Parcare

Prima dată am avut de a face cu el acum doi ani. Mă aştepta cuminte lângă maşină. Maşina mea. Cuminte e un fel de a spune. Era un pachet de draci. M-am apropiat de maşină şi l-am întrebat pe cine aşteaptă. „Pe nesimţitu’ cu maşina asta.”- mi-a răspuns cu glas plin de ură privind de jur împrejur. I-am spus ca e maşina mea. Asta parcă l-a mai domolit. Nişte mulţi centimetri, nişte multe chile în plus. Aşa, la prima vedere, s-ar zice că am o statură impozantă.

Mi-a explicat ceva mai aşezat că e locul lui de parcare. I-am explicat, la fel de aşezat, că mi se rupe. Adică de unde până unde e locul lui ? El mi-a răspuns că stă la scara de alături. I-am arătat că eu stau chiar la scara aia. Adică exact acolo. A schimbat argumentul. Că el parchează mereu acolo.  Nu îl puteam contrazice. I-am spus că eu parchez unde găsesc loc liber. Până la urmă am căzut de acord că e locul lui şi nu o să se mai întâmple.  Nu-mi plac scandalurile.

Două săptămâni mai târziu era tot în faţa blocului. Pe locul lui de parcare. Îl blocase cineva. Şi înjura de zor. Că trebuie să ajungă de urgenţă să vorbească nu ştiu cu cine. Că nu-şi plătise întreţinerea şi-l dădeau în judecată.

Peste vreo lună pe locul acela de parcare apăruse pictat, cu litere mari, albe, de-o şchioapă, numărul său de înmatriculare.

Acum un an, pe bordură, în dreptul aceluiaşi loc de parcare a apărut şi o plăcuţa veche de înmatriculare. Sau ceva care semăna cu una. Tot numărul de înmatriculare al daciei lui. Apoi, în capătul dinspre stradă al locului de parcare au apărut doi ţăruşi metalici din care plecau două bucăţi de lanţ, legate cu un lăcăţel. După aceea, acum vreo juma’ de an, tot locul de parcare a fost vopsit în galben, iar numărul pictat cu negru, mare, peste pata galbenă care împodobea strada. Pentru că, de fapt, locul de parcare e prima bandă a străzii din faţa blocului.

Acum o săptămână a pavoazat bordura din dreptul locului său de parcare cu gresie. Iar peste galbenul de mai devreme a pictat tot felul de floricele.

Azi dimineaţă era legat de lanţurile cu care îşi împrejmuise locul. Urla ca din gură de şarpe. Veniseră de la primărie să-i scoată ţăruşii şi să cureţe locul. Ce ţară, domnule ! Nu mai e niciun respect pentru proprietate.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

7 Comments

  1. Stii de la ce i s-a tras?
    De la faptul ca a pus gresie pe bordura! Pai cum, orice neica-nimeni se poate atinge de bordurili noastre???

    Daca era baiat destept, baga o taxa pentru a se fotografia lumea cu un loc de parcare asa frumos, facea si el un ban cinstit….

  2. Boss,daca nu te numesti Cocos si nu ai linga tine o Lenuta descurcareata…fraierul…de ce n-a scris cu portocaliu,mare,pe bordura primariei,Dalli?nici D-zeu din cer nu se atingea de el.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....