AcasăRabbi ziceCaşcavalul

Caşcavalul

Caşcavalul (Albaneză: Kaçkavall; Bulgăreşte: Кашкавал (Kashkaval); Sârbeşte: Kačkavalj; Siciliană: Cascavaddu) este un tip de brânză făcută din lapte de vacă sau oaie, produsă la început în Sicilia, dar acum răspândită prin Balcani, mai ales în România, Bulgaria, Serbia, Ungaria, Turcia, Grecia, Slovenia şi Croaţia.

Numele italian al brânzei era Caciocavallo, însemnând Brânză calare. Unii cred că la început era făcută din lapte de iapă. Mai probabil este ca denumirea provine din faptul că se pune la scurs „călare” peste un băţ.

( Sursă Wikipedia)

Mâine vorbim despre mălai. Caltaboşii au fost deja dezbătuţi, iar bordurile sunt binecunoscute.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

39 Comments

  1. @ arsulici
    Aici ma vad pus in situatia de a te contrazice. Daca omul are o viata, gauri…o grmada…
    Fizic, minimum sase… naturale. Unii si-au facut cu duiumul, peste tot…
    In buget, cate vrei, in ciorapi, asisderea si asa mai departe…

  2. Cascaval si caltabosi
    Toate luate pe daiboj
    De politicieni corupti
    Ce-ar cam trebui …

    „Ciolan” mare, colturos
    Sa le intre pe din dos
    Si sa-i usture in anus
    De’al votantului hal falus.

  3. Voi încerca să demonstrez rolul negativ al brînzei în societate.
    „Cum poţi guverna o ţară care are 200 de feluri de brînzeturi?” Întrebarea retorică îi aparţine lui De Gaulle şi nu mai ştiu sigur dacă a zis 200 sau 300. Ultima dată (şi singura, de fapt) l-am văzut în 68, cînd a venit în vizită şi noi, studenţii am fost trimişi să-l întîmpinăm cu entuziasm. La Paris, studenţii aveau altă treabă. Dar Ceauşescu a găsit răspunsul: desfiinţarea brînzeturilor. N-au mai rămas decît două: telemeaua de la coadă şi telemeaua bună, de la ţărani. După 89, s-a dat liber la brînză. Unii, desigur, s-au înfipt la caşcaval. Dar numărul sortimentelor de brînză din galantare a crescut şi continuă să crească, slavă importatorilor. Dacă am aplica viziunea gaullistă, ar trebui să tragem concluzia că acesta este motivul haosului din economie, politică şi societate. q.e.d.

  4. @ marcus
    Uite aşa ai unit Caşcavalul cu Totul dăspre sex.

    @ Kiki
    Ştiu celebra întrebare a lui De Gaulle. A parafrazat-o şi Berlusconea, mai târziu. Problema realăa guvernării nu vine din numărul de brânzeturi, nici din numărul de vaci. Ci din numărul tot mai mare de boi.

  5. Uite ce raspuns am primit pe un alt forum de la amicul Virus, ca sa vezi ca altii au vazut altufel:De vrei sa rozi un oscior
    Dai o mita si-i usor!
    S-a dus vremea mieilor
    Este-a dolareilor!

    Pentru-a roade un ciolan
    Regizezi acelasi plan!
    Structurile sa le-nmoi
    Sari la CAP cu euroi!

    Mai greu este la ciozvarta
    Aci duci banii la CARCA!
    Poti cu leul-paraleu
    Rezolvi si-asa ,ca e greu!

    Am lasat intr-un final
    Cum s-ajungi la CASCAVAL!
    Bagi de toate,umpli sacu’
    Si te infratesti cu DRACU’!

    Oare astia cu molarii
    Sunt pe bune sau au carii?
    Ca de-atata rosatura
    Le cad plombele din gura!

    Fir-ar al dracu de drac
    Eu ,om simplu ce sa fac?
    Ma uit la cei ce aduna
    Urlu ca PROASTA la luna!

    Iar eu am tinut-o p’a mea:

    Dar ciolanul cel mai mare,
    Tot pe romanas il doare
    Ca-i platit cu multa truda
    Si considerat feuda.

    De politician hulpav
    Si cu furt avind narav,
    Pe romani ii pacaleste
    Si ciolanu’ le mangleste!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...