AcasăOy-oy!Rrromânul verde

Rrromânul verde

Ieri am avut de bătut un drum la Tulcea. Frumuseţile patriei, delta, pădurea de la Babadag etc. Da’ eu eram cu treabă. Oricum nu va interesează cu ce treabă. Peste tot în lumea deplasarea din punctul A la punctul B se face simplu. La noi e mai complicat. Hopa, groapa. Hopa, ailaltă. Hopa, câinili. Hopa, beţivu’. Hopa, s-a terminat asfaltu’. Şi din hopa în hopa, într-un târziu ajungi undeva. Dacă eşti băftos şi ai simţul orientării, chiar unde aveai de ajuns. Dacă nu… aia e, dai cu şpic inglişu’ şi te înţelegi tu cu băştinoşii.

Şut în cur că am deviat. Deci mergeam la Tulcea. În maşină cald şi fum – deoarece am obiceiuri de turc bătrân, adică duhănesc ca o locomotivă, iar geamul crăcănat subţire… face şi el ce poate. Tata Sting, copilotul meu de bază îmi zicea dulce la ureche… Totul fain şi hopa după hopa… ajung la Babadag. Acolo, pe marginea drumului un concetăţean cu vârsta respectabilă ( epitet aleator) tropăia pe bordură dând cu deştu’ după maşini. Suflet milostiv calc pedala din mijloc şi încarc degetosul în dreapta. Ce a urmat aflaţi din următorul dialog. Rezumat, dar pilduitor.

– Pân’ la Tulcea, la fată merg.

– Bun, tot la Tulcea merg şi eu.

– Asculţi muzică… Ăsta nu-i român…

– Nu, e englezoi.

– ‘tu’le muma în cur de bozgori !

– Poftim ?!

– Inglezii ! Numa’ rele a făcut pe planeta asta. Nenorociri şi ticăloşii.

– Mda- chiar nu am de ce să încurajez tipul ăsta de discuţie. Totuşi nu văd de ce le spuneţi… bozgori.

– E bozgori. E mână în mână cu ungurii şi cu jidanii !

– Da? Şi cu evreii ? deja aflu lucruri cu adevărat semnificative.

– Da. Ei stăpâneşte lumea. Nu mai ai loc de ei. Uite, fata mea are liceu’ şi lucrează la magazin vânzătoare. Ginere’meu e cu şcoala de maiştri şi stă pe opt milioane. Unde e banii ? Hă?

– Care bani ?

– Ăştia a furat tot. Ungurii şi jidanii, mână în mână cu inglejii !

– Americanii nu ? plusez  eu să văd ce iese.

– Ăia e cei mai răi. A dat drepturi la ţigani şi a pus oamenii lor peste tot. Uite şi la noi, l-a pus pe Băşescu ăsta. Ăsta e român ?

– Nu e?

– Băşescu ? Nu e. Ştiu de la ginere-meu. E tătar. Şi ţigan.

– Păi atunci de ce i-a zis ziaristei ăleia ţigancă dacă…

– Aşa l-a învăţat evreii. O să dea Ardealul la unguri şi el fuge în Israel, unde a fugit şi Iliescu.

– Cum a fugit ? Când ?

– La revoluţie, cu Ceauşescu. Ăsta de acum e clonă, dublură din aia… pus de americani.

– A, da? mă simt mic şi ignorant.

– La noi n-a făcut la fel ? A luat şantieru’ naval şi a dat lumea afară. De ce nu mai lasă pe oamenii noştri la peşte în Dunăre ? Le-a băgat cotă… ca să nu facă ei concurenţă la peştele unguresc şi evreiesc. Ştie lumea da’ tace.

– E grav- îl aprob cu morga adecvată.

– Vai de noi, săraca Românie. Săracii români …. ce ne face ăştia… Cald în maşină … străină ?

– Nu, românească. Dacia.

– Aha, de aia nouă… făcută cu evreii…

– Nu, cu francezii… Renault. E Logan.

– Da. Franţujii e cu bozgorii. Şi ăia e mână în mână cu evreii… ştiu eu. Păi noi nu făceam maşini bune? A distrus ăştia tot.

Nu mai am nimic de zis. Tac. Bine că am ajuns. Omu’ vrea să coboare. E plin de draci. O să rupă gâtul cuiva. Vrea să îmi dea un leu. Refuz. Îmi strânge mâna şi se prezintă, aşa de despărţire:

– Trifon Ismailiciuc.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

20 Comments

  1. halal şi aferim! 🙂 în ţara asta toţi suntem români. în afară de jidani şi ţigani. şi de unguri şi de englezi. şi de împuţiţii ăia de bozgori. la câtă repulsie faţă de cel de altă mumă decât tine am văzut în ţara asta, nu mă mişcă defel părerea italienilor ori a francezilor despre români. ba chiar sunt de acord cu ce spuneai mai acu’ două-trei zile: să ne ferească dumnezeu să primim ce merităm.

  2. …CHINtesenta CHINului de a te CHINui sa intelegi ceva ce seamana cu voce unuia ce nu se comporta exemplar,si parca nu s-a mai inCHINat de multa vreme la nici un fel de icoana…
    Dialogul spumos este de-a dreptul emblematic pentru o larga si importanta majoritate a celor ce populeaza spatiul carpato-danubiano-pontic…

  3. @ Turambar
    La banii ăia mă gândesc şi eu acum, cu regret.

    @kiki
    şi eu tot :))

    @hadean
    Râdem, glumim … da’ nu părăsim incinta, nu?:))

    @Mihai Daniel
    Te-a pus chinezul să bagi mult cu ” chin”? :))

  4. EXCELENT, M… si când ma gândesc ca Sarko are tata „bozgor”, mama franceza, bunic matern grec-evreu, prima nevasta era corsicana, a doua hispano-tigano-etc, a-3-a italiana, suntem „foutus”, ce mai…

  5. Dialogul spumos din masina lasa sa se vada ,uriasa ignoranta in care ne zbatem de mii si sute de ani . Chiar daca tipul era vreun turco-tatar-lipovean , ma intreb ce legatura mai are religia crestina la care ne tot raportam , bisericile pline de credinciosi habotnici , care atunci cind ies din ea , calcati fiind pe picior incep sa injure sau mai rau sa fure !. Vreau sa va amintesc ca nasul prea lung si parfumat al francezilor , lipsa lor de reactie la problemele minoritatii magrebiene din Franta , a dus la atacurile si incendierile de masini din suburbiile Parisului. Asa ca nu noi am inventat toleranta din gura si intoleranta din fapte , suntem pina la urma un mic sat global . Nu ?

  6. @ c
    Ce vrei să insinuezi?:)

    @lol
    Mai ştii ?

    @ maldini3
    Poate fi. Dar nu e obligatoriu.

    @Melanie
    Da? Atunci ăla e franţuz verde. Şi e.

    @Vio
    Nici nu ştiu dacă despre intoleranţă e vorba aici.

    @Trexel
    Îl dibuia Trifon, dacă era.

  7. Ba da Mordechai , pentru noi termenii de xenofob, rasist,iredentist sunt sinonimi intre ei , si sinonimi cu ignoranta si cu intoleranta . Cum poti sa te manifesti altfel decit in buna crestere romaneasca , si in bunul proverb invatat de la bunicu ‘ ,, Ba pe-a matii ” !
    Nu-i asa ca noi nu suntem vinovati de nimic ? . Altii sunt vinovati ca noi ne muscam de fund unii pe altii , altii sunt vinovati ca ne furam caciula etc. Cu respect.Vio

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...