AcasăLeptopuluStanAtenţie, polei

Atenţie, polei

Îmi amintesc că, mai demult, plimbându-mă prin Sibiu, într-o iarnă, în dreptul unei case am văzut un anunţ ciudat: Atenţie ! Cad ţurţuri ! Rostul acelui anunţ nu mai trebuie, cred, explicat. Cineva se gândise să-i prevină pe trecători că ar putea fi plezniţi de unul din ţurţurii desprinşi de sub streaşină. Mi s-a părut un gest de conştiinţă civică. Acela de a tocmi anunţul cu pricina, nu căderea ţurţurilor, dom’le. Deci cineva te prevenea. Nu îşi curăţa streaşina de spectaculoasele formaţiuni glaciare, dar măcar te prevenea: beleşte ochii, că îţi spargi capul.

Azi, deschizând televizorul, am fost luat scurt la uppercut de o ştire: cad burseleeee, băăă ! Atenţie polei ! -mi-a venit să strig. Şi acum cineva ne anunţă: beleşte ochii că… Dar ţurţurii nu-i curăţă nimeni. Ba, până acum, mulţi au dibăcit la ţurţurii ăia, stropindu-i şi zgândărindu-i. Până când au început să se înfigă în tot felul de ţeste. Iar acum hoarda tigvelor bandajate s-a pus pe strigat: cade, băăă !

Bursele cad peste tot în lume. Şi la noi, până la această oră, avem o cadere de 15 % ! Nu discut despre mecanismele de protecţie care trebuiau să intre în funcţiune la pseudo-bursa noastră. Pur şi simplu constatăm că pică. O explicaţie pentru căderea burselor prin lume vine de peste ocean. Şi are legătură cu mult pomenita criză. Dar explicaţia e aceea că administraţia Bush a apăsat anumite butoane discrete invitănd investitorii americani de pe pieţele lumii să facă bine să aducă bănuţii acasă. Iar rezultatele au început să se vadă pe bursele lumii. Asta adăugându-se la degringolada existentă şi până atunci.

Sigur, situaţia e de rahat. Şi a fost analizată şi răs-analizată. Mandatul lui Bush fost, din acest punct de vedere, un şir de dezastre. De la Worldcom şi Enron până la actuala criză. Dar în criza asta e şi ceva bun. Credeţi ori ba. Vreme bună, bursele au învărtit bani fictivi. Cotaţiile aveau legătură cu prestigiul şi speculaţiile şi nicidecum cu, altfel mult invocata, competivitate a commpaniilor. Iar America a trăit, s-a hrănit şi s-a îmbogăţit astfel. Cumpărând cu bani fictivi şi vânzând pe bani buni. Iar acum a venit scadenţa. Şi aceeaşi Americă ne anunţă că nu e dispusă să îşi achite singură nota de plată.

Pentru cei care îşi imaginează că acesta este apogeul crizei am o veste: nţ ! Nici pe departe ! Aşa că: atenţie, polei. Sau: cade, băăă !

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

10 Comments

  1. Diferenţa e că aia cu ţurţurii anunţau dezastrul ce va să vie, pe când la bursă, deşi era de aşteptat, onor conducătorii ţării au încercat să ne calmeze că nu va fi nicio criză. Iat-o! Şi abia acum începe să se simtă. O să mai urmeze câteva replici. Poate şi un tusnami.

  2. Păi, unu’ ne trimite la investit în imobiliarele hamburgereşti, altu’ numără steguleţele în Spania. Şi în rest succesuri.
    Serios vorbind, capacitatea de analiză şi reacţie a instituţiilor noastre e zero.

  3. Păi ce, e ceva nou? Io nu văz. „Bursa” noastră e chiar cumsecade. Ia gândiţi-vă cum ar fi reacţionat o bursă adevărată la mesajele apocaliptice lansate de Primul Ministru şi Ministrul de Finanţe, mai ieri, când cu primejdiile ce ne pasc dacă se măresc salariile profesorilor. 🙂 Pe când aşa… ‘ai că se poate şi mai rău.

  4. Foarte adevarat penultimul alineat. Asta e esenta.

    Grasutul „Sam” este la masa. Are burdihanul plin, in barba ii curge osanza, in fata lui pe masa troneaza o piramida de ciolane ramase dupa festin. Mana nu-i mai ajunge la pahar. Slugarnic un ajutor de ospatar se grabeste sa il intinda. Cu glas jilav, abia soptit strecoara un ” boss’ nu vreti sa platiti ?”
    Raspunsul veni neasteptat de repede printre doua ragaituri „hehe..ce gluma buna! ..he… tu te pomenesti ca-i fi Romanica!? Ia du-te tu pana afara si fa-mi plinu’ ! ”
    Pliviri hulpave lingeau ciolanele aproape curatate de la masa grasutului. Nu indrazneau sa ceara. Grasutul avea dinti buni. Si ascutiti.

  5. Boss,nimic nu ma mai sperie,suntem caliti.De douaj’de ani practicam bungee-jumping-ul,ne aruncam in hau de cate ori avem ocazia.Problema e cat o sa mai reziste coarda.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....