AcasăCamera de gardaDe o sută de...

De o sută de lei onoare

Blindfolded woman holding scales of justice

Traian Băsescu îl dă în judecată pe Cristi Oprea, ziarist la Cotidianul. Ca să nu rămâie cu onoare nereperată. Personal consider toată maimuţăreala asta praf în ochi şi nimic mai mult. Dar mă pot foarte bine înşela. Nu e niciun secret că pe al nostru preşedinte îl lovesc periodic tot felul de damblale care nu au nimic a face nici cu logica, nici cu bunul simţ.

Nu e un secret faptul că sunt departe de a fi un fan al trustului de presă al lui SOV. Chiar dacă există acolo câţiva ziarişti demni de toată stima. În acelaşi timp nu simt nevoia de a mă solidariza cu oameni pe care nu-i cunosc. Şi nici nu am văzut prea des curgând solidaritatea dinspre main stream media către new media, ca să mă simt obligat la cine stie ce reciprocităţi. Dar aici nu e vorba de solidarizarea cu un om, cu un gazetar. E vorba de un principiu. Extrem de bine articulat de Cristi Şuţu. La care subscriu fără rezerve.

Revenind la cauza în sine, analiza lui Victor mi se pare suficient de sănătoasă, aşa că nu am niciun motiv să o iau şi eu la scărpinat.

De ce nu şi-a exersat Băsescu organul ofensat al dreptăţii atunci când se facea vorbire despre casa din Mihăileanu ? Întrebare retorică, desigur. De promisiunea sa, că pe durata mandatului de preşedinte, nu va da jurnalişti în judecată, e inutil să mai pomenesc. Mă întreb doar: dacă pierde procesul îşi va da afară juriştii/ avocaţii ? Tot în cinci minute.

Repet: cred mai degrabă că prostia asta e doar concert de ţambal spre asurzirea gloatei şi nu un demers sincer. Iar asta nu face mi se pare încă şi mai grav. Pentru că, dacă e aşa, avem o problemă: ce fel de preşedinte avem dacă (repet: admiţând că ipoteza mea e corectă) consideră că poate folosi dreptul pentru meschinele sale şmenării de imagine ?

Iar dacă în grupul de presă al lui SOV există oameni pentru care demersul preşedintelui poate părea de neînţeles e bine să le spună cineva că acesta e omul pe care l-au susţinut şi în care unii dintre ei au crezut sincer.

În fine, despre pretenţiile pe fond ale lui Traian Băsescu nu este nimic de spus. E vorba de o gogomănie şi atât. Dar evaluarea „onoarei nereperate” la suma de 100 de lei mi se pare absolut exagerată. De unde atâta onoare.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

18 Comments

  1. Eu rămân la părerea mea, este de vina „wisikiul” in exces si electricitatea statica. Ii doare in ponei pe fochiştii mei ca popey da in judecata un băiat care se zbate si el sa îşi croiască un drum in viaţa. Tot respectul meu si al fochiştilor pentru fecior. El a crezut in Base apoi a judecat cu capul lui prestaţia lui popey si a început sa aibă întrebări. Numai prostii au permanent certitudini!!!!!!!!!.
    Argument suplimentar:
    Prima garnitura de consilieri de la Cotroceni a luat-o razna pana într-un an de la instalare. Si uni dintre ei erau oameni de tot respectul. Motivul?: „wisikiul” in exces si electricitatea statica.
    Prezumţie:
    Nici cei de acum nu ştiu cum sa îşi salveze fundurile, ba nu le place Mitica de la liga ba nu le place Vadim, când corabia ia apa şobolanii se salvează primii.
    Rabbi e cureaua prea lata!!!

  2. Dintre consilierii din prima garnitură, de care pomeneşti, să fim cinstiţi: unii au plecat din alte motive. Iar dintre cei plecaţi din motivele pomenite de tine… unii s-au întors să lingă. Nu dau nume.

  3. Întotdeauna iau din viată ce e bun aşa am învăţat de la ovreii cu care am trăit. Nu am glumit rabbi când am spus ca am de dat mult la evrei.
    Ca sa nu rămânem la filozofie azi dimineaţa l-am văzut pe Dinescu cum îl infera cu manie proletara pe popey la realitatea într-o emisiune cu ăla care vorbeşte de parca l-au găsit rechinii in golful Persic.
    Ca si cum am băut eu cu popey nu el. ŞOBOLANI nu au onoare.

  4. Avatarul noilor succesuri „liftfaciate”
    Toata suflarea romaneasca sta de citeva zile cu sufletul la gura si urmareste inmarmurita metamorfozarea intru mai bine si mai frumos a Romelului de Cotroceni si Julietei varianta Plescoi, metamorfozare dictata de considerente electorale si cu tinta directa la imaginea celor doua personaje ajunse deja de basm in folclorul romanesc si nu numai.
    Scriitori de seama ai neamului, si aici il am in vedere pe medaliatul tinichigiului de la Cotroceni, ilustrisimul Mircea Cartarescu, se produce in fituica Evenimentul Zilei, cu un articol osanalist, in care dupa ce-l dezbraca pe basescu de armura cavalereasca cu care pina acum a luptat neinfricat, dar cu rezultate vax albina, impotriva hidrei oligarho-ticalosite- tonomatizate si corupte, il imbraca cu mantia conducatorului intelept, preocupat pina la daruirea neconditionata de sine de binele sarmanului popor roman si convins ca o astfel de atitudine concilianta, dar inteleapta poate sa-i aduca acestuia izbavirea de Cel Rau.
    Numai ca Zeus, dupa ce in Parlament, pe un ton tern si plictisitor a recitat un fel de Raport la Congresul XIII al P.C.R., seara, pe TVR, a trintit dracului din nou cu mucii in fasole si a dat-o la intors in stilu’i deja consacrat.
    Geaba incerci nene Cartarescule sa ne prezinti o alta fata a iubitului conducator, deoarece acesta vine si, la ora de maxima audienta ti se balega in bunatate de lapte produs in atelierele de cosmetizare ale Evenimentului Zilei.
    Mataluta domnule Cartarescu, se poate ca dupa iesirea din scena a impostorului cotrocenist, sustinut cu atita ferba creatoare de frisoane pentru cei ce inca au cosmaruri atunci cind isi amintesc de cultul cizmarului, sa ai soarta proletcultistilor anilor cincizeci sau „slava” aezilor ceausisti.
    Si este pacat domnule, deoarece spre deosebire de patapievici si alde pipidi/pora, dumneata chiar reprezinti ceva pentru literatura romana contemporana.
    Las-o vecine moale si bucura-i pe romani cu literatura autentica nu cu texte submediocre ridicate intru preacinstirea, Cui?
    In ceea ce o priveste pe Julieta, asteptam cu interes prestatia ei pe post de prezentatoare MTV, cu speranta ca poate s-o potrivi si astfel va incepe asanarea clasei politice actuale.

  5. Complicată situaţia. Complicată deoarece au mai scris despre subiectul cu pricina o grămadă de editorialişti, de o grămadă de ori, unii chiar mai dur decât Oprea. De ce l-a dat în judecată tocmai pe el, mie îmi scapă. Dar cred că e un joc de imagine, preşedintele vrea musai să ajungă în stratosferă în sondajele de opinie. Şi forţează nota pe toate canalele, ştiind că publicitatea negativă face mai mult decât cea pozitivă. Toţi analiştii au luat subiectul şi-l întorc pe toată părţile. Iar poporul portocalisit reacţionează. Am şi auzit câteva reacţii din popor, care sunau ceva în genul: bine le face ziariştilor, sunt corupţi toţi, scriu numai ce vor ei, cum le dictează oligarhii etc etc. Am rămas mască, dar ce să spun la faza asta, când mă număr printre cei care nu-l merită pe preşedintele nostru :)))

    În rest… care onoare? Când a ştiut Băsescu ce e aceea onoare ca să poate cuantifica acum?

  6. Sincer sa fiu am avut macar despre presa anti-prezidentiala o parere mult mai buna pina acum. Oameni buni, daca ar fi vrut intr-adevar o reglare de conturi cu jurnalistii in justitie, pai Stan, Cristoiu, Ciutacu reprezentau si reprezinta crema unei actiuni judecatoresti nu mizilicul de la Cotidianul. Dar prin aceasta actiune, asiimetricu:
    1) joc de glezne pentru propria imagine, vezi Doamne suparat pe alaturarea meclei sale de a Vadimului
    2) trustu Vintului, geaba vorbesc unii, il pesecuta si cauta sa-i submineze autoritatea in publicatiile sale, deci romani „calare pe Realitatea tv si Cotidianul”, medie „bestelitoare de prezidei jalnici in sondaje.
    3) daca o punea de-o mistocareala d’asta juridica cu un Valentin Stan, dracu’ il lua, asa cu baiatu’ ala care nici n-a zis ce se zice c-ar fi zis, are toate sansele de succesuri de imagine.
    4) le-a mai dat baietilor un subiect de vorbe pentru ceva timp.
    5) etc deoarece m-am plictisit.
    sa fiti iubiti
    marcus

  7. E groasă la Cotro. Se pare că echipa de consilieri, ăia adevăraţi care l-au îmbrăcat în portocaliu, l-au suit în scaun domnesc si l-au ghidonat până acum, l-au lăsat din braţe, l-au abandonat, sau au schimbat direcţia. Nu s-or fi-nţeles la mărunţiş? Acu’ de când îşi consultă „juriştii” a rămas fără gaz. Sau poate n-a consultat-o pe Nuţica, c-o fi fost aia la cursuri cu studenţii…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...