România

Patru silabe. Ce înseamnă cuvântul ăsta pentru noi ? Îl repet: România. La ce v-aţi gândit ?

România. Unsprezece fotbalişti în chiloţi galbeni, tricouri galbene. Care mestecă gumă în timp ce cântă o orchestră. Şi duc, sanchi, mâna la piept, când trece camera de luat vederi prin dreptul lor.

RO. Un indicativ pe plăcuţele de înmatriculare. De care unii s-au ferit. Pe când funcţiona taxa de primă inmatriculară un BG era preferabil. Sau D.

România. Locul acela unde avem a revendica averi ale unor strămoşi dispăruţi. Pe care le transformăm iute în parale pentru a fugi degrabă.

Made in Romania. Aşa scria pe multe produse. Pe care le evitam. Preferând alte „made in”-uri. Mai apoi am început să acceptăm şi „made in Romania” , dar doar însoţit, obligatoriu, de „under the authority of… „. Iar acum, mai nou, acele produse care nu au un „under the authority of…” de care să se atârne preferă eliminarea cuvântului urât şi neaducător de profit: România. Şi înlocuirea cu mult mai vocalului şi lucrativului EU  „Made in EU”.

România.  Locul de unde tot mai des plecăm şi tot mai puţin ne întoarcem. Din România. România. Locul de care ne e ruşine când plecăm şi lehamite când ne întoarcem.

România. Patru silabe. Repetaţi: România. Hai, spuneţi. La ce vă gândiţi. Eu, neînvăţat cu lumea, şi privind cu pioşenie spre mormintele celor dragi, nu ştiu răspunde decât: acasă.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

26 Comments

  1. -casa mea
    -gradina mea
    -fratii mei
    -tatal meu
    -mormantul mamei mele
    -amintiri
    -trairi
    ai dreptate boss,ACASA.
    cred ca e vremea sa cautam mai adanc in noi,se vor schimba multe.

  2. Am mai scris!!!!!!!!!! in 1974 musulmanii puteau sa plece lejer din tara, Ceausescu vroia susţinere de la tarile musulmane . Mandea, creştin ortodox, asociat prin căsătorie cu ei am vrut sa o tai. Răspunsul consoartei musulmane a fost dur. Ba tu nu ai morţi aici si nu ai părinţi de îngropat, daca vrei si te mănâncă in cur clisura Dunării e libera, salt înainte!!.
    Acum la vârsta mea nu pot decăt sa ii spun SĂRUT MANA DOAMNA!!!!

  3. Boss,chiar si cand nu scrii cu pofta,SCRII.
    Ai rascolit in sufletul meu multe,ai daramat putin din zidul pe care l-am ridicat in jurul meu cu multa incrancenare si dorinta de singuratate.O zi buna.

  4. Cineva imi spunea aseara: „Sunt intr-o tara straina, civilizata si frumoasa, castig bine, dar cand ii aud pe astia vorbind altfel decat romaneste, nu stiu daca sa rad sau sa plang”.

  5. @ Lol
    Emotionanta scriere…

    @ Morde…
    Generatii dupa generatii, ai mei au stat pe pamanturile astea. Si au vorbit limba romana sub toti…
    – sub turci
    – sub fanarioti
    – sub austrieci
    – sub unguri
    – sub francezi
    – sub rusi
    – sub anglosaxonii actuali
    Generatia de dinaintea mea s-a stramutat de pe niste meleaguri, pe altele (in interiorul granitelor de la vremea aceea). Niciodata nu s-au adaptat, au murit straini in locuri straine. La inmormantare, numai niste neamuri si nu toate… Nu tot satul, cum ar fi fost firesc…

  6. Acasa, Mordechai

    Citeodata ma gindeam ca as pleca unde-oi vedea cu ochii si nu m-as mai intoarce niciodata… si stiu ca vorbeam prostii, stiam chiar in acel moment in care gindeam…

    Acasa. cu necazurile, bucuriile si amintirile, cu iubirile pierdute si cu vise…
    Acasa

  7. In timp ce citesc postul, stau cu o prietena pe mess. Din Canada.
    Eu: – Zi-mi repede, care e primul cuvant care iti vine in minte cand auzi „Romania”?
    Ea: – Dor.
    Prietena mea lucreaza intr-o agentie de presa din Canada. Vorbeste cursiv cateva limbi straine. Imi zice:
    – Stii, am vrut sa-i zic unuia de-aici ca mi-e dor de Romania. Nu mi-a venit nici un echivalent al cuvantului in minte, nici in engleza, nici in franceza. M-am treit zicand: I…love Romania si mi s-au umezit ochii. Fata, nu mai pooooot de dorul vostru!!!

    Da, Romania=acasa!

    @LoL: saru’mana Doamnei musulmane si din partea mea!

  8. Simpla evocare a României îmi stârneşte sentimente frumoase. Altfel, în timpul liber, am opinii destul de acide despre populaţia bipedă care fojgăie prin spaţiul dat. Însă, fire optimistă, ignor paria, astfel că tot mai dau de oameni…

  9. Acasă, dar senzaţia de acasă îmi e dată doar de revederea cu ai mei. Nu mi-e dată nici de aeroportul cu pista denivelată pe care aterizează avionul care mă aduce, nu mi-e dată nici de drumul care mă poartă până în faţa scării. Acasă înseamnă familia mea şi atât. Mă simt acasă acolo unde pot vorbi româneşte în casă cu familia mea. Că e România sau aiurea, nu contează prea mult. Important e să îmi fie cei dragi aproape.

  10. @ geomarz
    Prietene, trăim singuri între ai noştri. De ce am muri altfel ?

    @arsulici
    Am fost deseori plecat. Şi de fiecare dată m-am întors. Nu era vorba nici de dor. Nici de altceva. Pur şi simplu aşa se cuvenea: pleci şi apoi te întorci.

    @Ana
    Dacă ar mai fi cercetat, prietena ta, ar fi descoperit că există un cuvânt care descrie aceeaşi stare. Într-o altă limbă. Portugheză. Saudade.

    @Vania
    Vania, prietene, înţeleg bine ce spui. Şi îmi amintesc de o vorbă a cuiva. Cu care nu am fost niciodată de acord, dar la care gândesc mereu: Naţia e suma virtuţilor, iar poporul suma viciilor.

    @ Spekulatius
    Atunci, prietene, eşti un om întreg şi cu toate la locul lor. Pentru că aşa şi trebuie să fie ! Te salut.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...