Acasăimprastiati-va!Caesar şi diaspora

Caesar şi diaspora

Că tot vorbim noi despre diasporă, steguleţe, pamperşi şi turon de migdale. Prietenul Florin îmi trimite un material tocmai pe acest subiect. Iar Florin face parte din ceea ce numim cu moft şi bâzdâc „diaspora”. Aşa că îl găzduiesc aici. Rândurile unu, doi şi trei: steguleţele portocalii sus. Rândul patru: scandări şi aplauze. Sepepeul, aveţi grijă de restul, cei din rândurile 5-12.

E limpede ca diaspora e masa de manevra politica si ca suntem folositi fara nici o jena de politicienii de la Bucuresti, de la aruncatul ciolanelor catre noii “reprezentanti ai diasporei” in parlamentul Romaniei ( pe banii platitorilor de taxe din Romania, diasporenii neparticipind la plata lor), la invirtitul rahatului portocaliu in haznaua electorala prezidentiala. Lasind la o parte ‘muschetarii politici’, nici un think-tank romanesc nu si-a pus problema enuntarii unei platforme de principii, care sa stea la baza relatiei Romaniei cu romanii din diaspora, si care sa cuprinda principii unanim valide in lumea asta, precum stabilirea unor raporturi apolitice. Putini au fost si cei care au observat incompatibilitatea intre jocul politic in tara si cel in afara ei, cu implicatii in relatiile Romaniei cu tarile unde exista comunitati romanesti.

Impotenta administrativa in relatia Romaniei cu diaspora a intrat deja in mitologie. S-au creat o sumedenie de institutii cu atributiuni care se suprapun. Fiecare palier al puterii, de la cel Prezidential la cel Guvernamental, a incercat monopolizarea dialogului cu diaspora, platind ineficienta cu banii cetatenilor ‘donatori’ de taxe. Vanitatea personajelor caragielesti venite la cirma tarii a blocat practic activitatea institutiilor precum DRRP. Timp de aproape patru ani Secretarul de Stat al DRRP si-a aratat din plin ‘grandioasa’ nulitate. DRRP este astazi o institutie anchilozata care, slava Domnului, mai are un biet computer ce trimite newsletters electronice la o lista aleatoare de email. Ca in bancul cu scriitorul cu un picior in groapa: inca mai scrie cu celalalt. Sa nu mai amintesc de ermetica Directie pentru romanii din strainatate din cadrul MAE. Isi aminteste vreun diasporean numele celor ce conduc aceste institutii/departamente si ceva remarcabil despre ei?

Presedintele Basescu vrea o diaspora unita si puternica, dar care sa ii foloseasca. Ochelarii lui ‘strategici’ sunt aburiti de transpiratia alergatului dupa vot. Retorica sa aminteste de propaganda vremilor apuse cind toti eram “strinsi uniti in jurul Marelui Conducator”. Evident, o retorica care nu ‘gighila’ decit urechile celor ‘fericiti cu duhul’ (bahic). Cu cit speechul prezidential e mai ‘portocaliu’ si incercarea de ne pune in cireada e mai intensa, cu atit diasporenii sunt mai rezervati in a se afisa pe la reuniunile ‘de bine’ ale organizatiilor romanesti care se ploconesc la Bucuresti. Doar citiva asa-zisi ‘lideri’, in fapt niste triste scule ale basculelor de la Bucuresti, se agita in a aparea pe prima pagina in poza cu mai marii zilei. Si uite-asa se submineaza interesul national, prin divizarea si alienarea diasporei. ‘Succesuri’ pe multiple planuri.

Am vorbit cu romani din diaspora care nu se produc pe forumuri sau bloguri. Unii au doua cetatenii, altii au renuntat la cetatenia romana, insa din mesajul lor razbate ideea ca loialitatile lor politice sunt fata de tara adoptiva. In plus, se pune intrebarea: cit de moral e sa nu platesti taxe in Romania, dar sa ai pretentia sa fii reprezentat la Bucuresti de un parlamentar din diaspora? Chiar avem nevoie de reprezentarea diasporei? De pe toate continentele? Din toate tarile? Ca sa rezolve ce probleme?

Toate anomaliile astea sunt produsul ignorarii unei dezbateri reale care sa cuprinda pe diasporeni, cei care ar trebui sa fie beneficiarii politicilor respective. A fost vreun diasporean intrebat daca il doare ceva in gena romaneasca, in afara plingacelilor inerente de pe la consulate? A existat vreo strategie de a ii include in procesul decizional care ii afecteaza direct?

Avem un talent al naibii in a ne auto-scufunda in nisipuri miscatoare si de a ne mentine in topul mediocritatii.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

10 Comments

  1. bravo Florine , da’le idei , poate ne taxeaza la intrarea în tara ca au de platit un parlamentar în plus 🙂 .
    sintetizat , fiecare vot conteaza si cum tot se vehiculeaza cifre aiuristice si neverificabile despre numarul românilor din diaspora, uite un teren propice mînariilor din ziua alegerilor.

  2. evident; unu’i cu transhumanta si altu’i cu vacanta. dar repet , cînd vehiculezi ideea ca milioane de români lucreaza afara si trimit miliarde în tara si ca toti sunt buni de vot ce sa te mai mire cînd ai sa afli ca „italia” si „spania” e (sic) cu base în numar de 2-3 milioane ? cine, cum si în ce fel verifica? si cînd te gîndesti ca si cîteva mii de voturi sunt decisive cîteodata. asta da operatiunea autocarul!

  3. circu’ de afara este facut pentru pupinbasistii din tara. adicatelea „iote bre ce iubit ie carmaciu si partidul lui de ai care aduc euroi in tara”. votul celor de afara nu prea conteaza, da’ impresia artistica da.

  4. @ciupico, sau iti trimit amenda prin posta daca nu platesti taxa. Au deja experienta cu cartile de munca ale romanilor din strainatate, obligati fiind ei sa le trimita in Romania pina la 30 noiembrie a.c.

    Zice ea dragalasa hotarire a Guv nr. 36/2008 – privind predarea carnetelor de munca catre Casa de pensii:

    Art. 11. – (1) Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 300 la 600 lei, in cazul persoanelor fizice, si de la 1.500 la 5.000 lei, in cazul persoanelor juridice, incalcarea prevederilor art. 2 si 9.

    http://www.infosrl.ro/societate-comerciala/articol/id_382/Hotararea-%3E%20%3E%20nr-3

    Hai ca in curind mina invizibila a bunului stat roman te va bate pe umar si in spatiul cosmic. Iubirea-i mare!

  5. @c: fii atent la ce-ti doresti deoarece Romania a devenit tara tuturor posibilitatilor electorale, iti dai seama cam de cite voturi ar avea parte, fie la el acolo?
    sa fii iubit
    marcus

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...