AcasăRabbi ziceLegea găurii

Legea găurii

New York City Salted Pretzels

Prolog

În fiecare dimineaţă domnul Lascu, în drum spre locul său de muncă, poposea la chioşcul de lânga casă pentru un covrig cald. Locul de muncă al domnului Lascu era Camera deputaţilor. Pentru că domnul Lascu fusese ales cu entuziasm de către cetăţeni pentru a-i reprezenta în forul legiutor al ţării. Iar domnul Lascu nu îi putea reprezenta aşa cum se cuvine decât dacă, în fiecare dimineaţă, îşi lua covrigul cald de la covrigăria lui Mehmet. Asta nu înseamnă, aşa cum unii tendenţioşi ar putea sugera, că domnul Lascu, ori vreunul dintre colegii săi din Partidul Prosperităţii Absolute ( sau PPA,aşa cum era mai bine cunoscut), ar fi fost un „covrigar”. Sau „unul care aleargă după câini cu covrigi în coadă”. De altfel domnul Lascu socotea dezgustătoare aceste ironii ieftine şi nedemne.

Nu, domnul Lascu, ca şi distinşii săi colegi din PPA, se aflau în Parlamentul ţării pentru a-i reprezenta pe cetăţeni. Pentru a dezbate şi rezolva cele mai importante probleme ale naţiei.

– Bună dimineaţa, Mehmet ! Unu ! salută domnul Lascu salivând deja, răpus de mirosul de covrigi calzi.

– Buna dimineasa, domnu’ ! îi răspunse Mehmet cu politeţe tipic orientală.

Îi întinse covrigul zilnic domnului Lascu refuzând, conform obiceiului, banii cuveniţi pentru acesta.

Ce-i Mehmet ? Te văd cătrănit ? Probleme ? Nu ţi-a ieşit cetăţenia ?

Aia ieşit. Acum Mehmet român, bre. Alta belea ! răspunse urmaşul sultanilor cu un gest de lehamite.

– A, foarte bine. Păi de acum înseamnă că votezi ! Foarte bine. Ştii cu cine să votezi, da ?

– Ştii, bre, ştii. Ala bartid de brosberitate abzuluta, măi. Aia votezi Mehmet. Ştii, ştii..

– Bun. Foarte bine. Care e necazul, ia zi !

– Bre, domnu’… asta supermarket aici. Asta facem cuncurensa, măi. Asta vinzi cuvriji reci la lume. Şi facut la fabrica, care ieşim mai ieftin şi dam Mehmet faliment.

– Ce să-i faci, turcule, economie de piaţă. Trebuie să accepţi concurenţa !

– Acşepsi, bre concurens aia. Acşepsi Mehmet. Da’ aia cuvrigi de ce nu facut gaura la ei cum facut corect ? Aia mult aluat şi gaura mic nu corect este. Ala nu cuvrigi, ala plaşinta este cu gauric !

– Da ? Păi dacă e aşa vom lua măsuri.

Expoziţiune

Dezbaterile din comisie erau extrem de aprinse. Şi erau aşa de vreme bună. De săptămâni.

– Nu pot accepta nici eu, nici partidul din care fac parte, ca această lipsă de reglementare să afecteze interesele legitime ale micilor întreprinzători autohtoni ! tuna domnul Lascu.

– Domnule, propunerea dumitale este inacceptabilă. Aşa cum este tot acest şantaj pe care îl practică PPA.- se revoltă domnul Urneală, deputat al Partidului Prosperităţii Definitive (PPD) care fusese ales cu entuziasm de cetăţeni etc. – Nu puteţi condiţiona semnarea acordului privind formarea unui guvern de uniune naţională, pe care îl aşteaptă întreaga ţară, de rezolvarea problemelor cercurilor dumneavoastră de interese ! Aşa ceva este inacceptabil.

Toţi cei de faţă mustăceau. PPD, partidul lui Urneală, era partidul prezidenţial, iar reprezentanţii săi nu respirau fără încuviinţarea şefului statului.

Evident scos din sărite, domnul Lascu îşi trânti servieta diplomat pe masă. O deschise şi scoase de acolo o sfoară de covrigi cu mac de ai lui Mehmet. Apoi, făcând înconjurul mesei, invită pe fiecare dintre cei prezenţi să rupă câte un covrig. Pe toţi cei prezenţi, mai puţin pe reperezentanţii PPD, cărora le puse, cu un gest demonstrativ, în faţă o pungă cu covrigi de supermarket.

– Poftim ! Cercuri de interese ! Dumneavostră vorbiţi ??? Dumneavoastră ? Să vă aduc aminte de legea lumânărilor ? Mai este nevoie !

Urneală înghiţi în sec. Nu atât din cauza evocării legii lumânărilor cât mai ales din cauza salivei care îi inundase gura, pe care o folosea în interesul cetăţenilor care îl votaseră cu entuziasm… şi aşa mai departe. Mirosul de covrigi calzi îl răpusese. Şi asemenea pe ceilalţi colegi ai săi din PPD, care priveau chiorâş spre domnul deputat Lascu.

– Asta e o porcărie ! nu mai rezistă deputatul Burtilă, colegul de partid al lui Urneală, repezindu-se şi rupându-şi un covrig cu mac din producţia întreprinzătorilor autohtoni.

Domnilor, haideţi, totuşi să încercăm să ajungem la un consens ! sugeră şi domnul Şomodea, reprezentant al Partidului Prosperităţii Totale (PPT), care, evident, nu era acelaşi cu partidul prezidenţial.

– Aşa este ! căzu de acord şi domnul Egyes, reprezentant al Uniunii pentru Prosperitatea Meglenilor.

– Deci,- continuă Şomodea- propunerea domnului Lascu de a se stabili prin lege că gaura de la covrig trebuie să aibă diametrul de 6 centimetri… mie îmi pare rezonabilă. Care sunt obiecţiunile PPD ?

– Daţi-mi voie ! răspunse Urneală pe un ton ceva mai aşezat. Noi, cei de la PPD considerăm această măsură arbitrară. Cum s-a ajuns la aceste dimensiuni ? Ştiţi dumneavostră ce eforturi de retehnologizare presupune această reglementare pentru industria de profil ? Vă daţi seama câte întreprinderi care nu vor putea suporta investiţiile impuse de această măsură vor fi silite să îşi închidă porţile ? Câţi şomeri…

– Bine, domnu’ Urneală ! se arătă concesiv domnul Lascu. Ce propunere aveţi dumneavostră ?

– Noi susţinem că această măsură nu trebuie adoptată sub nicio formă ! E o încălcare a liberei… asta… competiţii… a libertăţii… şi… chiar a dreptului la liberă exprimare ! Nu găsesc nimic de râs ! Dacă veţi continua să râdeţi noi ne retragem de la…

Ca preşedinte de şedinţă, domnul Şomodea se simţi dator să se arate mai împăciuitor cu foştii săi aliaţi şi reprezentanţi ai partidului prezidenţial:

– Şi propunerea dumneavostră care ar fi ? Cu siguranţă aveţi şi o propunere de compromis.

Expresia ceva mai liniştită a domnului Urneală sugera că, într-adevăr, aveau pregătită şi o formulă de compromis.

– Fie, în spiritul concordiei care va trebui să domnească în viitorul guvern de uniune naţională şi spre binele ţării suntem dispuşi să acceptăm reglementarea, dar la dimensiunea de 2 cm.

– Asta e inacceptabil ! sări ca ars domnul Lascu. Faceţi jocurile clientelei voastre politice!

– Domnilor, domnilor ! interveni din nou Şomodea. Haideţi să ajungem la o înţelegere. Domnul Lascu… uitaţi PPD-ul pare gata de un compromis… de ce nu vreţi să…

– Uite ce e..- îl întrerupse Lascu, într-o pornire de generozitate- nici ca mine, nici ca Urneală. El zice 2, eu zic 6… spunem 4 şi batem palma !

– Ce părere aveţi, domnul Urneală ? păru încântat Şomodea de posibilitatea unui compromis.

– Avem nevoie de consultări ! răspunse Urneală cu fermitate.

– Bine, atunci luăm cinci minute pauză.

– Nu e nevoie ! răspunse Urneală. Se ridică apoi şi se retrase într-un colţ unde răspunse la telefonul său mobil, care suna chiar în acea clipă. Era evident pentru toată lumea cu cine se consulta după poziţia de drepţi pe care o luase. Discuţia telefonică fu extrem de scurtă. Urneală nu avusese multe de spus, mulţumindu-se să răspundă; „ Da!… Da!… Am înţeles, să trăiţi !”. Apoi reveni la masă spunând:

– Suntem de acord. Da, dom’le. Batem palma pe patru centimetri.

– Da’ de unde ştia… – începu să îşi articuleze o indignare domnul Lascu.

– Domnul Lascu, hai dom’le ce dracu’ ! O luăm de la capăt ? Pui şi dumneata nişte întrebări… Hai să o adoptăm la patru centimetri şi să terminăm dracului !

Domnul Lascu acceptă poziţia de bun simţ a preşedintelui Şomodea şi măsura fu adoptată, urmând a fi trimisă pentru votul în plen.

Două săptămâni mai târziu măsura a fost adoptată în plen cu o majoritate de 80%.

Epilog 1

Ulterior măsura a fost invalidată de către Curtea Constituţională, urmare a sesizării Partidului Prosperităţii Fenomenale.

Epilog 2

La doar o săptămână de la invalidarea, de către Curtea Constituţională, a legii, guvernul a fost sesizat cu privire la existenţa unei norme europene, care reglementa diametrul găurii covrigului, stabilind că dimensiunea acesteia trebuie să fie de 5 centimetri.

Epilog 3

Guvernul de uniune naţională nu a mai fost realizat. PPD introducând o propunere de reglementare a numărului de grăunţe de mac de pe fiecare covrig. Propunerea a stârnit vii dispute, distrugând definitiv proaspăta concordie.

Epilog 4

Mehmet şi-a căsătorit fiica. La nuntă nu au venit decât cinci persoane din lista de peste o sută de invitaţi.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

6 Comments

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....