Caesar şi diaspora

Că tot vorbim noi despre diasporă, steguleţe, pamperşi şi turon de migdale. Prietenul Florin îmi trimite un material tocmai pe acest subiect. Iar Florin face parte din ceea ce numim cu moft şi bâzdâc „diaspora”. Aşa că îl găzduiesc aici. Rândurile unu, doi şi trei: steguleţele portocalii sus. Rândul patru: scandări şi aplauze. Sepepeul, aveţi grijă de restul, cei din rândurile 5-12.

E limpede ca diaspora e masa de manevra politica si ca suntem folositi fara nici o jena de politicienii de la Bucuresti, de la aruncatul ciolanelor catre noii “reprezentanti ai diasporei” in parlamentul Romaniei ( pe banii platitorilor de taxe din Romania, diasporenii neparticipind la plata lor), la invirtitul rahatului portocaliu in haznaua electorala prezidentiala. Lasind la o parte ‘muschetarii politici’, nici un think-tank romanesc nu si-a pus problema enuntarii unei platforme de principii, care sa stea la baza relatiei Romaniei cu romanii din diaspora, si care sa cuprinda principii unanim valide in lumea asta, precum stabilirea unor raporturi apolitice. Putini au fost si cei care au observat incompatibilitatea intre jocul politic in tara si cel in afara ei, cu implicatii in relatiile Romaniei cu tarile unde exista comunitati romanesti.

Impotenta administrativa in relatia Romaniei cu diaspora a intrat deja in mitologie. S-au creat o sumedenie de institutii cu atributiuni care se suprapun. Fiecare palier al puterii, de la cel Prezidential la cel Guvernamental, a incercat monopolizarea dialogului cu diaspora, platind ineficienta cu banii cetatenilor ‘donatori’ de taxe. Vanitatea personajelor caragielesti venite la cirma tarii a blocat practic activitatea institutiilor precum DRRP. Timp de aproape patru ani Secretarul de Stat al DRRP si-a aratat din plin ‘grandioasa’ nulitate. DRRP este astazi o institutie anchilozata care, slava Domnului, mai are un biet computer ce trimite newsletters electronice la o lista aleatoare de email. Ca in bancul cu scriitorul cu un picior in groapa: inca mai scrie cu celalalt. Sa nu mai amintesc de ermetica Directie pentru romanii din strainatate din cadrul MAE. Isi aminteste vreun diasporean numele celor ce conduc aceste institutii/departamente si ceva remarcabil despre ei?

Presedintele Basescu vrea o diaspora unita si puternica, dar care sa ii foloseasca. Ochelarii lui ‘strategici’ sunt aburiti de transpiratia alergatului dupa vot. Retorica sa aminteste de propaganda vremilor apuse cind toti eram “strinsi uniti in jurul Marelui Conducator”. Evident, o retorica care nu ‘gighila’ decit urechile celor ‘fericiti cu duhul’ (bahic). Cu cit speechul prezidential e mai ‘portocaliu’ si incercarea de ne pune in cireada e mai intensa, cu atit diasporenii sunt mai rezervati in a se afisa pe la reuniunile ‘de bine’ ale organizatiilor romanesti care se ploconesc la Bucuresti. Doar citiva asa-zisi ‘lideri’, in fapt niste triste scule ale basculelor de la Bucuresti, se agita in a aparea pe prima pagina in poza cu mai marii zilei. Si uite-asa se submineaza interesul national, prin divizarea si alienarea diasporei. ‘Succesuri’ pe multiple planuri.

Am vorbit cu romani din diaspora care nu se produc pe forumuri sau bloguri. Unii au doua cetatenii, altii au renuntat la cetatenia romana, insa din mesajul lor razbate ideea ca loialitatile lor politice sunt fata de tara adoptiva. In plus, se pune intrebarea: cit de moral e sa nu platesti taxe in Romania, dar sa ai pretentia sa fii reprezentat la Bucuresti de un parlamentar din diaspora? Chiar avem nevoie de reprezentarea diasporei? De pe toate continentele? Din toate tarile? Ca sa rezolve ce probleme?

Toate anomaliile astea sunt produsul ignorarii unei dezbateri reale care sa cuprinda pe diasporeni, cei care ar trebui sa fie beneficiarii politicilor respective. A fost vreun diasporean intrebat daca il doare ceva in gena romaneasca, in afara plingacelilor inerente de pe la consulate? A existat vreo strategie de a ii include in procesul decizional care ii afecteaza direct?

Avem un talent al naibii in a ne auto-scufunda in nisipuri miscatoare si de a ne mentine in topul mediocritatii.