Un număr

Sună telefonul. Răspund. Ce chestie. Soneria telefonului e un fel de clopoţel de-al lui Pavlov. El sună, noi răspundem. Mă gândesc unde ar fi ajuns azi psihologia dacă, pe vremea lui Pavlov, ar fi existat soneriile polifonice.

La telefon unul gâjâit, cu urme de inutile entuziasm în glas. Mă anunţă că mă sună din partea lu’ domnu’ peneleu Haşotti şi începe să recite o cântare electorală cu chiloţi galbeni şi săgeată-n cur. E bine aşa. Mănâncă şi el o pâine.

Îl las cam două minute, timp în care mormăi câte un îhî, fără tragere de inimă. Apoi îl dau time-out:

– Deci de la penelea ?

– Da ! zice ălă gâjâindu-şi entuziasmul inutil.

– De la domnu’ Haşotti ?

– Da, dânsul ar dori…- reîncepe turuiala.

– Ho ! zic. Lasă-mi numărul lui şi zi-i că-l sune eu diseară !

Ăla de la telefon a amuţit. Mormăie ceva aiuristic. Nu vrea să-mi dea numărul. Ce bine prinde Seinfeld la casa omului. Mi-a închis.

Deci, n-are nimeni numărul lu’ domnu’ Haşotti ? Că eu chiar vreau sa-l sun pe om. Mai vorbim politică, mai ieşim la un grătar. Ţinem şi noi legătura… Mai vedem un meci împreună. Poate mă ajută la mutat, că singur nu le pot căra pe toate. Nu ? Că tot vrea el să „ne cunoaştem”, că tot e el apropiat de popor şi vrea să fim prieteni. Nu ca alţii care mănâncă doar rahat ca să ne ia votul. Eu cred că de aia l-a pus pe prietenul ăla al lui să mă sune. O fi  mai timid şi s-o jena să sune direct. Eu aşa cred. Deci are cineva numărul lui ?

UPDATE: Via Chinezu, via inconstantin… uite blogu’ ! Uite aici. Cât de prietenoşi, cât de omenoşi, ce comunicativi şi tandri cu segmentul reprezentativ devin gălbiorii la vremea când se culege  tuşul din ştampilă.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

8 Comments

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....