AcasăLeptopuluStanCinefil dă filme

Cinefil dă filme

Nu prea des, dar mai scriu despre filme. Despre filmele care mi-au plăcut, care mi-au spus ceva. În ultima vreme am tot mai puţine motive să fac aşa ceva. Iar daca azi scriu, totuşi, despre un film nu e pentru că acel film mi-ar fi plăcut din cale-afară. De fapt filmul la care mă refer e o porcărie teribilă. Cred că poate concura, alături de Supravieţuitorul lui Sergiu Nicolaescu, la titlul de cel mai prost film al anului. Deşi, teoretic, în ambela cazuri am fi avut de a face cu o reţetă verificată, de succes. La Sergiu Nicolaescu era vorba de „comisar”, eroul unei serii de filme de acţiune unice în cinematografia românească. Sigur, niciunul din filmele seriei nu a strălucit prin cine ştie ce virtuţi artistice, dar erau un divertisment onorabil, perfect comparabil cu realizări similare de peste ocean. Cu Supravieţuitorul seria a decedat. Urât.

Revin la filmul despre care vorbeam la început. Rightoeus Kill. Film poliţist beneficiind de o distribuţie fabuloasă. Şi cum altfel poţi socoti o distribuţie care îi are în frunte pe Pacino şi De Niro ? Deci film poliţist, Pacino, de Niro şi un mare fâs.

Povestea e simplă. Ei buni, dar răi. Ăilalţi răi, da’ răi. Ei poc-poc, ăia mor-mor. Gata. Adică toate stereotipurile filmelor poliţiste înghesuite în 101 minute de tortură cinematografică. Filmul e cumplit. O porcărie . Rău filmat, cu dialoguri cretine şi un aer de însăilare, de încropeală pe fugă. Nici nu am ce mare lucru să spun despre el. Vă spun doar: dacă vă plac De Niro şi Pacino… evitaţi acest film. Căutaţi în arhivă Deer Hunter sau Scent of A Woman. Dar evitaţi porcăria asta.

Şi, pentru că vorbim despre filme, mai am ceva de spus. Fără legătură cu cele de mai sus. Probabil cu toţi aţi văzut cel puţin un film descărcat pe blat de pe net. Ştiţi că asta e ilegal şi bla-bla. Dar sigur aţi văzut măcar un film descărcat astfel. Iar după ce aţi descărcat filmul, mulţi dintre voi v-aţi găsit în situaţia de a căuta subtitrarea potrivită. Subtitrarea aia a fost făcută de cineva. Care a muncit la traducere, editare şi/sau sincronizare. Anonimi, discreţi şi fără vreun folos material. Personal prefer să văd filmele fără subtitrare. Dar nu de puţine ori am descărcat şi eu de pe site-ul ştiut, o astfel de subtitrare. Ba, de câteva ori, m-am încumetat să contribui şi eu cu vreo câteva. Şi astfel ajung la cestiune. Pentru că există, în lumea asta a traducătorilor despre care vă vorbesc, doi traducători de excepţie. Veveriţa şi Biotudor. Habar nu am cine sunt şi de unde sunt. Dar, în noianul de traduceri mizerabile şi agramate, cele reuşite de aceşti doi oameni merită salutate. Nu sunt întotdeauna impecabile, dar sunt mereu bune şi scrise cu respect pentru limba română. Şi am simţit nevoia să-i pomenesc. Cu mulţumiri.

A, da. La final ar trebui să vă atrag atenţia că pirateria e ilegală. Descărcatul de filme de pe net e ilegal şi poate atrage etc. În cazul filmului pomenit mai sus descărcare lui de pe net nu e doar ilegală, e o prostie.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

6 Comments

  1. Jos pălăria pentru cei doi!
    Şi eu sunt de părere că, acolo unde se merită, nu trebuie să facem economie la aprecieri.
    Le vor prinde bine nu numai lor, Veveriţei şi lui Biotudor, dar şi nouă, celorlalţi, căci ne dau un sentiment de speranţă…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...