AcasăOy-oy!Deci nu sunt sadic,...

Deci nu sunt sadic, da?

La cinci dimineaţa sună telefonul. Îmi sare inima din piept. Când sună telefonul la asemenea ore… n-are cum fi o veste bună. Nu mă înşel.

– Alo ! răspund înca năuc.

– A murit Tamara, bă. Acu’ o oră.

Sunt încă năuc de somn. Nu ştiu cine e la telefon. Nici  cine e Tamara. Nu m-am dezmeticit aşa că reacţionez prudent:

– Îmi… îmi pare rău… cum ?

– Ei, cum… ştii doar. Asta e. Măcar tu ai futut-o …

Intru în panică. Ar trebui să ştiu despre cine e vorba dacă aşa stau lucrurile. Şi mai ales dacă între realizarea mea, evocată de interlocutor, şi deces există o vagă legătură de cauzalitate.

– O înmormântează miercuri. Vii ?…

– Păi…

– Hai, băi, ştiu că a fost o curvă ordinară, da’ tre să vii.

– Nu ştiu… eu nu ştiu dacă…

– Dă-o în pizda mă-sii. Acu’ a crăpat, nu mai poa’ să dea cu clanţa. Eu merg. Să mă asigur că e îngropată bine şi nu mai iese de acolo.

– Scuze, dar nu ştiu cine e Tamara… condoleanţe, totuşi.

– Hai, băi Viorele…

– Dom’le, nu e niciun Viorel aici.

– Nu e numărul cutare ?

-Nu. Aţi greşit la ultima cifră.

-Păi atunci de ce nu spui, băi bulangiule ? Eşti sadic ? Îti place să te bucuri de durerea omului ? Băga-mi-aş… etc.

Asta a fost. Condoleanţe apropiatilor Tamarei. Nu sunt sadic. Parol.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

24 Comments

  1. @VictorCiutacu: Tot Victor si dumneavoastra. Da’ cine e Tamara. Si pe Bittner il cheama tot Victor? Nu e Alexandru
    @Mordechai: Uite ca si mie imi scapa cum sunt vinovati democratii de criza din USA ( http://roxanaiordache.wordpress.com/2008/09/28/democratii-vinovati-pentru-criza-financiara-a-sua/ ) in afara ca au lasat un excedent de buget care a ajuns vreo 7 ani in loc de 8 cat a conduc Bush. Cand gasesc legatura te anunt ca aia e legatura de care intrebi tu.

  2. Am patit-o si eu cu unul intr-o dimineata la ore mici. Ala vroia sa se sinucida si-a format un numar de-aiurea. Si cum eu am probleme cu trezitul i-am zis sa se sinucida si sa ma lase sa dorm. Cred ca a fost suficient de socat de raspuns ca sa mai faca ceva.

  3. Apropos de trezit, topul a fost cand a sunat un coleg din Japonia, la 4 noapte ca s-a intamplat ceva cu sistemu`. Si a mai fost una tare. O videoconferinta, tot cu Japonia la ora 5 dimineata. Ne taram spre sala de conferinta cu botul in cafele.
    Acu’ se anunta conferinte telefonice cu Singapore la 7 dimineata. La astea e misto ca nu te vede ala din partea cealalta daca sforai. Da# trebuie sa rezolv doua chestii:
    1. Sa vorbesc in somn: Yes, No, But,
    2. Sa misc mouse pe ecran
    3. Sa ma trezesc cand vin colegii mei intelectuali la munca
    😀

  4. @Mordechai
    Condoleanye, Viorele!

    Apropo, baga si niste traduceri pentru astia ca mine care stiu doar L’chaim si mazal tov….

    PS: imi cer scuze pt absenta, am fost in delegatie in Bucovina, la Cimpulung, si n-avui parte de wireless la hotel…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...