Mail Goggle

Să zicem că eşti cam zurbagiu din fire. Doar zicem. Hai să mai zicem că, de exemplu, vinerea seara dai puternic cu lichide cu timbru în metabolism. Doar zicem, dom’le. Pe urmă presupunem că, după ce ai introdus cantităţi respectabile de cinzeacă în biochimia proprie, încep să te năpădească amintiri. De-un paregzamplu îţi aduci aminte de şeful tău care te-a lezat la ego, cu două zile înainte. Sau de gagica ta, care nu îţi împărtăşeşte pasiunea pentru snooker şi îţi cere mereu să schimbi canalul. Sau de patronul tău care e un zgârie brânză şi nu respectă nimic din ce faci tu în orele când eşti la birou şi nu munceşti pe mess. Şi te-ai hotărât, ajutat substanţial de transformările biochimice care se petrec în organismul tău, să le-o zici.

Până aici clar? Mergem mai departe cu presupunerea. Şi, să zicem, că ai un webcam atârnat de laptop. Sau că telefonul tău face poze la o rezoluţie la care pilozitatea depusă pe fesele tale şi între ele, devine suficient de evidentă. Nu mai vorbim despre şuviţele făinuţe fluturând de pe testicolul lăsat ca momeală, în josul pozei. Şi să mai zicem că te hotărăşti să trimiţi pe mail, celor mai sus pomeniţi, poza aceasta. Împreună cu nişte vorbe bine alese şi sugestia unei apropieri extrem de intime. Ei ? Interesant ?

Singura problemă e că, a doua zi, la pachet cu una mahmureală o să primeşti şi nişte veşti spectaculoase de la recipienţii mailului tău. Care nu sunt neapărat adepţi ai curentului ICR în artă. Şi atunci e buba.

Dar Google s-a gândit la asta. Şi îţi sare în ajutor.

Adică există o opţiune numită Mail Goggles, pe care ţi-o configurezi singur, anticipând momentele când te poate lovi strechea. Iar progrămelul intră în funcţiune şi îţi dă o lucrare de control înainte de a te lăsa să trimiţi mailul tău inovator.

Până aici fain şi util. Invenţia lui Perlow îi poate ajuta pe unii să evite plonojonul în rahat. M-am întrebat cum i-o fi venit ideea asta. De la celebra demisie în cinci minute a lui Băsescu ? Sau de la alte ciocârlii lepădate pe gură de al nost’ ? Nţ, nu cred. Probabil o fi vocea experienţei. Sigur a trimis şi el un mail ca cel pomenit mai sus. Şi de atunci, în fiecare dimineaţă, colegul de birou Rajiv, gheiul companiei, îi aduce cafeaua caldă la birou. Împachetată în surâsuri tandre. Naiba ştie.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

32 Comments

  1. @C
    Deci Rajiv e o presupunere a mea. Bazată pe experienţă. Da’ şef… nu prea cred. Indienii nu-s şefi în companiile albe.

    @kiki
    Au gugălarii nişte invenţii… Îţi dai tu seama, să-l vezi pe Băse socotind, murdar de creion chimic pe limbă, înainte de a da drumul porumbelului: şase ori şase treijşase, scriem şase ţinem trei…

    @ nuvamaisuportam
    Tot la politicieni vă gândiţi. N-aveţi şefi ? Certuri cu soacra ?:))

  2. soacra ma iubeste :)) n-am de ce sa ii trimit tampenii .. iar sefu` nu imi creeaza probleme pt. ca depinde de mine :))

    oricum, de laudat initiativa … astept cu nerabdare noile inventii gen dictionar de porcaiala, ca altavista si Babel Fish nu au cuvinte speciale incluse.
    Da` pentru alde big boss din wigwam nu cred ca functioneaza testele alea, ca matematica e grele ca si engleza …

  3. pai … eu sunt ala „exotic” in familie, logodnica mea fiind australianca ergo toata familia ei ma iubeste. Secretul cu mama soacra e ca fac si eu ce face baselu` cu tufisu` si cu putinu`: plasez strategic buzele pe posterior … rezultat garantat, mai ales daca ii spun ca arata atat de tanara incat am crezut ca e sora logodnicei…
    Uite, asta e o idee buna de gadget pentru Google : prezicator de toane ale soacrei .. precum si dictionar de fraze pupincuriste 🙂

  4. na ca am pus monopol pe topicul asta .. ptiu drace ..
    nu pun dom`le verde pe camasi ca nu da bine, pune pe palarii :)) si mai bag si o pana din aia neagra de dihanie zburatoare si ma lansez in politichie … Votati planta ! va dam oxigen mai ieftin 🙂

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...