pe pareri „de acolo”.
Democratia lor,aia veche si chiar prima,nu-si mai are corespondentul in zilele noastre (corporatiile,precum spuneai)
Nu comentez in necunostinta de cauza,doar sa comentez…doar ca raman si eu cu aceleasi intrebari.Sau mi le mai pun odata.
Pe de alta parte,toata informatia de pe toate caile,trebuie filtrata…si fiecare si-o filtreaza cum crede. Ar mai fi de spus dar ideea e ca NU am vrut sa impun o anumita latura a problemelor prin postul anterior.
Democraţia lor nu e chiar atât de veche şi sigur nu e prima. 🙂 Democraţia ateniană, bunăoară, a fost olecuţă mai înainte. Sigur, alta perioadă, altă formulare.
Categoric filmele lui Moore merită văzute. Spun doar ca trebuie privite cu prudenţă. Aşa cum e bine să facem mai ales când dăm peste opinii suspect de asemănătoare cu ale noastre.
Îmi pare rău dacă la întrebările tale nu am toate răspunsuri. Greu găsesc răspunsuri la propriile întrebări. Şi nici la acelea mereu:)
Nu te mai tot explica:) Nu ţi-a imputat nimeni nimic. Cum spuneam… ne punem întrebări.
Un înţelept spunea de mult că abia când vom începe să avem toate răspunsurile şi nicio întrebare va trebui să ne facem griji:)
http://www.youtube.com/watch?v=mk8pxyAWTBk
Ştii cum e? Nu mi-s dragi americanii ca popor, dar mai au un test de trecut până să mă pronunţ. E vorba de votul de la prezidenţiale. Or dacă-l vor vota pe McCain… voi scrie atunci ce părere am.
…Da’ tare mă tem că gustul războiului, al violenţei, al cowboy-ismului ş.a.m.d. e tare îndrăgit de americanu’ crescut cu filme made in Hollywood… Dar hai că deja mă scap.
@ Alexandru Dumitraşcu
Ştiam conferinţa lui Chomsky, dar mulţam de link.
@ Darius
Ba eu îi găsesc ok ca popor. Nu acolo e problema. Şi apoi… ei vor vota cum cred ei că e bine pentru ei. Cum ne-or judeca şi pe noi alţii după ce am votat?
Eu zic că e greşit să judecăm popoarele după năravurile conducătorilor. Dar asta e doar părerea mea.
Bancherii ies inca o data invingatori asupra tuturor fabricand crize. grupul Morgan a cumpărat o bancă mare americană care a falimentat de la stat 🙂
Păi vezi ! Să mai zică cineva ca bancherii nu produc nimic.
Premiza de la care ai plecat, anume ca miscarea lui McCain de a refuza dezbaterea a fost premeditata se dovedeste a nu fi chiar corecta.
http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2008/09/27/AR2008092702826.html
N-a fost decizie tactica, a fost o hotarare luata in disperare de cauza.
E un punct de vedere.