Inox

Am prieteni de tot felul şi de toată starea. Rămân şi eu uimit de biodiversitatea cu care mă înconjor. La fel vor zice şi prietenii mei, gândind la mine. Cu unii am afinităţi intelectuale ( chiar am chestii din astea!). Cu alţii am în comun anume antipatii. Mai sunt şi unii cu care habar nu am ce mama dracu’ aş putea avea în comun. Vorba lui Chilian: ca-n viaţă. Una peste alta sunt ai mei şi nu mă dezic de ei.

Sunt invitat la T. Îmi spune:

– Hai, bă, că mai stăm de vorbă. Gătesc eu. Am descoperit nişte reţete inox, bătrâne.

Omul are apucături. Periodic îşi primeneşte vocabularul cu expresii curioase. „Inox” e una dintre noile adiţii. Vrea să însemne: bun, frumos, interesant, etc. Până acum spunea: decisiv, bionic sau laser. Acum totul a devenit „inox”. A sărit binişor de patruzeci de ani, dar nu vrea să accepte asta. Aşa că se încăpăţânează să se dea rocker. Şi are un vocabular aiuristic, ceva între Butthead şi Austin Powers. Dar lui îi e bine aşa.

Ce să o mai lungesc. Accept. Şi mă prezint la el.

– Băi, sunt muci. – mă întâmpină în boxeri şi un tricou mov pe care stă scris cu litere de-o şchioapă „Fuck me! I won’t tell !”.

– Salut! Mişto tricou !- încerc să fiu amabil.

– Hă ? Inox, bătrâne ! Ia uite !

Se întoarce cu spatele. Pe spatele tricoului mai e scris ceva. „Fuck in progress”. Hlizesc. Hlizeşte şi el:

– Ai văzut ?

– Da, „fuck in progress”.

– Nu, bă, pe cur !

De ce crede el că ar trebui să mă intereseze curul unui bărbat? Câh! Cred că e necesară o discuţie. Se bate cu palma pe cur. N-am cum evita. Citesc pe boxeri. Pe o bucă două buze, de un roşu strident. Pe cealaltă stă scris cu un galben ţipător: kiss only ! E tâmpit.

– Inox, hă ?

– Mda,- zic, cu entuziasm ponderat.

– Să mă bagi, bă, într-o povestire de-aia de-a ta!

Habar nu are ! Scoate două pahare. Şi o sticlă.

– Băi, ştiu că nu se bea coniac înainte… da’ ăsta e inox ! Merită, bătrâne.

Umple paharele până la buză. Îl dă pe al lui de duşcă. Parcă nu aşa se bea coniacul. Sunt un snob.

– Ce găteşti îl întreb ?

– A, da… că tu eşti gourmet… sau gurmand… care-i diferenţa? Nu contează. Deci am nişte ficat de gâscă. În coniac.

– Sună interesant. Cum îl faci?

– L-am pus la marinat…

– În ce ?

– Coniac…

– Şi mai ce?

– Atât.

– Aha. Şi apoi?

– Îl prăjesc şi torn coniac peste el.

E şi asta o tehnică. Lucrurile simple sunt cele mai bune. De obicei.

-Băi, bag şi o salată lângă. Reţetă învăţată de la o … una… n-o ştii. Ananas, brânză… nu mai ştiu de care… scumpă, oricum. Capere… şi mai erau nişte rahaturi. Şi coniac căcălău.

Deja meniul pare periculos. Cred că  mă abţin. Trebuie să mai conduc şi înapoi, spre casă.

– Coniac la greu, nu? întreb.

– Aha. Inox ! Bătrâne, ştii… eu sunt fiul coanei vodcă. Dar mi-a adus una… n-o ştii..

– Cea cu salata ?

– Da, fata bună, e încurcată cu unu’ , ambasador… mă rog. Actrită nerealizată, curvă nesatisfăcută şi alcolistă care promite… genul meu…

– Evident !

– Deci tipa mi-a adus o ladă de coniac… pizda mă-sii… nu mai ştiu cum îi spune… dar e scump. Ieri… De ieri sunt muci non-stop. Să mă bagi, bă, într-o povestire de-aia, să-i arăt tipei…

– Se rezolvă. Când halim ?

– Păi… alea tre’ să stea la marinat vreo trei ore… sau aşa ceva… Fac o omletă pânâ atunci?

– O omletă e la fix ! Te ajut !

– Nu, că e gata imediat… doar bat ouăle şi torn coniacul…

– Şi în ouă ? Pui coniac şi la omletă ?

– Îhî… ştii cum e?

– Inox ! anticipez răspunsul.

Îmi face un gest furat din filme cu arătătorul întins spre mine, strâns apoi ca şi cum ar apăsa pe trăgaci. Întreb:

– Nu e păcat de … coniac?

– Aşa e ! Dă-le-n pana mea de ouă !

Şi îşi umple din nou paharul.

Până la urmă am mâncat amândoi ton cu maioneză. Coniacul era, într-adevăr, special.

Înainte de a publica textul ăsta i l-am arătat. E inox.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

32 Comments

  1. @ Trexel
    Clar !

    @T de la Timişoara
    Mofturi. Coniac la greu. Restul sunt mofturi.

    @dafyduck
    Cam aşa.

    @Florina
    De omlet aia eu am auzit ( ai văzut şi în ce context), dar am fost suficient de norocos ca să nu trebuiască să o şi gust.

    @aka
    Eu am mai luat şi ţeapă. Inoxul arătându-se a fi oţel carbon cromat.

    @Pendulul lui Foucault
    Inox, bătrâne!

    @ciupico
    Hai cu aliajele!

    @mateys
    Crezi că eşti singurul ?:))

  2. …Super idee! Daca tot s-ar inista pe aceasta,cred ca toata tara ar mai capata si alte caracteristici:inoxidabila,abulica,netensionata etc
    Am citit aceasta „fantezie” si mi s-a parut cu adevarat una haioasa…Stiti,ca si in acele „nemuritoare” basme ascultate „la gura …sobei”:-„ca de-ar fi nu s-ar povesti”.
    Un singur semn de intrebare il mai ridic,asa usor insinuant-„de ce anume se fereste lumea sa spuna lucrurilor pe fata,atunci cand societatea ori e oarba ori nu vrea sa recunoasca?”
    E cumva din cauza crustei de ..inox sau nesimtirea si prostia unora ,nici cu coniac nu se „drege”?

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....