Ho !

Eu m-am plictisit de papiţoii ăştia doi. De aproape patru ani  m-am săturat să-i văd dându-şi la cotoaie unul altuia. Că e bileţelul, că e muşeţelul, că e pensia, că e leafa… alde Tăricescu şi Băseanu au să-şi dea genunchi în coaie şi să se tragă de batic, precum chivuţele ambetate de amor.

Acum ultima păruială vine de la teoretica, prezumtiva, dar legiferata majorare a lefurilor profesorilor. La vremea majorării pensiilor şefu’ lu’ Boc făcuse icter. Că nu-s bani, că şepcuţa n-are cromatica necesară, că vine apocalipsa, că… Şi dă-i şi combate şi explică, printre sughiţuri, cum ne-om duce de râpă că nu-s bani de mărirea pensiilor. Şi cum o să ajungem să ne mâncăm mucii de sărăcie, dacă mai dăm un franc la pensie oamenilor care au muncit o viaţă. Acum, când coşmelia se duce dracu’ şi ditamai criza financiară s-a căcat pe covoru’ planetar, nu mai are nicio grijă şi dă cu marirea în populaţia mai ceva ca Pfizeru’ cu pilula albastră. Nu mai e nicio problemă. Bun aşa. Le măreşte consumatorul lefurile şi la profesori. Şi celor din sănătate. Probabil şi funcţionarilor. Măriri, tată, că nu-l doare gura. Că el le promit, nu tre’ să le şi dea. Aia nu mai e treaba lui.

Şi uite aşa iar s-au luat la porcăit cele două podoabe ale noastre. Bagă unu un deşt în cur, îl scoate şi zice: uite, maro ! Bagă şi ălalalt deştu, în alt cur, îl scoate şi zice: uite, galben ! Ce nu pricep marţafoii e că nu curul e problema, ci dieta.

Tăricene, Băsescule, m-am săturat de voi. Dacă tot vreţi să vă cumpăraţi voturile cu măriri de pensii şi de lefuri, de ce nu le plătiţi cu banii voştri ? Ăia pentru care aţi trudit voi ( sanchi !) din greu ! Pentru că asta faceţi: vă cumpăraţi voturile. Iar sărmanii amărâţi, de la care vreţi voi să le cumpăraţi, nu înţeleg că tot cu banii lor le cumpăraţi. Că, până şi aici, tot de un şmen o puneţi. Şi ca să fie simplu şi clar: aţi venit împreună, duceţi-vă la dracu’ tot împreună.

Guvernul se încaieră cu parlamentul şi preşedinţia. Parlamentul cu guvernul şi preşedinţia. Preşedinţia cu parlamentul, guvernul şi fiola. Asta nu mai e ţară. E balamuc.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

10 Comments

  1. Îmi cer scuze dacă am mai scris asta aici, dar eu duc o campanie de încurajare a alegătorilor să nu mai voteze membri ai actualului parlament, indiferent de partid. Nu știu dacă rezolvă problema, dar măcar să încercăm.

  2. Da’ io, de ce mai votez?
    Moliceanu, razgindeanu, motocicleanu etc.
    Popesti, hurezeni, stani, cristoi, etc.
    Nici pe departe doctrina liberala nu se numara printre preferatele mele, trairile mele fiind total orientate spre social-democratie.
    Numai ca incercind sa inteleg ceva din aceasta pandemie de schizofrenie (sic!) care, sustinuta din plin si cu vadite intentii electorale atit de clasa politica in frunte cu Conducatorul iubit, cit si de o mass-medie debusolota, tonomatizata si basescizata, stau si ma intreb ca prostul, la ce mi-a folosit cunoasterea unei limbi straine care ma ajuta sa inteleg urmarind posturi straine de televiziune ca, in timp ce lumea asa-zis civilizata este in prag de colaps economico-financiar, conationalii mei mioritici se dau de ceasul mortii cu mic cu mare, sa gaseasca sapun pentru funia oferita de propunerea psd si incurajata cu “plus” si “pedetrei” de iubitul nostrum presedinte, cacealmistul de “serviciudeaproape patruani”.
    Acuma, nu stiu eu cit de liberal este susnumitul molicean, dar de citeva zile constat ca este singura voce autorizata si calificata care striga nu: “mina caii Ioane !”, ci “hold your horses, bade Ioane, ca avem rahatu’ la popou, mai mare decit noi!”
    Pentru a intra in analize, talmaciri, rastalmaciri, comentarii de meci taricenisto-asimetrice este inutil, deoarece avem categoria reprezentata mai sus de d’alde popesti, stani etc.
    La cit de mare este haosul acum in Romania avind ca miza, culmea, nu marimea rahatului de la fund ci motul pus de propunerea aberanta a psd si acceptata cu o unanimitate demna de congresele pcr de a mari salariile, doar pentru a da bine pe harta electorala a tarii, vocea Tariceanului si a ratiunii ar trebui totusi sa insemne un dus rece, comparativ cu pozitia presedintelui care se autopropune pe post de lant de tras apa.
    Dar dupa cum vad tendinta efectiv sinucigasa a unui popor manipulat in cea mai pura adeverire a pronosticului brucanian, tare mi-e teama ca, la vagonul de pamint in care ne vom ingropa pentru urmatorii citiva ani, vom mai pune si o cruce neterminata.

  3. @ cineva
    Las’ că vedem noi ce surprize ne aduce Moş Vot.

    @Lars
    Prietene, eu nu îndemn pe nimeni la nimic. Da’ eu sunt setat pe vot canci. Şi nu doar eu, se pare.

    @marcus
    Păi, vezi ce spune şi Lars. Că are şi el dreptate.

  4. Subscriu, trăim într-o mare casă de nebuni.
    Ei promit că vorba aia ( a lui Băse), doar nu dau de la ei, chiar dacă ar fi să dea. Dar sunt semne că s-a gătat bugetul de pomeni, că nu mai ajung banii pentru campanie 😀

  5. @Satmareanca
    Da, şi doar n-or să dea pensii din parandărăt.

    @c
    Îmi spunea, zilele trecute, nea Stere:
    Bre, imaginează-ţi că ajungeam să ne conducă Băsescu pe vremea comuniştilot! O beleam original! Stalin era banc cu Alinuţă pe lângă ce aveam noi !

    Prezumţios nea Stere.

  6. Podoabe, curat podoabe! Papitoi, curat papitoi, Da rămâne dilema din „Pumnul si palma” evreul absolvent de Stefan Ghiorghiu vroia sa ştie cum poate sa intre in acvariu, eu vreau sa ies??? Reţete ceva????????

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...