Taina mea

on

|

views

and

comments

Azi mi-am propus ceva. Să împac doi prieteni. Care nu îşi mai vorbesc. Din motive care sunt ale lor. Pentru că ştiu durerea îndepărtării. Şi bucuria împăcărilor. Nu vă spun cine sunt. E taina mea. Sper ca ei să se ştie. Şi le dăruiesc un cântec. Cu inimă bună şi îndemn la iertări.

Şi pentru voi toţi, prieteni: trăim iute. Şi ne stingem pe nebăgate de seamă. Nu vă înnouraţi cerul.

[youtube=http://uk.youtube.com/watch?v=QYRt_0eO4CU]

Facebook Comments

Share this
Tags

Must-read

Democrația americană?

Microbismul nostru politic e mereu în căutare de noi teritorii de manifestare. Conform unei vechi și robuste tradiții, chibițul politic nu trebuie să știe,...

Nea Stere și Duracelu

Nea Stere are un discipol. Precum Socrate odinioară. Am putea socoti chiar că banca din fața blocului a devenit un fel de Păltiniș. Astfel,...

Nea Stere și războiul

O reîntâlnire cu nea Stere e un eveniment. Comparabil cu transportul dus-întors pe ruta București -Kiev a unei stive de cherestea. Pentru cei care nu-l...

Recent articles

More like this

19 Comments

  1. Da. Aşa zic. Că mă interesează politica externă. În limite rezonabile. Dar chestia aia am mai văzut-o. Şi nu am ce comenta. Care era politica externă ?
    E comentat suficient acolo.
    P.S. Că tot offopicuim. Suprainterpretarea e mereu o primejdie de luat în seamă.

  2. Articolul respectiv este scris din punctul de vedere al unui „publicitar”, şi mai puţin din punctul de vedere al unui „politolog”.

    Suprainterpretarea consider că mare efect nu poate să aibă în cazul ăsta. Unu la mână că nu-s o voce importantă, doi la mână, este făcută pe .ro. Asta dacă e într-adevăr vorba suprainterpretare…

    Probabil m-am entuziasmat prea mult.

  3. N-am fost atent. Acum realizez că e comentariul tau acolo. Nu te-ai entuziasmat prea mult. E ok ce ai zis acolo. Pertinent. Mă simt măgulit că ţi-a păsat de părerea mea.Mulţumesc. Dar la o abordare din prisma publicitarului nu mă avânt, că nu mă pricep suficient.
    Voce importantă ? De ce să nu fii voce importantă ? La fel de importantă ca oricare alta. Iar lipsa unei anume notorietăţi nu e neapărat un handicap.

    Chiar n-ai scris rău. 🙂 Nu te lua după mine. Eu mai am şi zile naşpa. Dacă mai comiţi… ţine-mă la curent.

  4. Mordechai: ce-ti mai fac prietenii? Se impacara? Apuse soarele peste mania lor? 🙂 Reusisi? Hai, iyi sanslar! (iti scrisei in italiana, ca am vazut ca nu intelegi turca mea) 🙂

  5. Ăsta-i un şablon dar tot risc şi-l spun
    – prieteni ai lui Rabbi, vorbiţi-vă , viaţa asta- i aşa de improbabilă încît nu vă puteţi permite să nu vă rămînă timp să vă împăcaţi … vorba-i „nu mă cert cu nimeni că ,poate,nu am timp să mă împac”(aprox.)
    oricît de radicali şi hotărîţi suntem în anumite momente chiar nu cred că nu încap iertări …
    părerea mea-i că în iubire şi în prietenie nu există orgolii esenţiale şi compromisuri „mortale”
    zicea Rabbi undeva … ceva despre tăceri şi înţelegerea dintre fluturi … prin culori
    uneori „urăsc” darul vorbirii şi cuvintele
    şi mi se pare aiurea chestia aia cu „iert dar nu uit”, aiurea răuuuuuuu

  6. Degeaba nu ai scris, prietene, deoarece cuvintele tale au ecou, dar, după cum se vede, în altă parte. Iar dacă în cazul la care te referi nu au, asta pentru că, probabil, nu a existat o prietenie. Îmi aduc aminte de cuvinte ce le-ai scris în altă parte despre cei care cu uşurinţă vorbesc despre prietenie pentru că, în lumea lor, prietenia e un moft la modă, trecător şi vid de sens. Toate sunt trecătoare când nu au o bază solidă. Dar, deja devin patetică şi, altfel, la mine-i soare chiar dacă afară plouă 🙂

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.