La mol

Ce-mi place mie la mol. Se scrie mall, se citeşte mol şi se serveşte la pas agale. Pe vremuri, la Circus Maximus, lumea se perinda spre a vedea şi a fi văzută. Spectatus veniunt, veniunt spectatum ut ipsae- avea să spună Ovidiu. Un fel de Circus Maximus sunt molurile noastre de azi. Loc de perindare şi atârnare.

Duduci îmbrăcate economicos şi cu protuberanţele la ofertă. Dame trecute cu ochelari de soare tăvăliţi prin sclipici înţepeniţi pe creştetul devlei. Burtoşi cu lanţuri galbene şi pantofi de lac, evaluând cu ochi expert oferta pomenită de protuberanţe. Manelişti în treininguri cu bretonul geluit după metoda frunză de arţar. Oameni de tot felul şi de toată starea. Puţini cumpără. Mulţi cască gura. Şi mai mulţi doar îşi tăresc agale făpturile şi D&G-urile parfumate greu şi greţos. Iar toţi, la un moment ori altul, zac. Prăvăliţi, doborâţi, revărsându-se de pe scaunele prea firave, în zona rezervată halimosului. Zona în care balenele albe ori de altă culoare vin pentru a se împerechea.

Merg pe la mol dintr-un singur motiv. E unul din puţinele locuri unde se mai pot găsi cărţi. Nu e o librărie în adevăratul sens al cuvântului. Specia asta a decedat definitiv. Astăzi sunt magazine în care se vând şi cărţi. Printre altele. De bună vreme prefer să îmi comand cărţile pe internet. E mai uşor şi mai sigur. Dar îmi lipseşte perindarea prin librărie, printre oameni asemenea.  Trecerea tăcută printre rafturi, răsfoitul transformat, fără să îti dai seama, în lectură… De asta mai trec pe la mol. Nu găsesc, cum ziceam, ceea ce cândva numeam librărie, ci doar un fel de hală în care se vând de-a valma tot felul de trăznăi. Printre care şi cărţi.

Ieri am făcut un astfel de popas. Am dat peste standul editurii „Adevărul”. Cărţi apărute în condiţii speciale. Legate frumos în coperte de piele de culoare vişinei. Cu litere aurii desenate cu grijă, o minunăţie. Titlurile nu sunt fenomenale, dar l-am regăsit pe Vintilă Corbul, care mi-a bucurat copilăria cu a sa ” Cădere a Constantinopolului”. Şi găsesc acolo şi câteva titluri pe care nu le ştiam. Cărţi publicate de el în Franţa, apărute abia acum în româneşte. Sigur, nu e Joyce, dar sunt topit de curiozitate să văd ce şi cum a scris Corbul după plecarea din ţară. Aleg cărţile, le pun în coş, mă îndrept spre casă.

La casă am de aşteptat. În spatele meu se aşează un cuplu. Ea, o duduie care va trebui să accepte că a trecut pragul celor treizeci de ani. Şi că buricul gol atârnând dintr-o cută de slănină şi-a pierdut din forţa de seducţie. Sâni enormi puşi bine în valoare de un decolteu care nu ascunde mai nimic. O felie de sfârc rozaliu îmi zămbeşte de sub buza sutienului, de sub bluza deschisă larg. El, haină de piele, tricou ţipător, blugi XXXXXXXL, lanţuri, brăţări, burdihan şi prisos de gel în părul rărit şi mai degrabă cărunt decât grizonat. Ea îmi studiază conţinutul coşului- ah, ce-i ador pe cei care se holbează în coşul meu, la cumpărături. Apoi gângureşte către el ( gângureşte e un fel de a spune, vocea are ceva din sunetul unui eşapament la care toba nu participă civilizat):

– Puiu – puiu e el, pahidermul geluit-înlănţuit- uite ce cărţi mişto. Piele, puiu ! Hai să luăm şi noi câteva.

Am înţepenit. Privirea mi s-a blocat pe fruntea tipei. Acolo unde rădăcinile părului nu s-au hotărât dacă sunt negre sau cărunte, luând în răspăr blondul vârfurilor. Doar tenul pare mai degrabă decis spre măsliniu exagerat. Dar bine văcsuit cu roz în obraji şi inflaţie de verde pe la ochi.

„Piele, puiu”. Asta poate face o carte dezirabilă ! E rândul meu la casă. Ezit. Nu-mi mai vine să mai iau cărţile. „Puiu” mă interpelează:

– Frate, unde are cărţi de piele din astea ?

Casieriţa îi arată raftul. Cu pielărie. Îmi trece apoi cărţile prin mai multe fascicule. Unul anulează siguranţa. Altul citeşte preţul. Plătesc. Îmi iau marochinăria. Şi plec.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

38 Comments

  1. Dar recunoaste ca e un salt de la bibelouri si macrameuri la carti din piele.
    Lumea e in schimbare, la fel si viziunea lor asupra esteticii.
    Eu prefer cartile trecute prin mai multe maini.

  2. hai ma puiu, tu ai vazut la alde Gangurici ce carti misto avea ? erea rosii ma, si statea bine in vitrina aia cu cristale de boiemia.
    mi-a zis mie lenuta ca a vazut la mol neste carti cu verde. si ca e bune , ma gurita.bune ca se sterge usor de praf si tu stii ca pe mine ma doare capu de la atata galben. am vazut eu ca se poarta verde cu galben. sau s-a purtat?
    hai ma iuby, si nici nu se sparge.imi iei ? ca vreau sa fac schimbari, sa mai decoram si noi. si am uitat sa-ti zic. e scrise cu auriu, puiule. tu stii ce ne place noua culoarea asta. se asorteaza cu marginile de la oglinda aia mare de pe perete si cu tablou de la mata. ala cu rasaritu. si cu pantofii mei de casa si cu lantu tau.
    hai iuby, fa-mi bucuria asta, tu stii ca pisicutza ta te iubeste.

  3. Trebuie sa ne dam si noi dupa lume, sa facem frumos in casa, ca asa are entelectualii.
    Ca carti de citit avem, alea de credit. Am cetit ieri vro 5-6 , alea da le-ai adus tu, da pa autorii astea nu i-am mai cetit. erea unu Marinescu, altu ceva cu I. dar nu conteaza, bine ca avea ceva pa ia.
    cu ce-am cetit la primu, mai cumpar niste carti pentru bae.

  4. pe vremea studentiei cînd îmi plateam o parte din chirie cu meditatii la chimie date copilului gazdei ( un soi de Ionel) îmi aduc aminte de raspunsul lui la întrebarea :
    – ce e molul?
    dupa ce se uita pe jumate adormit la mine , lasa capul pe spate , gest de adînca cugetare si bolborasea:
    -molul…..polul….

  5. da’ dacă făcem comandă pa enternet la alde Babardel, că are ăia surse acolo.
    sexpiru ăsta sună bine în dormitor. da să ştii că eu nu-l cunosc, că tu mă întrebi mereu dă ce îl strig in somn. crezi că …?

  6. Bag de seamă că sunteţi privilegiaţi. Noi n-avem cărţi din piele, nici vişinie şi nici altfel, că n-avem mall. În schimb, găsim cărţi la kil la supermarket, printre şoşoni, bibelouri chinezeşti de 1 leu şi gemuri.

  7. Ne târăm şi poftim la ce-i al vostru :)))

    În schimb, avem biblioteci. Multe biblioteci în care, invariabil, lumea îl citeşte zi – lumină de Walker ori pe alţii de-ai noştri. Mai mult, avem şi tipografii, unde poporul se retrage după închiderea bibliotecilor 😀

  8. Rău cu carţile de piele e că nu le poţi purta să le vadă tot oraşul sînt văzute doar când vin cocalarii la tine în vizită….

    Lăsînd gluma la o parte, poţi găsi o librărie extraordinară, pe gustul oricărui cititor vechi, (poate un pic cam strîmtă intre rafturi, dar eu am 140 kg, deci vina e a mea), cu librărese pasionate de ceea ce fac, la Iaşi, în piaţa Unirii. Nu e vorba de librăria Humanitas din piaţa Unirii, ci de cealaltă, Librăria Junimea, aflată tot în piaţa Unirii. Am rămas foarte plăcut surprins când am descoperit-o anul trecut, într-o delegaţie.
    Faină e şi Librăria Eminescu din Iaşi. De fapt Iaşii m-au impresionat prin câte librării sunt….
    În Arad avem doar 2, Slavici (mai veche, şi încearcă să reziste, preferata mea) şi Corina, mai nouă, destul de faină. Mai e şi Diverta, ca raion în magazinul mare, dar mie diverta nu îmi place. Cărţile sunt organizate haotic, nu pe colecţii, ci dupa numele autorului, astfel că găseşti greu toate cărţile din aceeaşi colecţie….
    Îmi plac librăriile Cărtureşti, par făcute cu pasiune…
    Dar nu prea mai sunt librării adevărate pentru că lumea nu mai citeşte, iar cărţile sunt scumpe….
    În Constanţa m-am bucurat când am gasit cortul Kilipirim pe faleză la cazino… În rest, doar librăria de pe bd.Tomis, aproape de fostul hotel continental… Că cele trei librarii de pe strada Ştefan cel Mare (cea de pe colţul cu Bd.Tomis vizavi de poşta mare, cea de pe colţul de la mag. Tomis şi cea de vizavi de mag Tomis) au devenit magazine de pantofi şi haine, victime ale regimului Mazăre/Constantinescu….
    Vai de noi, ca popor, căci practic am blocat accesul la cultură distrugând librăriile….

  9. @ Morde….
    Cine te-a pus, frate, sa cumperi carti legate in piele…
    Daca le luia brosate, nu atrageai atentia si invidia doamnei cu pricina……
    Vezi, mata… 😆
    Si ai mai indus si femeia in eroare… Sa creada se poarta …. :mrgreen:

  10. @ Arsulici
    D&G sunt printre putinii de care stiu… Ultima fitza, pauza… Dar, o sa am in vedere sa folosesc cat mai des Wiki…
    Salut 🙂

    @ Morde…
    Dumneata, te cred, …
    Ma refeream la „nevinovatii” aceia…
    In Buc., era sa spun, mai vam o gramda de librarii… si brusc mi-am amintit ca nu am mai ajuns in centru cam de vre-un an…
    Deci, nu pot da informatii corecte…
    Voi incerca sa ma informez… zilele astea…

  11. @geomarz
    In Bucuresti e mai simplu. Cunosc citeva librarii adevarate, si cunosc si citeva depozite de carte, de unde le iau si cu o mica dar pt mine importanta reducere (cartile de specialitate in domeniul meu sint scumpe rau, orice reducere conteaza). De cite ori ajung in bucuresti si am macar o ora la dispozitie, ma duc sa-mi iau carti….

  12. Cu ceva vreme bună în urmă am aflat, la nu-ş’ ce emisiune la teveu, că „nu se mai poartă”! Cărţile, frate, nu se mai poartă să ai în casă cărţi, bibliotecă! Casa lux, alte cerinţe!
    Asta explică micşorarea numărului de librării. Cererea şi oferta…

  13. Adevarul e ca e tare colectia aia in piele de la Adevarul. Am vrut sa imi iau si eu Caderea Constantinopolului. Da’ nu mergea cardu’ si nu aveam decat 20 de lei la mine. Am ramas cu buza umflata.
    Azi de dimineata am fost la doctor si am luat un Orhan Pamuk sa citesc cat astept. A mers foarte repede. Da’ aia care asteptau se uitam suspect la mine cand am scos cartea si am inceput sa citesc. Si erau oameni in varsta, samd.
    Data viitoare imi iau un ziar…
    ps: se intampla in Germania.

  14. @ mary_lou
    Nici până acum rostul lor nu era să fie purtate, ci citite.
    Da’ dacă nu se mai poartă… aia e. Aşteptăm să devină retro.

    @ Pendulul…
    Colecţia ar putea fi tare. Nu mă topesc după Hassel şi alte alea. Dar sunt câteva titluri care merită atenţie.

  15. @Mordechai: fara Hassel ca nu mai avem 14 ani. Dar mi-am adus aminte de o amica a carei amica cumpara colectia de la Cotidianul si mi-a spus ca are loc in raftul de la birou si da bine. Acum divorteaza. Nu stiu daca e vreo legatura, o fi Miller ala de vina sau le-am combinat eu 😀

  16. Pe lângă subiect, dar prin preajmă. Nu încetez să recomand un autor care îmi place teribil. Amin Maalouf. Şi dacă tot veni vorba Mika Waltari şi al său Egiptean (şi nu numai). Se găsesc la Polirom. Care mă poate contacta pentru onorariul cuvenit la promovarea asta.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...