AcasăUncategorizedGolu' şi matolu'

Golu’ şi matolu’

Tot citesc de ceva vreme, pe tot felul de bloguri, o chestie care mă zgândăre. Ba mai aud comentarii pe aceeaşi temă şi prin altă parte. Subiect: Tolontan.

Deci care-i faza ? Tolontan are blog. Şi pe blogul lui îşi dă cu părerea despre tot felul de chestii. Care au sau nu de a face cu fotbalul. Iar chestia asta îi stresează pe unii. Acu’ vin şi eu şi grăiesc de sub streaşina gândirii:

Deci Tolontan îmi e la fel de simpatic ca un epilat cu drujba. Asta ca să fie clar. Avem opinii cum nu se poate mai diferite în mai toate privinţele. Pe scurt n-avem nimic în comun şi nu am absolut niciun motiv ca să îmi fie simpatic. Aici s-ar impune şi menţionarea lu’ Viţăvercea, da’ n-are  a face. Totuşi e o chestie cu care n-am cum fi de acord: i se reproşează nu că ar fi tâmpit, agramat sau numismat ci că e gazetar de sport şi ca atare ar trebui să se ocupe exclusiv de şpiţuri şi Bănel. „Numărător de cornere” îi spun alţii.

Care e faza ? Bun, omul e gazetar sportiv, şi ? Asta îi anulează dreptul la opinie ? Că nu ne e nouă pe plac opinia lui… asta e, dar ce logică e asta? Adică dacă face gazetărie sportivă nu poate avea opinii despre politică, Andreea Marin sau despre rolul trântorului în economia stupului ?

N-am motive să îi iau apărarea şi nu are nevoie să-i iau eu apărarea. Dar mi se pare o aiureală să foloseşti tipul ăsta de argumente: eşti gazetar sportiv deci te duce capul doar la cornere şi foarfeci pe spate.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

7 Comments

  1. De acord. Mai stiu eu cîţiva comentatori politici seriosi care au început prin a fi gazetari sportivi, deci nu i se poate reproşa lui Tolontan că are păreri. Că părerile lui nu seamănă deloc cu ale mele şi Viţăvercea, domnule, asta e altceva.
    Sigur, m-a deranjat cînd a transformat ziarul la care e şef în manifest politic. Dar pe blogul lui poate să facă şi strip tease.

  2. În România eşti taxat de obicei când ai opinii, pus la colţ pentru că ai de spus ceva. Asta în special atunci când te mai şi citeşte lumea. E mai simplu să pui la zid decât să vii cu contraargumente. Există unii pe care îi stresează ziariştii care şi-au făcut blog, motivând că ei au la dispoziţie ziarele ca să-şi spună opiniile. Cred că îi roade succesul (relativ ori cum o fi el) în ambele situaţii. Ori îi roade de obicei orice, că aşa s-au născut 😀

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...