Neluţu

Să ne înţelegem bine. Ceea ce am să vă povestesc e doar o ficţiune. Personajul nu există. Pentru că astfel de personaje nu pot exista în lumea noastră. Nici astfel de nenorociri. Nici astfel de dialoguri. Nici măcar astfel de poveşti. Cum nu există nici povestea asta. Iar vouă doar vi se pare că o citiţi.

Îl cheamă Neluţu. De fapt nu mai ştie nimeni cum îl cheamă. Doar fişa din sertarul metalic mai ştie numele lui întreg. Pentru toţi e Neluţu.

Merg să îl văd de trei ori pe săptămână. Uneori şi mai rar. Alteori deloc. Dar uneori apuc să-l văd şi de trei ori pe săptămână. Îl cheamă Neluţu. Are cinci ani şi muci mereu uscaţi sub nas. De fapt are mai mult de cinci ani.

– La iarnă fac şase ani, nenea – îmi spune mereu. Apoi adaugă deîndată- dacă mai apuc.

Precizarea asta din urmă vine de fiecare dată fără patetism. Fără dramatism. Simplă şi lucidă constatare. Pentru că Neluţu are deja cinci ani. Şi e un om care înţelege multe. Chiar dacă e infectat cu HIV. Aşa cum sunt toţi copiii din căminul acela din C., un loc uitat, într-un oraş uitat, în judeţul Constanţa, România, UE.

Îl cheamă Neluţu. Şi îşi trage nasul din două în două minute. Şi e mereu serios.

– Salut nene. ce pula mea face aia cu politica? mă întreabă.

Are 5 ani fumeaza de rupe şi îmi zice:

– Bre, nea M, nu e futere?

De ce, Neluţu?

Bre eu am sida şi o sa mor fără să fut. Da’ ăia mari  face prostii, fute si moare de proşti.

Este că acum vă e mai puţină milă de el citind cum vorbeşte ?

Cine, Neluţu?

Ăia, bre.

– Cine, măi ?

– Poponarii în cur

Cum în cur, mă ?

Păi da bre, că e poponari în cur şi e poponari în gură.

E uimitor câte ştie Neluţu, nu ? Are doar cinci ani. Îl cheamă Neluţu. Şi are HIV.

De unde ştii tu toate astea, măi ,urâtule?

–  Mia zis mie un englez care a venit cu ajutoare

Tu ştii engleza, măi pitic?

Nuu, bre nea M., mi-a facut ăla semn la gură.

Mă, Nelu. ăla întreba daca îţi e foame.

Păi, cum nene ? Aşa? Da? Dacă mi-e foame de ce nu îmi dă ţigări?

– Ţigarile nu tin de foame.

–  Da’ eu am şi băut bere !

Nelu’, tu nu mori de sida mă. Mori de vicios.

Ce e aia?

Adică unu’ care fumează şi bea.

Hahahaha, ca Băsescu?

– Oarecum.

Îmi dai bani?

– Ce să faci cu ei?

– Hai, bre că nu dau la curve. Fumez şi eu cu ăia mari. Că aia ma bate si numi da ţigări, că cică sunt ţigan şi mă fac şi mai negru. Aşa o fi?

Este că v-a dispărut toată mila aflând că Neluţu, ei da, e ţigan ? Un pui de ţigan. De doar cinci ani.

Uneori râd de el. Îi plac glumele crude. Şi fac glume crude.

– Ce faci, Neluţu ? Azi eşti bine ?

– Sunt bine, nea M. Nu mor azi.

– Dar ce s-a stabilit, Neluţu? Când mori ?

V-am spus ca fac glume crude. Şi merită să fac astfel de glume. Doar pentru a primi raspunsul.

– Pe pariu că mata mierleşti înaintea mea ?

Îi răspund:

– Şi dacă e aşa te bucuri ?

– Da, bre, nea M. Că te sui matale primu’ în autobuzu’ ăla care duce în rai şi ţii locuri la geam şi îi baţi pe ăia care vrea să ne ia nouă locurile. Şi îmi ţii matale şi mie loc. Nu? Am văzut eu într-un film american, dar nu ne-a citit, că era americăneşte. Şi eu sunt ţigan şi-s mititel şi nu ştiu carte.

Fumează mult. Îl cheamă Neluţu. Are cinci ani. Şi nasul plin de muci mereu. Şi, ţineţi minte, e doar o ficţiune. Neluţu nu există. Cum nu există nici HIV. Nici această poveste. Cum nu existaţi nici voi.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

19 Comments

  1. Si nu ne doare ce nu exista. Nelutu e doar un nume sau un numar.
    Nelutii nu dor.
    Dar oftam cand citim si ne inchipuim ca poate exista.
    Nu, e doar parere.
    Ne doare doar ce este al nostru iar in jur, numai amortire.

    Astavara am vazut cazand o stea.M-a incercat un sentiment de regret.Cand eram mica, am aflat ca cineva moare, atunci cand cade o stea.N-am uitat. In noaptea aia, am uitat insa imediat de steaua cazatoare. La primul pas, cand mi-am plecat privirea. Mi-era teama sa nu ma impiedic de ceva.

  2. Poate ca noi nu existam, dar Nelutu, fie el tigan sau ba, exista. Si nu prea conteaza ce e, de fapt conteaza ca e. Ca e si el un suflet. Si ca intelege ca daca el e vicios, tot asa e si Basesc, dar Nelutu tot o sa moara ca are HIV, la Basescu mai avem de asteptat ca il pazesc serviciile, si aia nu il lasa nici sa moara, ca nah, noi cum ne-am mai chinui, zau asa.

  3. Mordehai,

    nu te sciam aşa senibil…
    Nici nu ştiu ce să spun. De citit, e grozavă.
    De înţeles, numai cu lacrimi o poţi înţelege.
    Aş vrea, câteodată, deşi ar trebui să mă ruşinez de asemenea gânduri, să am puteri miraculoase. Să însănătoşesc oameni. Să îi fac să uite suferinţa. Să le îndrept vieţile. Mă crezi? Ştiu că suna naiv, dar aşa este…
    E prea multă suferinţă, mult prea multă. Şi nu avem altceva ce să-i facem decât s-o scriem.

  4. Ba eu exist, dar inca nu traiesc. Si de fumat, fumati voi. Am fumat odata, nu va zic ce, si m-am stamparat cu un Ronson de contrabanda. Pe care l-am trecut pe la Halmeu in chilotii buncii. Care erau pe mine sa incapa 10 cartuse. Si o vamesa s-a uitat gales la mine. Apoi m-a dezbracat. Mi-ar fi pus si catusele, da a venit unu si a zis, „Da-l incolo amarat, confisca-i-le, ca e un ucrainian cu o duba, peste gras!” De atunci am boala pe ucrainieni.

  5. Veterinarii impart animalele in „umane” si „non-umane” – iar in functie de acest criteriu se aplica normele etologice.
    Daca noi oamenii am considera ca suntem animale non-umane ( rezervind cealalta clasa delfinilor, balenelor, primatelor ) am constata ca si noi si Nelutu suntem egali, fiecare cu datul sau, asa cum unul e balan-altul pestit, unul mai cirn, altul mai ciacir; ne-ar fi firesc ca cei piperniciti sa nu fie hraniti, cei bolnavi sa fie lasati singuri pentru a vedea ce se alege de ei, unii sa-i alerge pe altii intru-mincare, miresele sa-si devoreze mirii intru prosperitatea proteica a progeniturilor…si ne-am uita cu mirare la existenta total contra -productiva si ineficienta a speciilor-umane…
    De ce trebuie sa-mi fie mila si sa sufar privindu-l pe Nelutu, cind pot sa ma asez umar linga umar cu el, sa fumam impreuna o tigara si sa forfecam lumea impreuna ? De ce trebuie sa consider viciu ( si sa ma simt obligat sa-l reprim) placerea simpla si naturala de a partasi un gind, o tigara, un pahar de vin cu un om de linga mine care nu numai ca traieste , vede si aude lucrurile si faptele din jurul nostru – dar le si constientizeaza si are o opinie asupra lor. Nelutu are profunda constiinta a vietii – pentru ca are constiinta bolii si a mortii. Iar moartea e un proces natural pe care numai noi l-am facut … ca si boala…Suntem incapabili sa le pricepem, sa le asimila, sa ni le integram si atunci folosim Solutia Finala – izolam si ucidem in taina.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor,...

- A word from our sponsors -

De citit

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....

Bombardistan

Ca un vrednic cetățean al secolului XXșiunu îmi molfăi revolta pe Facebook, în țarcul special amenajat, sub bolta cocoșată a regulilor comunității. Orice altă formă de revoltă ar presupune o ieșire din lene și trecerea în alt țarc, unul mult mai aproape de abator. Constanța. E orașul: în...

Nesimțitul

Domnul Iohannis e un nesimțit. Nu e nimic insultător în această afirmație, e o simplă constatare tehnică, rece. Unii sunt blonzi, înalți sau pistruiați - domnul Iohannis e nesimțit. Suspectat, pe nedrept, de cinism, în unele situații, de lipsă de empatie, în altele, ori de lipsă de...

Versiunea neoficială

Imaginea corectă a ce se întâmplă azi în lume nu poate fi obținută consumând știri din sursele oficiale. Prea multă propagandă. Canalele pretins alternative sunt dominate de irațională isterie și fabulații. Singura șansă e un conspect lucid al informațiilor și un minim efort de corelare. Deci: În anii...

Locuri de poveste: Trăbulești

Într-o epocă în care interesul turiștilor pare să se îndrepte mai ales către destinații exotice, există un loc aparte de care, probabil, puțini au auzit: Trăbulești. Turiștii dornici de frumos, de peisaje încântătoare și de autentice incursiuni culturale, nu vor găsi aici nimic care i-ar putea interesa....

Post-istorie sau preistorie

Odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice și instalarea temeinică și permanentă (părea pe  atunci!) a lumii unipolare, Fukuyama s-a grăbit să anunțe sfârșitul istoriei. Conform acestei ipoteze, navigam în apele veșnic calme ale post-istoriei. Umanitatea era ferită de acum de  sezoniere confruntări ideologice, căuutări ori rătăciri. Hegemonia americană...