Marea

I-auzi ştire de la fraţii noştri.

Mai mulţi oameni de afaceri din Israel au făcut un apel către Comitetul Guvernamental al Denumirilor (GNC) pentru a schimba numele de „Marea Moartă”, susţinând că asocierea cu moartea este dăunătoare afacerilor, relatează Ynetnews.

„Clienţii noştri din străinătate se simt stânjeniţi să cumpere produse care îşi au originea într-un loc al cărui nume este asociat cu moartea. E o chestiune problematică”, a declara Moty Fridman, directorul firmei Minus 417 Dead Sea Cosmetics. Fridman este unul dintre iniţiatorii acestei iniţiative.

Profesorul Moshe Brur, directorul GNC, a declarat că acest comitet se va reuni la începutul lunii noiembrie pentru a analiza această iniţiativă.

În cazul în care GNC va fi de acord cu iniţiativa omului de afaceri de a schimba numele Mării Moarte, atunci actualul nume al acesteia va fi eliminat din publicaţiile oficiale şi de pe hărţile oficiale.
Până în prezent, nici o propunere alternativă nu a fost făcută. Numele ebraic al Mării Moarte se traduce prin expresia „Marea de Sare”.

Despre numele Mării Moarte se spune că a fost menţionat pentru prima oară într-o lucrare a lui Plinius cel Bătrân, din secolul I d.Cr.

Conform unui studiu recent efectuat de Geocartography Knowledge Group, 42,5% dintre participanţii la acest studiu s-au declarat în favoarea schimbării numelui acestei mări, iar 52% s-au declarat împotrivă.

Auzi, bre ce le ţăcăni rotiţa şi fârtaţilor din Eretz. Şi zi aşa, nu mai merge denumirea geografică ? Nu face bine la gheşeft. Adevărul e că nu-i uşor să convingi ghoimu’ să cumpere cosmetice pe bază de apă de la Marea Moartă. Cum dracu’ să le zici că alea te intineresc când în Marea aia şi bacteria zice: „copii, mă duc” ?

Acu’ să vedem ce nume or găsi. Marea Decesului ? Mare cu vitalitate scăzută ? Că aia cu Marea de Sare e tare lipsită de vino’ ncoa.

Da’ eu cred că cel mai deştept ar fi să se treacă la măsuri radicale. Şi să-i dea un nume care să rupă la gheşeft. Aşa, de exemplu, cel mai deştept ar fi să-i zică „Cea mai mare piscină cu apă sărată” şi le-au rupt gura tuturor. Că pe urmă ne facem şi noi curaj. Şi schimbăm numele de doliu al mării noastre. Şi îi spunem… cum îi spunem ? Idei ?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

29 Comments

  1. Astea erau pentru Marea Moartă. Pentru Marea Neagră, cum toate celelalte culori sunt ocupate de alte mări, nu ne rămâne de ales decît între Marea Portocalie şi Marea Mov. Sau un compromis, portocalie cu un pic de mov.
    Sau îi spunem simplu, ca marinelul: ruskoe ozero.

  2. Boss,revin:Marea flotei disparute.
    Invitam turistii sa caute flota lui Base.
    Epave sunt destule,mata esti si ovrei si constantean,tragem un restaurant pe malul marii si ne umplem de bani.
    .

  3. Boss,for you:
    „A nu-ti fi frica de nimic inseamna a privi tot ce se petrece in lume ca spectacol,asta inseamna ca putem interveni oricand,prin imaginatie,si putem modifica spectacolul asa cum vrem noi.” Mircea Eliade.

  4. Bre!!!!!!!!!! sa facă cu marea lor ce vor!! A noastră sa o lăsam cum este ca si aşa mă duc pe faleza in fiecare dimineaţa cu sufletul cat un purice ca doamne fereşte nu o mai gasesc ca a furat-o cineva.:))

  5. @c
    Deci, intervenind prin imaginaţie, eu l-am demis pe Băsescu. Mai departe cum procedăm ?

    @Gabriela Savitsky
    Castică.

    @ Darius cel Tulbure
    Da. Dar pe Marea Neagră vapoarele pot, totuşi, circula. Că nu-s gropi.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....