Studiul de frezabilitate

La mine e clar: dacă ies dimineaţa din casă dau nas în nas cu nea Stere. Azi dimineaţă era pe banca din faţa blocului. În treining galben cu albastru, culorile nationalei de fotbal. Pe spatele bluzei scrie România. Pe creştet o şapcă neagră cu logo-ul VW. Pantofi negri. Şi sticla de Red Bull de Medgidia lângă el. Nu e singur. Companie selectă. Nea Mătreaţă şi Tănasie Erogenu.

– Cum ţi-a rămas, bă, Tănasie, numele dă Erogenu? Zi să ştie şi vecinu’.  Nea Stere e un drăguţ. Nu vrea să mă lase neiniţiat.

Erogenu rânjeşte încântat spre mine. Un dinte îmbrăcat într-un metal curios sclipeşte tâmpit spre mine. Iar Tănasie Erogenu urneşte naraţiunea:

– De la nevastă-mea dintâi. Era la o nuntă. Şi am scos-o afară din cort să ne respirăm aer curat. Şi am dus-o în câmp s-o violez.

– Hai, bă, zi. -îl încurajează şi nea Mătreaţă.

– Păi , cam asta. Da’ eram afumat şi când m-am suit pe ea nu mi s-a sculat. Şi m-a făcut aia albie de porci. De m-a ştiut toată nunta.

– Păi, zi mai departe- hlizeşte nea Stere.

– Cam asta e. Da’ două seri mai târziu am prins-o iar, când venea de la piaţă. Şi am dus-o în spate la magazia de la cooperativă. Şi de data asta i-am arătat eu. Şi cum ne-a plăcut la amândoi… ne-am luat.

– Ce zici vecinu’ ? mă cercetează nea Stere, încântat până peste poate că m-a iniţiat în una din legendele urbane.

Nu zic nimic. Ridic din umeri. Ma cam grăbesc.

– Că uite, vecinu’, ne sfătuim acilea cu Erogenu’ că ce să facă. E văduv de cinci ani. Şi nu mai merge.

– Aşa…- articulez eu cu mintea în altă parte.

– Şi lui munca nu i-a plăcut, da’ i-au plăcut femeile. Se vâră şi nea Mătreaţă.

– Câţi ani ai Tănase- îl întreb şi eu ca să nu par complet lipsit de interes.

– Cin’şapte.

– Mulţi înainte. Şi ?

– Păi- mă dumireşte nea Stere- el ar vrea să se însoare. A găsit una. Are doar cin’zeci. Nu e rea. N-are copii. Da’ e o dilemă.

– Ce dilemă, nea Stere ? mă arăt interesat de apariţia dilemelor în lucrarea amorului la vârsta a treia.

– Păi, uite, dom’le- mă lămureşte Erogenu- io beau.\

– Asta se ştie ! răspund într-un glas, cu mare elan, nea Stere şi nea Mătreaţă. Asta e normal !

– Da- încuviinţează Erogenu- beau. N-am avut servici. Am mai lucrat cu ziua. Şi acu’ am pensia de urmaş de la nevastă. Că era mai bătrână ca mine. Şi asta vine cam la şapte milioane juma’ pe lună.

– Aşa, şi ? nu prea văd legătura cu aranjamentele matrimoniale de care pomenea mai devreme.

– Păi e o problemă. Că asta are servici. Da’ ea nu ia decât vreo şase milioane pă lună.

– Şi ? tot nu pricep eu.

– Păi, făceam aici cu Sterică şi Mătreaţă un studiu din ăla de frezabilitate să vedem dacă se merită. Că dacă mă iau cu asta… zice că pierd pensia de urmaş. Aşa o fi ? Şi ies în pierdere. Nu mai bine mă ţinu cu ea fără acte şi ieşim pă beneficiu ?

Nu ştiu ce să-i răspund. Nu mă pricep la chestiile astea. Nu le sunt de folos. Îmi cer scuze şi plec. În urma mea îl aud pe nea Mătreaţă.

– Ăştia tineri… cică are carte, vai de curu’ lor. Nimic nu s-alege… Ăştia fute fără gândire serioasă.