AcasăRabbi ziceAia cu promisiunile

Aia cu promisiunile

N-am cum să nu remarc că tricolorii noştri: roşii, galbeni şi… portocalii ( mă rog, asta e treaba!) au intrat în pană de gogoşi. Nu mai au alte bomboane electorale pentru alegătorii cuminţi decât aia cu autostrăzile. Unii bagă o mie de kilometri, să fie cifra rotundă. Alţii, ca să pară mai credibil, promit 836 de km în cap. Fără virgulă. În fine, mai sunt şi gălbiorii care îşi propun să îşi dubleze realizările ajungând la 10 ( zece) km.

Bun. Autostrăzi la tot poporul. Dacă ai sta să îi asculţi ai putea fi tentat să crezi că, în ţara asta, toate sunt rezolvate, doar autobahnu’ mai lipseşte, să aibă unde se da tutu-papa urmaşii lu’ Decebal şi nea Traian.

Iubiţi catindaţi, care sunteţi voi nişte catindaţi. Hai să vă vândă Mordechaiul nişte ponturi, să aveţi ce mai promite pe lângă autostrăzi şi indemnizaţii de 25.000 la venirea acasă.  Deci, coloraţii moşului, fiţi atenţi inventar de probleme:

– disoluţia autorităţii

– criminalitate înfloritoare

– alunecări de teren

– inundaţii

– scăderea calităţii educaţiei

– spitale jegoase

– corupţie generalizată

– păduri jefuite, defrişate fără milă

Vă mai spun ? Deci pe lângă creşterea economică fenomenoextrasuperultra grozavă a tăriceanului, care le permite unora să se dea după ureche cu substanţe scumpe, prin ţara asta mai sunt tot felul de alte mici probleme. E bine că vă fute grija de autostrăzi. E foarte bine. Da’ poate faceţi ceva să nu o mai ia căşile la vale. Vedeţi voi lista de mai sus. Deci alea-s probleme, brainiacilor, da? Voi trebuie să veniţi cu soluţii. Şi în cazul în care prostiţi destui ornitorinci ca să ajungeţi la guvernare, ar trebui să le şi rezolvaţi. Ştiu că acolo parandărătul e subţire, da’ vă sacrificaţi şi voi.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

38 Comments

  1. Deci, brainiaci sunt, numa’ ca e un mare storm printre ei si le fileaza cel mai adesea lampa.
    Si totusi…si totusi…asa cum unora le pace trotuarul, lor de ce nu le-ar place autostrada ?
    Ca doar se numesc curve.

  2. Nu !!! fara prea multa lumina. Doar lumanarea si – era sa zic lampa cu petrol, da’ ala e scump- lumina mintii noastre , sa nu ne pierdem ca neam de sine statator. sa stam mai la coada, sa nu ne ia restul lumii la ochi. In umbra, vezi doar contururi.
    Iti dai seama ce romantic? Lumanari si parfum de 3000 euro + niste fasole la cina romantica…

  3. Nu, asta cu autostrazile e altfel: sa faca una singura cu 7 benzi pe un singur sens si una pentru depasiri Bucuresti – Munchen.

    Pina la urma totul se va reduce la citeva masuri populiste luate pe ultima suta de metri, ca asta cu medicamentele, pensiile si salariile profesorilor. O spoiala cam ca la tigani. Nimic de fond. Si bineinteles promisiuni desantate despre case si nivelul de trai.

    Aia cu spitalele jegoase o lasam mai pe urma, poate ne mai vin niste fonduri de pe undeva, mai ciordim ceva din ele si iaca renovam vro doua sectii. Sa manince si gura Bradistenilor ceva, nu?

    Coruptia generalizata e bine sa fie pastrata, cind apele sint tulburi se fac cei mai multi bani, asa ca de ce sa ne batem capul?

  4. Bre, cu cartile m-am lamurit.
    – citeam undeva ca preferata uneia e „garsia”. Asa o fi. Dar la parfumuri nu mi-e clar. Daca folosesti d-ala scump nu-ti mai scrie pe frunte ca esti mitocan ?Adicatelea nu mai vin din vaginul mamii lor ci i-a depus barza direct pe luciul lacului lebedelor ?

    Vin si eu cu o oferta de preturi, le-o fi fiind de folos unora .
    http://uk.youtube.com/watch?v=qQsbwZiA73U
    e alb. iar scandurile….scandurile au miros de viata in huzur.

  5. Nu mai citeste oamenii Ghete si Haine, nici pe Tolstoievschi. I-am sugerat unei fatuci cu poseta Prada sa citeasca „Razboi si pace”, s-a uitat la mine de parca as fi injurat-o si mi-a spus ca a citit o carte de Donald Trump.

  6. Acu’ şi tu ai intrat prea decisiv cu „Războiu’ ” ăla. Poate nu o preocupă problema georgiană. Trebuia să o iei uşurel cu „crimă şi omor”. Şi ca să o stimulezi îi explicai că e vorba de o babă, o elodie bătrână. Şi un Cioacă mai amărăt, unu’ Cioacălnikoff.

  7. Astia e toti antiprezidentiali. Ce nevoie are Romania de autostrazi?
    Si parfumuri. Chiar asa de tare pute, ca trebuie parfum de 3000 de ieuro?
    Cu recomandarile literare, mi-am insusit sugestia, daca o mai vad pe duduia cu Prada, ii spun de Elodia batrina si Cioakalnikoff, eventual si de gagica aia care s-a sinucis cu trenul.

  8. @ kiki
    Da, dragă, era deci o gagică care că când a văzut că nu se mai poate s-a sinucis feroviar, tu.
    🙂 Ana şi nu mai ştiu cum.

    @ Sătmăreanca
    Şi în pivniţa casei bagă câte o autostradă. Şi mulţi duzi. Foarte mulţi duzi. Exagerat de mulţi duzi.

  9. o idee de ce ar putea spune ca vor face :

    – vor mari pensiile ( asta prinde in plasa pensionarii)
    – vor mari subventiile pentru agricultori ( pica taranii in plasa )
    – vor mari salariile profesorilor
    – vor imbunatati sistemul de invatamant ( ala pana prin 95 era foarte bun )

    Ce mai, din ce spun politicienii in campania electorala te-ai astepta ca in urmatorii 4 ani Romania sa fie o Utopie … imediat insa cum au prins ciolanul ii loveste amnezia … nu isi mai aduc aminte ce au promis ..

  10. Si Calinescu sa imi dea si mie un aparat de ochit pentru tab, ca am probleme cu tastatura si mă înjura lumea ca plasez virgulele greşit in postare. Sa mor daca nu îl votez.!!!!!!!!!!!

  11. Boss,eu zic sa nu-si onoreze promisiunile cu autostrazile.De ce?Pe cine mai injur eu toata ziua,de morti,de mame,de neam si patrie?Numai asa imi aduc aminte cum ii cheama pe toti.si zilnic le urez numai de bine.Daca ar fi totul ok,nu ne-am plictisi?

  12. M, nu ma mai satur(sic!) de Orwell, cel genial si-atît de actual, l-as reciti în nestire… stapînesti engleza, asa ca voilà de vezi(de citeste), daca ai timp si chef:

    http://www.brainyquote.com/quotes/authors/g/george_orwell.html

    During times of universal deceit, telling the truth becomes a revolutionary act.

    One does not establish a dictatorship in order to safeguard a revolution; one makes a revolution in order to establish a dictatorship.

    Political language… is designed to make lies sound truthful and murder respectable, and to give an appearance of solidity to pure wind.

    It is almost universally felt that when we call a country democratic we are praising it; consequently, the defenders of every kind of regime claim that it is a democracy, and fear that they might have to stop using the word if it were tied down to any one meaning.

    Early in life I had noticed that no event is ever correctly reported in a newspaper.

    If you want a vision of the future, imagine a boot stamping on a human face – forever.

    In our age there is no such thing as ‘keeping out of politics.’ All issues are political issues, and politics itself is a mass of lies, evasions, folly, hatred and schizophrenia.

    One cannot really be a Catholic and grown up. The Catholic and the Communist are alike in assuming that an opponent cannot be both honest and intelligent.

    ************

    P.S. ce parere ai despre fraza-asta?…

    „Într-o perioada(epoca) de înselaciune universala, a spune adevarul devine un act revolutzionar…”

    Ah, asemanarea dintre catolici si comunisti e genial de bestiala si vice-versa…:-)

    Bearhugs & à bientôt!

  13. @ c
    La români rămâne mereu de înjurat. Când nu mai avem ce înjura … ne înjurăm noi între noi. Iar când nici asta nu ne mai satură, ne înjurăm pe noi înşine.

    @ Melanie
    Am căzut de acord că Orwell merită revizitat. Cu atenţie la suprainterpretări.

  14. Poate ma ajuta cineva
    Din discursul rostit astazi la Deschiderea Anului Universiatar al Constanta, de catre presedintele Basescu, am aflat textual ca desi in invatamintul universitar s-au inreghistrat ACUMULARI CANTITATIVE semnificatie, inca nu s-a inregistrat SALTUL CALITATIV, care sa permita inscrierea vreunui lacas universitar din Romania in rindul primelor cinci sute din lume. Oare unde am mai auzit eu chestiile astea cu UNITATEA SI LUPTA CONTRARIILOR si NEGAREA NEGATIEI, poate ma ajuta cineva din PD-L sa-mi aduc aminte?
    Cu multumiri anticipate
    marcus

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....