AcasăRabbi ziceKapitalism ?

Kapitalism ?

Ultimul număr al prestigioasei revistei americane Business Week are o copertă, în aparenţă, şocantă. Pe copertă e anunţată cu litere de o şchioapă tema acestui număr: The Future of Kapitalism. Cu K. Un K marcat cu roşu. E inutil să vă decodific aluzia, cred.

Tema ar putea părea extrem de interesantă. Şi este interesantă. Totuşi, care capitalism? Care viitor ? Aşa cum descoperă şi editorialiştii BW „the capitalism is dead” . Şi care era noutatea? Capitalismul occidental a funcţionat perfect câtă vreme ameninţarea roşie dinspre est plutea ca o sabie a lui Damocles deasupra capului. În lipsa acestui pericol derapajele au fost tot mai frecvente şi au avut efecte tot mai dramatice. Lăcomia, nesaţul corporatist nemaifiind în niciun fel cenzurate ori temperate. Iar rezultatele sunt evidente.

Bush bate câmpii, ca de obicei, spunând că naţionalizarea marilor faliţi ai Americii are tocmai rolul „de a salva economia de piaţă”. O prostie mai mare nici nu se putea spune. Economia de piaţă e un concept răposat şi îngropat. La fel de stupid şi utopic ca şi comunismul. Teza pieţei care se autoreglează eficient a fost infirmată în modul cel mai dureros cu putinţă.

În mod logic şi natural succesul unei companii ar trebui să depindă de eficienţa sa, de competivitatea produselor sale. Reţeta ar trebui să fie una simplă: produci o marfă de calitate, o vinzi la un preţ corect, îţi acoperi costurile şi faci şi profit. Simplu. Lucrurile însă nu mai stau de multă vreme aşa. Lipsa competitivităţii e suplinită de un lobby agresiv. Insatisfacţia consumatorilor e suplinită de intervenţia politică, de multe ori, care furnizează comenzi de stat sau asigură comenzi externe folosind mijloace de presiune politică. Lipsa de eficienţă şi nesimţirea managerilor sunt suplinite prin mişcări speculative în herghelia banilor virtuali, acolo unde valoare acţiunilor unor companii ajunsese la valori ridicol de mari, în niciun fel justificate de dividendele plătite vreodată de acele companii. Reţeta de succes de care pomeneam mai sus a dispărut, fiind înlocuită de un mix de corupţie şi joc politic. Iar acum edificiul se prăbuşeşte.

Dacă stângiştii ar putea să îşi frece mâinile încântaţi de eşecul conceptului de capitalism… avem veşti rele. Nici în parcurile stângii nu cresc fructe prea sănătoase. Şi nu acolo există soluţiile miraculoase.

De fapt avem de a face cu o teribilă inadecvare. Viteza cu care evoluează lumea noastră este uimitoare. Tehnologia progresează într-un ritm năucitor. Globalizarea a încetat să fie un deziderat şi a devenit o realitate curentă, la care mulţi dintre noi nu am reuşit încă să ne adaptăm. Sistemele tradiţionale de valori sunt spulberate. Culturile tradiţionale sunt măturate de tăvălugul necruţător al lumii celei noi. Cu toate acestea noi vrem să privim, în continuare, lumea în acelaşi mod. O judecăm folosind acelaşi binom decrepit şi stupid: stânga- dreapta. Lumii secolului XXl încercăm să-i oferim soluţii ale secolului XlX, înţepeniţi în formulări doctrinare rigide şi nepotrivite, deci ineficiente. Ba mai mult, continuăm să amestecăm doctrinele economice de-a valma cu cele politice. Iar rezultatul îl zăpăcim total într-un talmeş -balmeş din care nu se mai înţelege nimic. La noi, de exemplu, liberalism înseamnă dreapta. Pentru orice american, însă, liberal e echivalent cu stânga. Şi aveam pretenţia că aparţinem aceluiaşi sistem de valori !

China foloseşte o reţetă originală: un sistem politic şi un cu totul alt sistem economic. Reţetă care, până acum, i-a prins bine. Pe termen lung reţeta aceasta nu va putea funcţiona. Pentru că societatea chineză acumulează contradicţii interne cumplite, care vor sfârşi prin a naşte tensiuni sociale şi nevoia de reformare a sistemului politic. Şi apoi…

Comunismul e decedat şi îngropat. Capitalismul e răposat şi el, dar e împăiat şi ţinut în fereastră, pentru impresionarea vecinilor. Accesul la resurse  e tot mai dificil şi a devenit tot mai scump. Problemele încetează să mai fie locale şi devin foarte iute globale. Fie ca vorbim despre modificările climatice sau despre criza financiară. Iar soluţiile trebuie să devină tot globale. Iar asta este extrem de dificil de realizat, mai ales în condiţiile în care nationalismul economic se manifestă tot mai agresiv. Şi asta pentru ca performanţa economică, bunăstarea natională e singura reţetă de succes pentru politicianul de pretutindeni – rămânând în zona aparenţei democratice. Reuniuni de tipul G 7, G8 sau G14 -aşa cum se doreşte să devină- generoase în intenţii, îşi propun să rezolve problemele globale, dar sfârşesc prin a satisface nevoile electorale ale politicienilor implicati acolo. Şi deci prin a căuta soluţii pentru bunăstarea celor reprezentaţi acolo. ONU a devenit un cenaclu lipsit de importanţă şi autoritate.

Uniunea Europeană e un exemplu perfect. A început ca o alianţă economică şi şi-a propus să devină o uniune politică. A sfârşit prin a fi o aglomerare, o hărmălaie incoerentă în care nimeni nu e dispus să renunţe la atributele suveranităţii în numele binelui comun.

Şi soluţia ? Unde ar trebui să căutăm soluţia ? Îmi e foarte greu să dau un răspuns. Ce soluţie globală poate eradica ori reduce lăcomia şi egoismul ? Capitalismul e mort. Socialismul e praf şi pulbere. În vremea asta populaţia planetei se apropie de 7 miliarde. 7 miliarde de întrebări la care cineva va trebui să găsească un  singur răspuns.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

43 Comments

  1. Cand eram mic aveam in casa un radio cu 2 boxe, facut la Tehnoton Iasi (remember Tehnoton?). Si o strabunica, foarte vie la minte, dar… strabunica. Intr-o buna zi, strabunica mea m-a oprit din joaca prin casa si m-a intrebat, oarecum nedumerita: Noi avem 2 radiouri in casa? Nu, avem unul singur. Si-atunci, ma-ntreaba saraca de ea, de ce se-aude din doua parti??

    Cam asa suntem noi toti acum… de ce se-aud atat de multe din asa multe parti?

  2. Boss,disolutii nu solutii.Asta-i realitatea.Dupa cat ma duce pe mine cutiuta,urmatorul pas:goana dupa resurse,important cine ajunge primul,nu conteaza cum si in ce fel.Ne intoarcem la ce am fost odata,primitivi.

  3. Boss,in sfarsit o celula inteleapta.Mai bine ramaneam celule.
    Din celula in celula,uite unde dracu am ajuns.
    Boss,mi-ai dat idei.Acu’ nu-mi mai strig colaboratorii pe nume,ii chem la ordin cu:ba,celula!:)))

  4. „Ce soluţie globală poate eradica ori reduce lăcomia şi egoismul?” – pai uite aici diviziunea ideologica pe care o judeci drept „decrepita si stupida”: pentru neoliberalism egoismul este garantia libertatii, iar lacomia motorul progresului, in timp ce stanga cere redistributie si solidaritate. Artificiile sunt noi, principiile au ramas aceleasi. Si tot in enuntarea ta separam in eprubeta si conservatorismul: tu vorbesti de solutii globale [o viziune eminamente liberala in America sau de stanga in Europa], conservatorismul merge pe identitate si protectionism.

  5. Stii ce fac oamenii cand nu mai inteleg nimic in jur si cand nimic nu mai pare sa functioneze sau sa aiba vreun rost ? O pun frumusel de un razboi.
    Razboiul aduce un scop (denumit nobil), aduce motive, aduce o directie oamenilor derutati si aduce profituri oamenilor interesati..
    Plus ca, paradoxal, razboiul poate regla oarecum o economie imprastiata. O canalizeaza, o tine in frau.

  6. CAPITALISMUL FUNCTIONEAZA OK DACA MONEDELE AU ACOPERIRE IN METAL PRETIOS. IN MOMENTUL IN CARE S-A RENUNTAT LA ACEASTA ECHIVALENTA DE VALOARE A APARUT INFLATIA, CARE A PERMIS SPECULATIILOR SA SE DEZVOLTE, SI SA RUINEZE SISTEMUL ECONOMIC CAPITALIST.

  7. Io zic ca mai avem de discutat despre rolul religiei in vremurile astea de recesiune si posibil depresie economica. Stiu, teren minat 🙂

    De ce oare au neo-conservatorii sprijin traditional din partea bisericilor (evanghelice, baptiste, etc)? America e ironizata in Europa ca reprezentind un individ ce tine crucea intr-o mina iar in cealalta pistolul. De ce bisericile in SUA (si nu numai) sprijina pe cei care au ruinat economia, si implicit atitia oameni? La fel si in Romania, dreapta portocalie are o misiune divina prin binecuvintatul Capitan.

    Aici e nevoie de schimbare: fie bisericile nu se mai implica in politica (ceea ce am vazut ca nu se poate), fie isi schimba orientarea spre adevaratele valori crestine (care sunt de stinga de fapt in traducere libera).

    Si am ajuns la final: Kapitalismul se poate schimba cred io intr-o forma convenabila care mixeaza valori crestine cu cele social-democrate (nu comuniste!). De aici se poate reconstrui fundamentul economic al societatii, cu elemente ce tin de morala: redistribuirea bunastarii nationale(ce include taxarea suplimentara a super-bogatilor), ajutorarea celor dezavantajati si crearea de oportunitati, inclusiv printr-un rol accentuat al statului in reglementarea pietelor, interzicerea speculei ca instrument economic acceptat etc etc

  8. e prea multi 7 miliarde .asa ca se pune de-o prasila .om vedea de unde-ncepe. da nici nu conteaza decat faptul ca numai asa se mai poate respira….cand nu mai exista coerenta,urma scapa turma.

  9. Problema cu care ne confruntam azi a mai fost resimtita intr-un fel sau altul si de cei dinaintea noastra. Mergem in cerc.
    Karakas spune bine intr-un fel – societatea are nevoie de valori crestine. Smerenia, iertarea, a nu fi lacom, multumirea – nu trebuie sa fii crestin ca sa vezi ca astea sunt bune, si ca practicarea opusului lor duce la autodistrugere.

  10. Al treilea val socul viitorului /Alvin Toffler???????????.
    Sfidarea mondiala / Jean Jagues Servan Schreiber??.
    Si domnii ca si matale bre rabii mai multe întrebări decăt răspunsuri :)!!!!!!!!!
    Uitate la ce ora ai postat, de atunci vorbesc singur!!

  11. Am si eu o intrebare. Carei fraieru ala carea zis ca piata de genu la astea careau dat faliment acuma, bancara, asigurari etc., in care informatia e incompleta e eficienta? Ca daca nu e un fraier din asta mare cat un papagal pe care sa poti sa il aduci tu aici sa nil arati, te bati cu varcolaci.

  12. @titirez
    Nici cumpătarea, nici bunul simţ, nici grija faţă de cel de alături şi nici altele nu sunt valori neapărat creştine. Ci universal umane. Sau aşa ar trebui să fie.

    @olahus
    Shalom.

    @lol
    Bre, ăsta e privilegiul nostru al ăstora care nu le ştim pe toate: avem întrebări şi nu ne simţim obligaţi să avem şi răspunsurile.

    @dadatroll
    Desigur.

  13. Desigur na zis aia.

    Gaseste tu pe unu carea zis ca intro piata in care nu exista informatie perfecta ai eficienta. Apoi batete cu el si aratai cat a fost de tampit ca uite a cazut bursa. Dar intai trebuie sa gasesti fraieru ala. Pun pariu insa ca nu exista.

    Asa mai baga tu un post si luptate cu aia care au zis ca daca bei verde de Paris o sa iti creasca paru la loc. Zileo dela obraz la nesimtiti aia inexistenti.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor,...

- A word from our sponsors -

De citit

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....

Bombardistan

Ca un vrednic cetățean al secolului XXșiunu îmi molfăi revolta pe Facebook, în țarcul special amenajat, sub bolta cocoșată a regulilor comunității. Orice altă formă de revoltă ar presupune o ieșire din lene și trecerea în alt țarc, unul mult mai aproape de abator. Constanța. E orașul: în...

Nesimțitul

Domnul Iohannis e un nesimțit. Nu e nimic insultător în această afirmație, e o simplă constatare tehnică, rece. Unii sunt blonzi, înalți sau pistruiați - domnul Iohannis e nesimțit. Suspectat, pe nedrept, de cinism, în unele situații, de lipsă de empatie, în altele, ori de lipsă de...

Versiunea neoficială

Imaginea corectă a ce se întâmplă azi în lume nu poate fi obținută consumând știri din sursele oficiale. Prea multă propagandă. Canalele pretins alternative sunt dominate de irațională isterie și fabulații. Singura șansă e un conspect lucid al informațiilor și un minim efort de corelare. Deci: În anii...

Locuri de poveste: Trăbulești

Într-o epocă în care interesul turiștilor pare să se îndrepte mai ales către destinații exotice, există un loc aparte de care, probabil, puțini au auzit: Trăbulești. Turiștii dornici de frumos, de peisaje încântătoare și de autentice incursiuni culturale, nu vor găsi aici nimic care i-ar putea interesa....

Post-istorie sau preistorie

Odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice și instalarea temeinică și permanentă (părea pe  atunci!) a lumii unipolare, Fukuyama s-a grăbit să anunțe sfârșitul istoriei. Conform acestei ipoteze, navigam în apele veșnic calme ale post-istoriei. Umanitatea era ferită de acum de  sezoniere confruntări ideologice, căuutări ori rătăciri. Hegemonia americană...