AcasăLeptopuluStanE bou, da' ce...

E bou, da’ ce freză mişto are

Ce ne-am face fără podcasturile din orezăria chinezească ?

Una de ieri, de la panaramoteca marca Tatulici ( care a învăţat o singură regulă despre show-ul de televiziune: circul se vinde. Restul nu l-a mai interesat). Pârvulescu e ubicuu. E pretutindeni. E omniscient. El n-are opinii, el postulează. Adică, mireneşte vorbind, bate câmpii, da’ are ţinută. Şi în ochii gloabelor asta dă bine. Nu mă dau în  vânt ( auzi, să pomenesc de vânt în context !) după Ion M. Ioniţă, dar la faza asta l-a ars pe marţafoi. De ce mi s-a părut interesanta faza asta ? Pentru că o văd mereu şi mereu repetată. Tot felul de marţafoi venind şi dând boborului exemplul surorilor noastre e gintă… capitalistă , construit pe argumente care nu există. Profitând de ignoranţa privitorilor şi prostia sau bunăvoinţa moderatorilor. Tehnică deja clasică: ai concluzia gata scoasă din ţiplă, mai departe treci matale şi ajustezi premiza, confecţionezi şi argumente, că nu se prinde nimeni. Tehnică, spuneam, clasică. Tehnică de… ? Ghici.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=g-wIYXe2slA]

A, da. La haloimăsul tatulician de ieri mai trebuia notat ceva. Dibăcia cu care Florin Călinescu repeta bancul cu cocoşu’ roşu. Sub nicio formă, dar sub nicio formă nu pot fi suspectat că aş fi vreun simpatizant de-al fotogenicului Tapalagă ( fotogenic, ştiu eu de ce ). Dar Călinescu avea de răspuns la o chestie simplă şi clară ( că se vrea palavremntar): contractul său de treij’ de milioane cu MApN. Şi dacă avea ce… răspundea. A preferat să o dea pe cocoşu’ roşu. Aşa că, la faza asta, i-a tras-o Oana la vinclu. Podcast tot made in China.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ImLXoqBlgiA]

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

10 Comments

  1. Aşa profesor, aşa studenţi cu succesuri!
    Păcat de Corina că a trebuit să stea la circăreala cu pricina.
    Dar am impresia că nu era Sorin Ioniţă, ci celălalt Ioniţă, gazetarul. Oricum, a reacţionat cum trebuie.

  2. Da, numai piscuri. Republici nordice şi succesuri cu glazură maro.
    Corect. Nu era Sorin Ioniţă. Sunt eu ameţit. Fac cuvenita rectificare. Mulţam de atenţionare.
    Corina, de bună credinţă, s-a dus acolo crezând că se vorbeşte despre ceva, nu că doar se trăncăne. Deşi… Tatulici, Realitatea… era destul de limpede ce aşteptări îţi poţi construi.

  3. Cred că toţi erau boi cu freze misteaux pe acolo, cu excepţia lui Ioniţă. Ba chiar şi Dan Diaconescu le-a tras-o la unii. Neaşteptat să-i dau dreptate 😀
    Am făcut efortul să mă uit trei ore la emisiune. Iniţial m-am enervat, apoi am luat-o ca o glumă bună şi m-am prăpădit de râs. Vorbind serios, cam multe poliţe de plătit şi răbufniri personale. Nu am înţeles, în final, care a fost scopul emisiunii.

  4. @ Arsulici
    Cu adâncă înţelepciune ai grăit !

    @Satmareanca
    Am văzut emisiunea noaptea, în reluare. Fără elan şi cu bâzdâc. Pentru că se ştie reţeta tatulicelui: bâlci şi scandal.

    @ c
    De acord cu tine, în principiu.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...